miercuri, 23 noiembrie 2022

marți, 22 noiembrie 2022

Scrisoare

   Îți scriu ție, dragul meu prieten, cel care nu are vreo apartenență, veșnic om al locului dar niciodată aparținând pământului. Nu-ți pierde identitatea și rămâi așa cum te știu, nu te transforma în cuceritor imediat al pământului sau a pământului cucerit de altcineva. 

   Îți scriu această scrisoare cu Chopin pe fundal pentru că mă ajută să am creativitate cumva, îți scriu conștintă ca este foarte posibil să se piardă pe drum aceasta scrisoare și chiar dacă va ajunge la tine, nu voi avea confirmarea ta, însă nu mai contează, tot ce vreau este să scriu, să mă eliberez. E ca și cum aș coborî un deal și neavand incotro alerg la vale. Săracul Horea a murit că nu a luat-o la vale însă a reușit s-o facă bine Avram Iancu, asta e viața...

   Îți scriu de dragul prieteniei pe care ți-o port, care e o stare, am aflat si eu ca prietenia e o vocație pe care o ai sau nu o ai. Eu o am. Am prieteni la care tin și prieteni care tin ei la mine. 

Prietenia este pentru mine o valoare morală inestimabilă și nimic nu se compară cu bucuria iertării, acel moment când ești iertat de către un prieten drag. Nu sunt de acord cu filosofia plimbării, acea plimbarea de a căuta noi prietenii. Sunt naivă să cred în continuare că într-o lume civilizată există prieteni fideli.
Mi-ai plăcut, încă de când am schimbat primele vorbe, ai o manieră interesantă de a pricepe lucrurile și uite așa s-a dus dracului situația de a te ține în suspans și m-am deschis ca o floare de lotus ție. În câmpia Dunării din câte am putut reține, timpul era răbdător cu oamenii înainte să înceapă al doilea război mondial, nu erau conflicte prea mari între oameni, poate ar fi trebuit să am răbdare mai multă cu tine dar din pacate a trecut al doilea razboi mondial...



  Îți scriu ție, cel care iubești singurătatea contemplativă la fel de mult ca mine, care părem niște ciudați în ochii unora ori majorității, de parcă am fi niște victime a ratării în viață. Dacă m-ar întreba cineva unde aș vrea să mă izolez, întrebarea aia cu insule și sălbatic, as răspunde fără să stau pe ganduri, la ruși iar în bagaj mi-aș pune povestirile lui Cehov insa amandoi stim ca asa ceva nu se va intampla, amandoi cautam sa existe cineva alaturi de care sa punem capul noaptea si sa-l imbratisam.

  Îți tot scriu și deja s-a intunecat in camera mea, îți scriu din intuneric si habar n-am cate foi o sa folosesc pentru  asta, sunt obosita dar nu ma plang, vreau doar sa-i pun capat dar ceva nu ma lasa sa fac asta. Gandurile mele nu vor sa ma asculte.

  Îți scriu pentru că mă atragi ca lumina unei flăcări în jurul căreia eu zbor ca un biet fluture. Ai decis că nu o să ne vedem vreodată dar te asigur ca ne vom intalni cumva la o raspantie de ceruri, mi-ar placea ca atunci sa fim inconjurati de gradini superbe si sa admiram impreuna firma luminoasa pe care va scrie numele de: Rai. As fi preferat sa bem un vin aici pe Pamant, asta e..

  Îți scriu dupa ce am avut o viziune in care cautam în gând o casă rosie pe o campie verde, dupa ce am intrat in toate incaperile ei, am strabatut camera unui copil si erau multe jucarii , apoi gandul s-a indreptat la o poteca , un pod si o pajiste mare, in fiecare loc prin care am trecut, am pierdut cate ceva, de la obrajii roșii și bucălați pana la a spune multumesc cum m-a invatat mama cand eram mica lucrurilor pe care le primeam. Acum am strabatut tot ce era de strabatut si am ajuns sa-mi pun intrebarea: unde ma duc? La castelul medieval șii impunator unde nimeni nu se putea atinge de mine ori la casa parasita in care se putea intra si iesi cu usurinta.

  Îți scriu cu sufletul , ca in perioada copilăriei când mă iluzionam că pot împarți tot ce am cu altcineva, copilă fiind eram prietenă cu toată lumea. Ce frumoasă este lumea în care nu existau rivalitați, invidii, frecușuri și decepții. La vârsta noastră e foarte greu să mai selectezi oamenii cu care să comunici, e greu dacă nu ai o alianță de principii similare cu acele persoane. Sunt oameni care înfloresc la orice varsta, chiar daca exista distante în kilometrii intre ei care ii separa, insa ei se gasesc tot impreuna deoarece au conditii asemanatoare ceea ce le induce si o anume morală. Ajungem sa stam atat de rau cu rabdarea incat singurele care mai au rabdare cu noi sunt cartiile, ele stau rabdatoare pe un raft din scanduri.

  Îți scriu pentru că m-a pus dracu să iti spun cu ceva timp in urma ce simt pentru tine ca sa stiu sigur ca te-am pierdut , e ca atunci cand te inchini la o icoana prea mult timp pana realizezi ca e doar o icoana si apoi nu mai ingenunchezi tot restul vietii tale.

