Busola aurora..
Am fost un trandafir care si-a scuturat petalele, acel spectacol... Acum sunt un stejar vechi în fața furtunii.
miercuri, 23 noiembrie 2022
marți, 22 noiembrie 2022
Scrisoare
Îți scriu această scrisoare cu Chopin pe fundal pentru că mă ajută să am creativitate cumva, îți scriu conștintă ca este foarte posibil să se piardă pe drum aceasta scrisoare și chiar dacă va ajunge la tine, nu voi avea confirmarea ta, însă nu mai contează, tot ce vreau este să scriu, să mă eliberez. E ca și cum aș coborî un deal și neavand incotro alerg la vale. Săracul Horea a murit că nu a luat-o la vale însă a reușit s-o facă bine Avram Iancu, asta e viața...
Îți scriu de dragul prieteniei pe care ți-o port, care e o stare, am aflat si eu ca prietenia e o vocație pe care o ai sau nu o ai. Eu o am. Am prieteni la care tin și prieteni care tin ei la mine.
Prietenia este pentru mine o valoare morală inestimabilă și nimic nu se compară cu bucuria iertării, acel moment când ești iertat de către un prieten drag. Nu sunt de acord cu filosofia plimbării, acea plimbarea de a căuta noi prietenii. Sunt naivă să cred în continuare că într-o lume civilizată există prieteni fideli.
Mi-ai plăcut, încă de când am schimbat primele vorbe, ai o manieră interesantă de a pricepe lucrurile și uite așa s-a dus dracului situația de a te ține în suspans și m-am deschis ca o floare de lotus ție. În câmpia Dunării din câte am putut reține, timpul era răbdător cu oamenii înainte să înceapă al doilea război mondial, nu erau conflicte prea mari între oameni, poate ar fi trebuit să am răbdare mai multă cu tine dar din pacate a trecut al doilea razboi mondial...
Îți scriu ție, cel care iubești singurătatea contemplativă la fel de mult ca mine, care părem niște ciudați în ochii unora ori majorității, de parcă am fi niște victime a ratării în viață. Dacă m-ar întreba cineva unde aș vrea să mă izolez, întrebarea aia cu insule și sălbatic, as răspunde fără să stau pe ganduri, la ruși iar în bagaj mi-aș pune povestirile lui Cehov insa amandoi stim ca asa ceva nu se va intampla, amandoi cautam sa existe cineva alaturi de care sa punem capul noaptea si sa-l imbratisam.
Îți tot scriu și deja s-a intunecat in camera mea, îți scriu din intuneric si habar n-am cate foi o sa folosesc pentru asta, sunt obosita dar nu ma plang, vreau doar sa-i pun capat dar ceva nu ma lasa sa fac asta. Gandurile mele nu vor sa ma asculte.
Îți scriu pentru că mă atragi ca lumina unei flăcări în jurul căreia eu zbor ca un biet fluture. Ai decis că nu o să ne vedem vreodată dar te asigur ca ne vom intalni cumva la o raspantie de ceruri, mi-ar placea ca atunci sa fim inconjurati de gradini superbe si sa admiram impreuna firma luminoasa pe care va scrie numele de: Rai. As fi preferat sa bem un vin aici pe Pamant, asta e..
Îți scriu dupa ce am avut o viziune in care cautam în gând o casă rosie pe o campie verde, dupa ce am intrat in toate incaperile ei, am strabatut camera unui copil si erau multe jucarii , apoi gandul s-a indreptat la o poteca , un pod si o pajiste mare, in fiecare loc prin care am trecut, am pierdut cate ceva, de la obrajii roșii și bucălați pana la a spune multumesc cum m-a invatat mama cand eram mica lucrurilor pe care le primeam. Acum am strabatut tot ce era de strabatut si am ajuns sa-mi pun intrebarea: unde ma duc? La castelul medieval șii impunator unde nimeni nu se putea atinge de mine ori la casa parasita in care se putea intra si iesi cu usurinta.