   Îți scriu cum n-am mai facut-o de ani de zile și îmi aduc aminte scriindu-ti de profesorul meu de literatură din scoala generală care dicta și eu scriam atentă ca nu care cumva să mă uit la colegul meu că n-am înțeles din prima, mai ales că stiam de colegul meu ca nu retinea ce auzea  și era mereu cu nasul in caietul meu și cand se apropia miroasea a naftalină, opt ani de zile am mirosit naftalina din hainele si caietele lui dar mi-era drag de el ca-l ajutam mult si la examene, desi au trecut atatia ani inca il mai simt in nari ca o amintire placuta.
   Îți scriu să-ți spun că aștept cu nerăbdare prima zăpadă, mă bucur ca un copil din poemele lui Nichita Stănescu, ca un copil care îți zâmbește cu tot chipul și îți arată bulgării de zăpadă cu mâinile întinse spre tine, iti arata acel spectacol in alb.
   Îți scriu pentru ca sunt persoana care vrea să păstreze vie corespondența prin scrisori în plic.
   Îți scriu și știu că acum sunt doar un clovn funerar, m-am trezit eu după ce a murit totul să mă dau peste cap lângă groapa deja adâncă.
  Îți scriu pentru a-ți ura Sărbători fericite. Mă rog să-ți fie liniște în casă, să se audă doar colinde și sunetul furculiței lovindu-se de farfuria plină cu bunătăți. Tot ce trebuie să-ți imaginezi, dragul meu, e să iei lumea din jurul tău și s-o transpui într-o poveste de sărbătore țărănească în care tu ești copil și ești în prima zi de vacanță. Drumul acela spre casă nu era unul fericit? Eu cred că zburdai de fericire și te dădeai cu bocancii pe gheața formată în drum ori făceai din drum un patinuar lung. Întoarcerea acasă, prilej de mare bucurie. Bucurie pentru că poti face primul om de zăpadă ca mai apoi să-l calci în picioare cu ceilalți copii. Bucurie în fereastră când tu stai la căldură și afară ninge cu fulgi mari...

Prietena ta pentru totdeauna,

A.




Comori la casa omului

 



luni, 21 noiembrie 2022

Semeni cu un lăstun de casă



Semeni cu un lăstun de casă,

Îți admir tăcerea

Ca pe o călătorie către același habitat.

La ceasuri târzii, tu știi

Să-mi oferi un cuib, o oglindă, fereastră,

 umeri și punți.

Cu respirația ta ascunsă mă trezești la viață,

Cu un puls nebănuit îmi dezlegi tristeți.

Cu privirea aia hipnotică, îmi alungi nopțile lungi...


Semeni cu un lăstun de casă,

Dinspre începuturi fantastice,

În aripi neobosite arde un foc sfânt

Înfrângerea timidă a nerecunoșterii

Te odihnești însă, sub fruntea mea pentru că n-ai colivie,

Unii îți zic că îți cunosc cântecul 

După nume, s-au înșelat întotdeauna.

Mereu m-ai învățat un grai nou...


Semeni cu un lăstun de casă

Îti plătesc cu ochii călătoriile

Prin ei îți înalți flămând cerul senin.

Scormoni în călimara timpului după acel bob de jar...

În palmele mele pari un copil adoptat

Orele petrecute cu tine mi le-am căptușit adânc în suflet.

Îți place libertatea, nemărginimea și zborul reinventat,

Iarna și vara nu sunt pentru tine,

Nu îți plac tiparele vicioase dar mai ales extremele...


Semeni cu un lăstun de  casă

Când adorm extenuată

Îmi aperi pieptul ca și cum aș fi propria ta mamă

Am fost dată cu imprumut, am speriat cu foamea mea nestăvilită de tine...

Te întorci la mine cu noapte de comori, inele de crenguțe...

Ochii mă trădează în cele din urmă, ah ce vis frumos am avut în noapte!

..Și nu-mi mai pasă dacă plumbul topit a fost sau nu un înger...


🖤

vineri, 28 iulie 2017

Tu câte chei ai schimbat?


foto: personală

Curg...




Nu știu ce gânduri ai despre mine
Însă cu mâna pe izvor îți arăt
Că eu sunt doar un râu..
Spală-te pe ochi în apa mea
Să te poți vedea mai clar.

Privește, ce vezi e o oglindă?
Doar lasă-mi picăturile să danseze
Cu timpul un tango
Chipul să ți-l construiască în valuri.

Nu știu ce părere ai tu despre mine
Dar țin mâna pe albie când îți spun
Că eu chiar sunt un râu.
Te port să iei un loc aici pe pietre,
Vei auzi cântecul meu liniștitor,
Zdrobindu-mă în cel mai nobil mod de ele.




Pășește cu tălpile goale prin mine
O să-i spui mării cât de puternici
Sunt pașii tăi.
Spune-le despre mine zorilor, fiarelor, norilor,
Pădurilor..
Însă nimic oamenilor.

Nu știu ce ai tu de gând!?
Îți spun cu mâna pe malurile mele
Eu sunt doar un râu.
Te rog cinstit, să nu înoți niciodată în mine
Căci nu mă pot opri din curs
Vei fi însetat în apa mea.




În amonte si aval de îmi străbați albia
Îți voi stârni fior și îți voi da să bei un izvor.
Însă dacă te decizi vreodată să pleci
Să nu-mi chemi ploaia...


Poker Face

Draper - A Light

miercuri, 28 decembrie 2016

Sia - The Greatest

Iertarea


Din fulgii întristării
Am scos esența de rugă
Și drumul alinării
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.

Magia unei povești în care oamenii devin mai buni între ei.


duminică, 7 august 2016

Noapte bună





Din vârful aripilor se prelinge înserarea
Și luna cată cuib prin pomii înfloriți
Ne picură argint în ochi privind paloarea,
Şi-n gânduri efemere ne plimbăm zidiți.

Noapte bună..

duminică, 12 iunie 2016

Compune iubire




 "A exista" înseamnă a construi
O punte între mai multe puncte
Un drum tăcut, dintr-un punct în altul
Chiar dacă e de sus în jos realizat
Mergi pe urma unui curcubeu
Calea spre frumusețe există
Între două puncte e poate multă ceață
Ieșirea din întuneric, drumul acela
Pauza dintre ele să fie ca un portativ
Ca un înger în zbor ce coboară pe sol
În înlăuntrul tău, în începuturile tale
Îți desenează cheia muzicală Sol
Pe aripile ei deschise îți compune iubire
Apoi magia începe și tu înveți
Din note întregi îți arată calea
Vei asculta cântecul vieții tale
Și atunci vei știi să compui iubire de 
"a fi"




vineri, 10 iunie 2016

Pace




Timpul nu mai are nicio putere când ţi-ai fixat punctul şi-nariparea lui,
Nu-ţi trebuie modernism, civilizaţie şi nici aranjamente stranii şi feng-shui,
Imaginaţia e cea mai periculoasă idee, lipsită de substanţă,
Substituie chiar Universul fiind o pseudo-realitate fără de nicio relevanţă...
Orice întrebare (din care cu suspiciune iese necredinţa)
Sfârşeşte prin a-şi uni capetele într-un cerc banal-indiferenţa!
care ţine loc de ştreang, suntem sufocaţi de propria întrebare
ce ne asfixiază şi care-n lumea asta nu prea doare!....
Verticala nu poate coborî acolo unde orizontala e lipsită de amintiri,
Dumnezeu e cea mai veche amintire din trupul moştenit de firi,
Suntem datori să ardem înspre Dânsul cu soarele ce zilnic cade
Şi-a doua zi răsare tot de sus,cu timpul care în tăcere roade
Esenţa vieţii şi o preschimbă în bogată-nţelepciune
Făcând din om chip nou,divin,o aură ca o minune,
Sfinţenia vine după luptă, cugetare adâncă şi o enormă renunţare
Dar pentru mulţi de-aici ea pare nebunie şi sfidare.

Pace!

Cocoșat cu suflet


Economia cuvintelor naşte monştri. 
Dar tot e mai bine să fii un cocoşat cu suflet 
Decât un model uscat pe dinăuntru.
 Zilnic străbatem lumea...
Să nu ne lăsăm ofiliţi de miasmele ei, 
Să rămânem sănătoşi spiritual.
O floare poate schimba orice decor,
 Dacă tot închidem cântecul...

joi, 9 iunie 2016

Eros mereu!

Sunt un stejar...


Am măsurat drumul meu către înțelepciune 
După suferința prin care am trecut, 
Furtuna a întărit rădăcina stejarului 
Acum am dobândit un soi de pace,
 Nu mai pare important dacă 
Lumea mă iubește sau nu, 
Mult mai important este acum 
Ca eu să îi iubesc pe ei.

miercuri, 8 iunie 2016

I Never Learn

Just Like A Dream

Lux



Mi-am permis luxul de a crede,
Părinţii mei, părinţii lor
Şi-au permis luxul de a-mi lăsa moştenire credinţa.
Vin unii şi-mi spun că-s primitivă,
Că în atâta progres, informaţie, ştiinţă
Eşti prost să mai crezi în Dumnezeu.
Gândul vostru mă face fericită.
Acum 2000 de ani Iisus era răstignit de oameni needucaţi
Mânuiţi...
Înafară de materie ce a evoluat?
Spiritul e acelaşi, de ură şi răzbunare,
Nu sunt acestea însemnele prostiei?
Materia are "darul" de a te sustrage spiritului,
Nimic de contestat că oamenii n-ar fi normali trupeşte...
Şi totuşi...
Ei suferă de lipsuri iremediabile.
Au duhul orbirii - nu văd adevărul,
Duhul muţeniei, nu-l pot rosti,
Şi duhul surzeniei - nu aud glasul chemării binelui.
Toţi ştim, viaţa e o luptă.
Sufletul se luptă cu trupul pentru Dumnezeu.
Să-L apărăm pe Dumnezeu cu flori de cireş,
Coroană să-I punem, suavă, din flori de măceş,
Şi noi către cer să mergem, avându-L pe El înainte
Exemplu, la cele de-acum să fim trezi, să luăm aminte,
Credinţa nu-i o joacă intelectuală, un hobby sau politică,
E un duel, uneori un măcel
Pentru care nu trebuie să aştepţi recompensă defel.
În tihna satului se include tăcută biserica bunicilor...