Îți scriu cu sufletul , ca in perioada copilăriei când mă iluzionam că pot împarți tot ce am cu altcineva, copilă fiind eram prietenă cu toată lumea. Ce frumoasă este lumea în care nu existau rivalitați, invidii, frecușuri și decepții. La vârsta noastră e foarte greu să mai selectezi oamenii cu care să comunici, e greu dacă nu ai o alianță de principii similare cu acele persoane. Sunt oameni care înfloresc la orice varsta, chiar daca exista distante în kilometrii intre ei care ii separa, insa ei se gasesc tot impreuna deoarece au conditii asemanatoare ceea ce le induce si o anume morală. Ajungem sa stam atat de rau cu rabdarea incat singurele care mai au rabdare cu noi sunt cartiile, ele stau rabdatoare pe un raft din scanduri.
Îți scriu pentru că m-a pus dracu să iti spun cu ceva timp in urma ce simt pentru tine ca sa stiu sigur ca te-am pierdut , e ca atunci cand te inchini la o icoana prea mult timp pana realizezi ca e doar o icoana si apoi nu mai ingenunchezi tot restul vietii tale.
Îți scriu cum n-am mai facut-o de ani de zile și îmi aduc aminte scriindu-ti de profesorul meu de literatură din scoala generală care dicta și eu scriam atentă ca nu care cumva să mă uit la colegul meu că n-am înțeles din prima, mai ales că stiam de colegul meu ca nu retinea ce auzea și era mereu cu nasul in caietul meu și cand se apropia miroasea a naftalină, opt ani de zile am mirosit naftalina din hainele si caietele lui dar mi-era drag de el ca-l ajutam mult si la examene, desi au trecut atatia ani inca il mai simt in nari ca o amintire placuta.
Îți scriu să-ți spun că aștept cu nerăbdare prima zăpadă, mă bucur ca un copil din poemele lui Nichita Stănescu, ca un copil care îți zâmbește cu tot chipul și îți arată bulgării de zăpadă cu mâinile întinse spre tine, iti arata acel spectacol in alb.
Îți scriu pentru ca sunt persoana care vrea să păstreze vie corespondența prin scrisori în plic.
Îți scriu și știu că acum sunt doar un clovn funerar, m-am trezit eu după ce a murit totul să mă dau peste cap lângă groapa deja adâncă.
Îți scriu pentru a-ți ura Sărbători fericite. Mă rog să-ți fie liniște în casă, să se audă doar colinde și sunetul furculiței lovindu-se de farfuria plină cu bunătăți. Tot ce trebuie să-ți imaginezi, dragul meu, e să iei lumea din jurul tău și s-o transpui într-o poveste de sărbătore țărănească în care tu ești copil și ești în prima zi de vacanță. Drumul acela spre casă nu era unul fericit? Eu cred că zburdai de fericire și te dădeai cu bocancii pe gheața formată în drum ori făceai din drum un patinuar lung. Întoarcerea acasă, prilej de mare bucurie. Bucurie pentru că poti face primul om de zăpadă ca mai apoi să-l calci în picioare cu ceilalți copii. Bucurie în fereastră când tu stai la căldură și afară ninge cu fulgi mari...
Prietena ta pentru totdeauna,
A.
luni, 21 noiembrie 2022
Semeni cu un lăstun de casă
Semeni cu un lăstun de casă,
Îți admir tăcerea
Ca pe o călătorie către același habitat.
La ceasuri târzii, tu știi
Să-mi oferi un cuib, o oglindă, fereastră,
umeri și punți.
Cu respirația ta ascunsă mă trezești la viață,
Cu un puls nebănuit îmi dezlegi tristeți.
Cu privirea aia hipnotică, îmi alungi nopțile lungi...
Semeni cu un lăstun de casă,
Dinspre începuturi fantastice,
În aripi neobosite arde un foc sfânt
Înfrângerea timidă a nerecunoșterii
Te odihnești însă, sub fruntea mea pentru că n-ai colivie,
Unii îți zic că îți cunosc cântecul
După nume, s-au înșelat întotdeauna.
Mereu m-ai învățat un grai nou...
Semeni cu un lăstun de casă
Îti plătesc cu ochii călătoriile
Prin ei îți înalți flămând cerul senin.
Scormoni în călimara timpului după acel bob de jar...