Creație




Domnul tace in cerul sfânt
Și brodează un cuvânt
De mărmurire se arată
Pentru ceru'- cumpănă.
Firul crud, verde şi rece
Creşte plăpând, nu se-ntrece
Mai presus de-a lui putere
Nici cu clipa care piere.
Toate-şi tresar smerenia,
Îngrijesc cuminţenia,
Florile nu-ntrec măsura,
Gâzele nu-şi vând natura.
Nu îşi spun taina,
Nu-i de vânzare haina
Cea de sărbătoare
Mult nemuritoare!
Raiul se găsește-n suflet,
Pacea se adăpostește-n cuget,
Dragostea stă în fapte 
Şi credinţa-n şoapte...

Artiști


Pe pragul casei ţi-am lăsat
Cuvântul scris în lacrimi, azi uscat,
Şi gând de drum, sunt pregătită
Să nu mai cad de tot robită.
Zâmbeau părerile din zare,
Artiştii toţi numai culoare,
Pe crucea desenată de penel
Te-am răstignit cu mare zel.
Scene acide, romantice şi seci
Pictau în dimineţi mult reci,
Şi le-nchideau în veşnicie
Pereţii ramei să le ştie.
Natură moartă, ca sentimentele probate,
Din flori de ceai tăiate aspru şi uscate,
Hârtii, condeie, călimări din care
Ieşeau doar lumi albastre, o splendoare!
Clepsidra arăta-n sictir secunda,
Turnul din mare priveghea peluza,
Urmau cărarea bătucită de-ntâmplare
Şi spinii arătau cum se mai moare.
Cine eşti tu când chipul ţi-e răsfrânt
Pe zeci de feţe ce definesc un alt cuvânt!?
Un diamant întruna şlefuit,
Vândut cortinei care s-a înţepenit...
Mai joacă de mai poţi, n-ai păpuşar!
Cerneala s-a uscat, deci nici stihar,
Penelul ţi s-a rupt şi-atunci cu mâna
Alergi nedefinit în zare, să-ţi prinzi urma...
Costumul de-arlechin e-acum faţă de masă,
Din cupa înşelării degustând şi-aşează casă,
Ce ţi-e un chip de chipul nu te mustră
Şi-alegi tot calea largă fugind de cea îngustă!?

vineri, 3 iunie 2016

Oscar și Tanti Roz :)

Vă recomand atât cartea cât și piesa de teatru, merită!

Vara


Bună dimineaţa, vară,
Te-ai întors în suflet iară
Cu fructe coapte de cireş
Care sigur nu dau greş.

Tu ai scuturat parfum
Peste cunoscutul drum,
  Ai trimit petalele
Să colinde soarele!

Ai venit şi-n ceaşca mea
Să sorbim din ea cafea
Cu aromă de taifas
Vechi prieten mi-ai rămas.

duminică, 3 aprilie 2016

Războaiele



Războaie ne cosesc
Şi zilnic demnitatea
În legi ne-o înrobesc,
Uităm divinitatea...
Uşor manipulaţi
Ne credem liberi, bine,
Nu suntem complexaţi
Când promovăm ruine...

" -Sistemul e de vină!"
Vor spune cei mai mulţi,
Iar tu din rădăcină
Eşti smuls şi jalnic minţi...

Vor spune alţii c-aşa-i lumea,
Că e firesc progresul,
Că omul este liber dar că pâinea
Li se cuvine, al lor e universul...

Că educaţia e bună
În sensu'-n care merge,
Dar roadele prostiei
Târziu le vor culege...

C-aceasta-i lumea, mersul,
Şi că nimic nu pot
Să facă şi demersul
Şi-l fac tacit complot...

Lupta nu-i o cauză comună
Celor ce prea lesne se dezic
Şi se cred OK şi făr' de vină
Când pun cinstea, demnitatea într-un dric...

Şi cu caru'-mpodobit cu mecanisme
Piere sufletul din ei însângerat
Şi rămân doar corpuri, eu-uri egoiste,
Cruci s-arate că aici au existat...

Lupta-i între suflet şi-ntre trup,
Trupul ţi-l răsfaţă, sufletul ţi-l rup,
Şi ucişi de conştiinţa goală
Fac din tine arma cea perfidă şi-o reţea mortală...

Ochii-i porţi orbit, zâmbind,
Mutilat şi hăcuit auzul,
Te dedai plăcerilor de rând
Răstignindu-ţi fără remuşcare ţelul...

Cine eşti, mai ştii pentru care scop
Ai venit în lume? Când tu spui noroc
Unui drum greşit ce te înrobeşte
Văd cât a slăbit şi ce mult păleşte

Partea de divin şi sămânţa ei
Nu mai sunt nici regi şi nici pui de lei,
Prea puţin curaj, nu să recunoască!
Ci în sacrificiu să se împlinească...

Şi-atunci derogarea simplu-şi face loc
Şi sfinţenia rămâne pentru mulţi un joc
Neinteresant, fără de oferte,
De ce-ai suferi când ai stări concrete!?

Şi cu toate astea Cel de Sus nu piere
Că vrei tu sau altul a Lui mediere,
Lumea vine, trece, nebunia-n strună
N-o lăsa să-ţi fure munca ta cea bună...


miercuri, 30 martie 2016

La mulți ani!




https://www.youtube.com/watch?v=Tv9NDfLzVrs

Azi e ziua mamei mele,
Hai adunarea toate florile!
Toți balaurii azi apar
O' tu mamă ești spirit solar...


Cu puterea ta îmblânzești,
Prezenta ta face minuni!
Cu-o voință de neatins
Aduni în jurul tău pe toți cei stinși...



sâmbătă, 26 martie 2016

Reexaminare



Tocmai de prin depărtări
Şi sfidând întruna zări
Vine iarăşi să dea teste
Cine oare-o s-o conteste? 

Primăvara cea zurlie
Aruncând cu păpădie
Şi cu flori de zarzăr crud
Într-un fel de tablou nud...


Pictor e desăvârşit
Şi nu unul prea spăşit,
Ci-ndrăzneţ, nevoie mare,
Şi maestru în splendoare!


Simfonii doar în culoare
Dă soprana-ncântătoare
Şi aplauze adună
De la norii care... tună!


Mai şi plănge uneori
Din aceiaşi groaznici nori,
Însă repede-şi revine
Printr-un zumzet de albine!


Soarele o poleieşte
Strălucind dumnezeeşte,
Trenă lungă doar de flori
Poartă simplu şi fiori


Te străbat cu dor mărunt
De-ţi apleacă spre pământ
Grea de dor căutătura
Şi spre cer zâmbind, figura...

luni, 21 martie 2016

De o zi şi-o săptămână!?


De o zi şi-o săptămână!?
Pomii parcă-s ninşi cu muguri,
Cerul parcă are fluturi,
Vântul bate sau vorbeşte
Cercetând iarba ce creşte?
Grădinari, toporaşi au peticit
Negrul cu-n moviu vrăjit
Păcălind cu-arome fine
Harnicile de albine.

Nu-i prea cald dar nici nu-i frig,
Seva clocoteşte-avid,
Suie-n muguri, suie-n flori
Aducând de dor fiori.

Şi nu-i nicio simfonie
Prin cel "lan" de păpădie,
Totuşi muzica-i pe drum
Vestind clipa de acum.

Vechiul iar se înnoieşte
Îmbrăcându-se regeşte,
Straiele-s de sărbătoare
Au culori îmbietoare.

Stau cu sufletul privind mişcarea
Ce-a cuprins toată suflarea
Şi mă-ntreb, ce dor îi mână
De o zi şi-o săptămână!?

Poezie



Mai porţi flori la pălărie,
Mere crude ascunse-n ie
Cu parfum de domnişoară
Ce păzeşte-a ta comoară?! 

Mai zâmbeşti dulce, şăgalnic,
Între noi mai pui zăbranic,
Tot mai fugi rău speriată
Ca o căprioară, fată?! 


Plină ochi de curăţie
Mai strângi flori de păpădie,
Te mai joci cu frunzele
Şi-ţi mai mesteci buzele?! 


Mai alergi, dragă codană,
După zmeie prin poiană,
Şi izvorul îl mai ţii
Degete ca să-ţi mângâi?! 


În oglinda lacului
Mai priveşti, săracului
Îi mai dai pară zemoasă
Şi-un pahar cu vin la masă?! 


Roşul cel din obrăjori
Mai stârneşte dulci fiori,
Glasul care cântă lin
Umple inimi de suspin?! 


Cui vei da neprihănirea
Ce-ţi va împlini menirea,
Cui vei fi acum soţie
Să-i pui flori la pălărie?! 


Merele cin' le-o culege
Cu măsură şi cu lege,
Cine ţi-o îmblânzi paşii
Ca să-i creştineşti urmaşii?! 


La altar cine te-o duce
Fără drumuri de răscruce,
Casa cui vei veseli
Pănă-n ultima lui zi?!


Pentru cine vei fi drum
Cu podoabele de-acum,
Cine-n braţe te va prinde
Nimănui făr-a te vinde?!

luni, 14 martie 2016

Mirosuri



Miroase-a verde, miroase-a vară
Şi florile se parfumează iară,

Miroase-a grâu şi-a pâine coaptă
Mi-e viaţa clipă, fapta-soartă.


Miroase-a vânt şi-a sânziene
Şi dulcele ecou tot geme,


Miroase-a râu şi-a fân cosit
Şi sufletu-i tot ispitit


Mereu să-ntrebe, chiar trecut,
De ce i-e glasul greu şi mut


Când în amurgul toamnei sale
Miroase-a fum pe-ntreaga vale?!


Miroase-a ceaţă pe câmpie
Şi-a anotimp ce va să fie,


Miroase-a rouă şi a praf-
Stau florile discret vătaf...


Miroase-a depărtare vara
Şi-a stele reci când vine seara,


Miroase-a cer şi a pământ
Şi n-am nici glas şi nici cuvânt.


Miroase a hambare vara,
Miroase-a bogăţie ţara

A lanuri verzi şi grele, dese,
Dar câmpurile-s ne-nţelese.