În palmele mele pari un copil adoptat
Orele petrecute cu tine mi le-am căptușit adânc în suflet.
Îți place libertatea, nemărginimea și zborul reinventat,
Iarna și vara nu sunt pentru tine,
Nu îți plac tiparele vicioase dar mai ales extremele...
Semeni cu un lăstun de casă
Când adorm extenuată
Îmi aperi pieptul ca și cum aș fi propria ta mamă
Am fost dată cu imprumut, am speriat cu foamea mea nestăvilită de tine...
Te întorci la mine cu noapte de comori, inele de crenguțe...
Ochii mă trădează în cele din urmă, ah ce vis frumos am avut în noapte!
..Și nu-mi mai pasă dacă plumbul topit a fost sau nu un înger...
🖤
vineri, 28 iulie 2017
Curg...
miercuri, 28 decembrie 2016
Iertarea
Am scos esența de rugă
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.
joi, 8 septembrie 2016
duminică, 7 august 2016
Noapte bună
Și luna cată cuib prin pomii înfloriți
Ne picură argint în ochi privind paloarea,
Noapte bună..
vineri, 15 iulie 2016
duminică, 12 iunie 2016
Compune iubire
O punte între mai multe puncte
Chiar dacă e de sus în jos realizat
Mergi pe urma unui curcubeu
Calea spre frumusețe există
Între două puncte e poate multă ceață
Ieșirea din întuneric, drumul acela
Vei asculta cântecul vieții tale
"a fi"
vineri, 10 iunie 2016
Pace
Cocoșat cu suflet
Zilnic străbatem lumea...
Să nu ne lăsăm ofiliţi de miasmele ei,
Să rămânem sănătoşi spiritual.
O floare poate schimba orice decor,
Dacă tot închidem cântecul...
joi, 9 iunie 2016
Sunt un stejar...
Am măsurat drumul meu către înțelepciune
După suferința prin care am trecut,
Furtuna a întărit rădăcina stejarului
Acum am dobândit un soi de pace,
Nu mai pare important dacă
Lumea mă iubește sau nu,
Mult mai important este acum
Ca eu să îi iubesc pe ei.
miercuri, 8 iunie 2016
Lux
Vin unii şi-mi spun că-s primitivă,
Că în atâta progres, informaţie, ştiinţă
Eşti prost să mai crezi în Dumnezeu.
Gândul vostru mă face fericită.
Acum 2000 de ani Iisus era răstignit de oameni needucaţi
Mânuiţi...
Înafară de materie ce a evoluat?
Spiritul e acelaşi, de ură şi răzbunare,
Nu sunt acestea însemnele prostiei?
Materia are "darul" de a te sustrage spiritului,
Nimic de contestat că oamenii n-ar fi normali trupeşte...
Şi totuşi...
Ei suferă de lipsuri iremediabile.
Au duhul orbirii - nu văd adevărul,
Duhul muţeniei, nu-l pot rosti,
Şi duhul surzeniei - nu aud glasul chemării binelui.
Toţi ştim, viaţa e o luptă.
Sufletul se luptă cu trupul pentru Dumnezeu.
Să-L apărăm pe Dumnezeu cu flori de cireş,
Coroană să-I punem, suavă, din flori de măceş,
Şi noi către cer să mergem, avându-L pe El înainte
Exemplu, la cele de-acum să fim trezi, să luăm aminte,
Credinţa nu-i o joacă intelectuală, un hobby sau politică,
E un duel, uneori un măcel
Pentru care nu trebuie să aştepţi recompensă defel.
În tihna satului se include tăcută biserica bunicilor...
Creație
Pentru ceru'- cumpănă.
Creşte plăpând, nu se-ntrece
Mai presus de-a lui putere
Nici cu clipa care piere.
Toate-şi tresar smerenia,
Îngrijesc cuminţenia,
Florile nu-ntrec măsura,
Gâzele nu-şi vând natura.
Nu îşi spun taina,
Nu-i de vânzare haina
Cea de sărbătoare
Mult nemuritoare!
Raiul se găsește-n suflet,
Pacea se adăpostește-n cuget,
Dragostea stă în fapte
Şi credinţa-n şoapte...