Miroase bine-n ţara mea
 Şi tare mult de tot aş vrea

Când stai trântit în pragde seară

 S-o vadă cei care se-ntreabă

,,Dar ce-are dom’le ţara asta
De-atât atrage-n ea năpasta?”


Veniţi la ţară, atât vă zic,
Şi fi-veţi plebe şi nimic!


Miroase-a viaţă câmpul, dealul,
Şi nu ştii un’ te-o duce timpul, valul,


Pustiul larg şi depărtată zarea
Sau care care ţi-o mai fi chemarea.


Miroase-a flori în libertate
Se vor în veci şi greu lăsate


Şi a lăcuste şi a greieri,
Să-şi scuture miraj în semeni.


Miroase-a tihnă-n depărtare
Şi-a unei țări binecuvântate,


Iar ochiul când priveşte doare
Ştiind a ei imensitate!

Opinca



Grandoarea lumii acesteia mici
Nu stă-n pantof de piele, ci-n opinci,

Piciorul bine încălţat e-o amăgire
Ce mândru merge şi sigur spre pieire.

Opinca roasă şi smerită
Şi plină de noroi şi slută

Cu gândul doar la muncă duce
Omul, iar drumul i-e numai răscruce.

Pantoful cere din bumbac
Sau nylon negru fin ciorap,

Opinca se mulţumeşte cu obele,
Cu lipsuri, cu necazuri şi cu rele.

La fel pe drum uitat de ţară ea păşeşte
Dar vrednică de-a fi apreciată, căci munceşte,

Pantoful de firmă calcă doar în birou
De unde fabrică discursuri (s)reci, că e erou...!

Nu văd cu ce anume s-a luptat,
Cu ce fantasme s-a-nfruntat mândrul bărbat

Şi nici cu ce ispite a putut să-şi spele
Cugetul fin mândra femeie...

Ce greutăţi au trecut piciorul lor fin?
Peste covoare de import pahare cu vin,

Parchetul prea tare şters şi lăcuit
Sau trepte ce-i urcă la un bal gratuit!?

Mai sus de pantof nu-s curios să ştiu
De chipul care-l poartă e senin sau pustiu

Şi dacă a lor limbă, la fel de educată,
Vorbeşte româneşte sau într-o alta, mai... stilată.

Atât m-am gândit, că cel ce-ar merita
O haină mai bună şi-un pantof de vreme rea

Totuşi nu-l are, dar şi-aşa-i mulţumit
Căci lui i se pare pantoful un mit!

Ar trebui să-nveţe cu el ca să meargă
Dar unde?Îţi trebuie studii şi-o şcoală înaltă,

Şi cine-ar mai munci pământu-acesta bun
Călcat cu opinci de-al nostru străbun?

Opinca-i sfântă atâta vreme
Cât omul purtând-o nu se teme

Că cinste îşi va pierde cu ea, şi nume,
Aşa cum fac mulţi cu pantofi cu-al lor renume!

Când fi-va expusă doar în muzeu
Şi-o va privi uimit un ochi de ateu,

Atunci să ştiţi că pantoful a ajuns împărat
Şi omul e slugă la nevrednic păcat.

miercuri, 2 martie 2016

Joc



Am prins soarele în mână
Şi l-am scos din rădăcină
Şi l-am presărat pe piele-
Luciu negru şi mărgele.
Norul alb, pufos, uşor,
L-am făcut cocor în zbor,
Cântecu-i plin de mister
Îl ascult şi simt cum pier.
Aerul îl scot din timp
Şi nasc sobru anotimp,
Las din mine ca să ştie
Cei ce-ar vrea cândva să fie.
Luna plin-o ţin în braţe,
Stele coapte mă răsfaţă,
Greierii concert îmi ţin
Şi-n pârâul cu suspin
Îmi înec dorul de ducă-
Până s-a desprins nălucă,
Şi-l trimit ca să colinde-
Amintiri să-mi poată vinde.
Schimb în joc orice durere,
Timpul ce cu-a lui putere
Mă învaţă cum pot fi
Doar copil, spre-a nu muri...

Descindere


Peste verdele încins
Albul dulce a pretins
Pragul dintre frig şi soare,
Dintre viaţă şi culoare!
Ca să pună stăpânire
Peste văi, peste zidire,
Doar o zi i-a trebuit
Şi...nebun a şi-nflorit!
Ştie că cel alb, de sus,
Fără-i de cuvânt, l-apus,
Că degeaba străjuieşte,
Cerul rece îl priveşte!
De-azi doar florile fac legea,
Mugurii „fărădelegea”
Primăverii ce desfată
Doar cu verde lumea toată!

vineri, 26 februarie 2016

Poate...




Poate că sunt
Doar fir de vânt
Ce-adie-n cer
Şi pe pământ... 

Poate că soare
Gata să-nfloare
Printr-o culoare
Ce nu te doare.

Poate că cer
Plin de mister
În care sper
Tăcând să pier...

Poate nu ceas 
De bun rămas 
Ci gând divin 
De bine plin...

Poate...


scris: busola


luni, 22 februarie 2016

Opere



operă: Cumințenia pământului de Constantin Brâncuși 

Şi dacă timpul a încremenit în loc 
Dând spaţiu dălţii şi inimii mult foc
E pentru că aveam aici nevoie
De-o Poartă, de-un Sărut, de-o mângâiere...

Şi dacă El s-a aşezat mult umilit 
Privind Coloana ce-alerga spre infinit 
E pentru c-a găsit la Masa sfântă 
Loc de Tăcere unde iubirea cântă... 

Şi dacă în genunchi, din cele sfinte, 
Pământului i-a smuls cu dor fierbinte 
Cu taină, în răbdare, a lui sfinţenie 
E pentru-ai da un nume, Cuminţenie...


scris: busola

miercuri, 10 februarie 2016

Toate trec, ce-i bun rămâne




 Toate trec, ce-i bun rămâne
Toate trec, doar dărnicia
Ţine piept cu vitejia
De-a mai cumpăra o carte,
De-a mai pierde înc-o noapte
La lumina unui bec
Şi-a citi bogat, nu sec,
Dulcea ei iconomie,
Greaua ei filosofie.
Dar în faţa timpului
Mai faci faţă ritmului?
Te mai mângâie o vorbă,
Un cuvânt cu vechea slovă?
Azi cititu-i ca un rit,
Cartea- vechi şi ciudat mit,
Cititorul –un nebun
Iar cuvântul...clar, parfum!
Cât mă bucur să-l miros
Printre pagini învechite
Şi să-l rod până la os
Cu învăţăminte sfinte!
„Scrisu-i treabă pentru gust-
Nu se face de silinţă,”
Farmec are, nu-i vetust
Când te-mbracă din dorinţă.
De aceea nu-i poet
Tot acel ce scrib se cheamă,
Tu, de simţi că vin încet
Să-i primeşti şi să n-ai teamă!
Vremea trece şi târziu
Îi descoperi printre rafturi
Şi cuvântul lor e viu
Şi ironizat în „mofturi”.
Şi bătrâni, bolnavi, tăcuţi,
Tot mai strigă-n visul mut,
Geaba însă, sunt pierduţi
Cei ce moartea lor au vrut!
Ei trăiesc în idealul
Ce-au lăsat a se vedea
Printre rânduri, ca şi valul
De credinţă, au ştiut a priveghea.
Câte-au îndurat aici?
Lipsuri, boală, chinuri, sete,
Pentru litere –opinci,
Pentru vise –sfinte ghete!
Triştii mei poeţi frumoşi
Aţi sperat şi nu-n zadar,
Azi vă ţin curaţi, sfioşi,
Ca pe-un dar în buzunar!
Bucuraţi-vă cu mine
Căci durerea voastră sfântă
S-a-nfierat pe veci şi bine
Într-o bucurie- adâncă!
Nu degeaba aţi zăcut
Şi mult frig aţi suferit,
Visul vostru n-a fost mut
Şi pe mine m-a trezit...
Şi vă simt de peste ani
Grei, bogaţi, adânci, mirifici,
Zei poeţi, poeţi titani
Prin cuvânt, prin carte –mistici!
Ăsta-i rostul celor care
Simt cuvântul ca pe-o rană,
Îl citesc şi rău mă doare
Deşi-i viu şi mi-e şi hrană!
Cum de miere te-ndulceşti
Când în stup tu cauţi miere,
De poeţi te-ndrăgosteşti
Şi de-a lor prea grea plăcere.
Şi de-ncerci să-i înţelegi
Şi cu dânşii să visezi,
Pregăteşte-te, căci mâine
Vei gusta pelin pe pâine.

scris: busola.

vineri, 5 februarie 2016

Noi


    
     N de la nucleu
      0 de la univers
  I de la Irina
După acest cuvânt nu mai este nimic
Nici măcar o virgulă
Tu nu ești
Nu există virgulă ca să te pun după ea
Nu ești nici o repetiție
Nici enumerație
Nu ești un semn de întrebare 
Tu nu ești
Poate esti făcut din două paranteze?
De aceea îmi stau mie sânii si zâmbetul în forma lor maximă?
(zâmbet)
Ești punctul de la finalul unui volum greoi a unui roman?
Nu văd un punct nicăieri
Ești în inima mea un suport care mă ține în viață?
Ești acele "..." trei puncte de suspensie din "noi"
Acum știu unde ești
Te-am găsit
Ești în nucleu
 în univers
Ești pur și simplu în Irina...

:)


scris: busola

Ploaia

/   \
/          \
/                 \
/                       \
/                             \
/                                   \
|                                       |
\                                         /
\                                         /
\                                       /
\                                    /
\                                 /
\                            /
\                       /
 \                  /
 \             / 
\        /



De stai puțin și te gândești, anotimpurile astea sunt la fel
Dintre toate creaturile pământului numai omul e altfel.
El plouă din senin sau tună, când e soare când e lună.
Descoperi ce minune! că-n el șade ori o beznă ori o lumină.
 Din plâns divin necuvântat a fost creat și tot așa a renăscut,
Prin bocet a găsit iubirea, gândul, geniul și tot așa și ce e sfânt.
El e apa ce pătrunde pe sub zidurile celei mai mărețe cetăți
E un copil al nimănui ce se joacă în ploaie lângă un biet bătrân,
  E cutremur, izvor de inocență dar și furtuna din irișii, adâncul cearcăn.
 Că-i dulceață ori amar tot ce duce omul cu el îl cheamă tot înapoi.
Că-i fugă ori v-ați-ascunselea, moartea e singura ce el n-o poate opri.
:)



scris: busola




joi, 4 februarie 2016

Cu grație...


Tu pentru mine ești cel mai bun magician
Locul spectacolului e inedit, e un auriu lan.
Ca număr ai hotărât să te scoți pe tine însuți
Din propria ta pălărie, cu grație tu mă saluți...




scris:busola

luni, 7 decembrie 2015

Fericirea



 E măruntă dar deasă și-ți ocupă tot spațiul 
atunci când găsești firul ghemului și începi să tragi de ață.
 Întâi îți faci pulover cald, pe urmă îți iese covorul,
 zburător uneori, încălzitor alteori.
Știu sigur că acest fir, în fiecare dimineață la prima rugăciune sare în aer
 și Dumnezeu mi-l dă în mână. 
Seara îl dau la rugăciunea de noapte la păstrare tot lui
 și uite așa tot deapăn, deapăn, deapăn...
Zi de zi...





miercuri, 2 decembrie 2015

Te iubesc!



Te iubesc!
Acum și aici.
Nebunește și cu ardoare.
De dimineața până seara,
Noaptea te visez tot pe tine.
Cu senzația că nu am aer când nu ești în preajma mea.
Cu dor. Cu durere. Cu poftă!
Cum nu am mai iubit niciodată pe altcineva.
Pătimaș. Hotărâtă.
Te iubesc. Punct!
Conștient și asumat.
Liniștită și determinată.
Motivată și onorată.
Putem să construim un viitor împreună.
Te accept și la bine și la greu.
Cu bune și rele pentru că am trecut deja prin ele și am învățat.
Cu toată ființa mea de om și cu mișcări de felină.
Cu tine prind viață atât eu cât și generația viitoare.
Pur și simplu te iubesc. O viață, două, pe toate!
Fără condiții și mulțumindu-ți că te iubesc.
Fără pretenții și cu bucuria de a dărui din blândețea mea.
Fericirea ta e fericirea mea, suntem conectați.
Ești cu mine, ești în mine, oriunde, mereu.
Ești în inima mea dintotdeauna pentru totdeauna.
Te iubesc
Printre cearceafuri, plăpumi, elefanți.
Încât până și timpul a uitat să curgă spre infinit.
Ești pictat pe retina mea.
Ești în fiecare cană de cafea.
Îți iubesc pofta de viață și râsul.
Te iubesc și suntem în afara spațiului și a timpului.
Raiul s-a deschis pentru noi.
Invitația e în mâinile noastre.
Hai să trăim. Dă-mi mâna și vino!
Ești surpriză. Cadou. Copil. Bunătate.
Lumină și cascade de fericire.
Te iubesc
Ești batista din copilărie. Ești fructul spre care mă întind să-l iau.
Te iubesc până în vârful vieții noastre și înapoi.
Ca un uragan și măreț!
Mă văd îmbătrânind lângă tine în cea mai bună versiune a mea.
Te iubesc.
Simplu!





scris: busola

Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

duminică, 22 noiembrie 2015

Acasă





Negrul cerului piere atunci când ochii larg tu îi deschizi.
Frunze cad din copaci pe lângă tine într-o ceață groasă,
Ești sfânt, ești cal ori călăreț? Tu ființă legendară...
Tu care alergi în goană o herghelie de cai sălbatici.
E vânt ascuțit afară dar tu ești călit, tu ești speranță!
Implicat vei rămâne, indiferent de durata drumului tău,
Vei birui cu absolut tot ceea ce ai căci asta este menirea
ta.
Ridică-te de jos, urcă pe cal și ia viața în piept chiar dacă doare.
Tu care ești până la capăt un visător, un gânditor, un luptător..
Luminează și calcă pe al nostru pâmânt cu adevăr și onoare.

Nimeni nu știe mai bine decât tine ce este defapt "acasă."
Tăcerea în care tu cazi și te scufunzi cu mâinile reci în căldură.
Muzică, binecuvântarea mâncărurilor simple dar cu drag împărțite.
Acasă orice durere dispare iar buzele iubitei au miere și amețeală.
"Vino acasă!.."-ești cel mai frumos, mai dulce și mai scurt dintre cântece.
Universul nostru cântă deja într-un milion de bucurii fără nume.





scris: busola...

Am scris



Atunci când am scris în întuneric
Am strălucit și fără un generic.
N-am avut nevoie de reflectoare,
Mi-a ajuns și lumina de la lumânare.


scris: busola

vineri, 13 noiembrie 2015

Florile mele...



Florile mele...
Tremură liniștite în cea mai iubită grădină.
Invită la un vals perechi de fluturași.
Fac baie în roua dimineții și duș în ploaie.
Se cațără pe piramide și ajung sus la cer.
Florile mele...
Nu stau...
Prin vase scumpe nici printre cioburi.
La bătaie în sudoarea zbaterii pe loc.
În apă stătută și prelinsă prin clepsidre.
Condamnate pe mâna unor gropniceri.
Nu stau...