Artiști
Să nu mai cad de tot robită.
Artiştii toţi numai culoare,
Pe crucea desenată de penel
Te-am răstignit cu mare zel.
Scene acide, romantice şi seci
Pictau în dimineţi mult reci,
Şi le-nchideau în veşnicie
Pereţii ramei să le ştie.
Natură moartă, ca sentimentele probate,
Din flori de ceai tăiate aspru şi uscate,
Hârtii, condeie, călimări din care
Ieşeau doar lumi albastre, o splendoare!
Clepsidra arăta-n sictir secunda,
Turnul din mare priveghea peluza,
Urmau cărarea bătucită de-ntâmplare
Şi spinii arătau cum se mai moare.
Cine eşti tu când chipul ţi-e răsfrânt
Pe zeci de feţe ce definesc un alt cuvânt!?
Un diamant întruna şlefuit,
Vândut cortinei care s-a înţepenit...
Mai joacă de mai poţi, n-ai păpuşar!
Cerneala s-a uscat, deci nici stihar,
Penelul ţi s-a rupt şi-atunci cu mâna
Alergi nedefinit în zare, să-ţi prinzi urma...
Costumul de-arlechin e-acum faţă de masă,
Din cupa înşelării degustând şi-aşează casă,
Ce ţi-e un chip de chipul nu te mustră
Şi-alegi tot calea largă fugind de cea îngustă!?
vineri, 3 iunie 2016
Vara
Te-ai întors în suflet iară
Cu fructe coapte de cireş
Care sigur nu dau greş.
Tu ai scuturat parfum
Peste cunoscutul drum,
Ai trimit petalele
Să colinde soarele!
Ai venit şi-n ceaşca mea
Să sorbim din ea cafea
Cu aromă de taifas
Vechi prieten mi-ai rămas.
duminică, 3 aprilie 2016
Războaiele
Şi zilnic demnitatea
În legi ne-o înrobesc,
Uităm divinitatea...
Ne credem liberi, bine,
Nu suntem complexaţi
Când promovăm ruine...
" -Sistemul e de vină!"
Vor spune cei mai mulţi,
Iar tu din rădăcină
Eşti smuls şi jalnic minţi...
Vor spune alţii c-aşa-i lumea,
Că e firesc progresul,
Că omul este liber dar că pâinea
Li se cuvine, al lor e universul...
Că educaţia e bună
În sensu'-n care merge,
Dar roadele prostiei
Târziu le vor culege...
C-aceasta-i lumea, mersul,
Şi că nimic nu pot
Să facă şi demersul
Şi-l fac tacit complot...
Lupta nu-i o cauză comună
Celor ce prea lesne se dezic
Şi se cred OK şi făr' de vină
Când pun cinstea, demnitatea într-un dric...
Şi cu caru'-mpodobit cu mecanisme
Piere sufletul din ei însângerat
Şi rămân doar corpuri, eu-uri egoiste,
Cruci s-arate că aici au existat...
Lupta-i între suflet şi-ntre trup,
Trupul ţi-l răsfaţă, sufletul ţi-l rup,
Şi ucişi de conştiinţa goală
Fac din tine arma cea perfidă şi-o reţea mortală...
Ochii-i porţi orbit, zâmbind,
Mutilat şi hăcuit auzul,
Te dedai plăcerilor de rând
Răstignindu-ţi fără remuşcare ţelul...
Cine eşti, mai ştii pentru care scop
Ai venit în lume? Când tu spui noroc
Unui drum greşit ce te înrobeşte
Văd cât a slăbit şi ce mult păleşte
Partea de divin şi sămânţa ei
Nu mai sunt nici regi şi nici pui de lei,
Prea puţin curaj, nu să recunoască!
Ci în sacrificiu să se împlinească...
Şi-atunci derogarea simplu-şi face loc
Şi sfinţenia rămâne pentru mulţi un joc
Neinteresant, fără de oferte,
De ce-ai suferi când ai stări concrete!?
Şi cu toate astea Cel de Sus nu piere
Că vrei tu sau altul a Lui mediere,
Lumea vine, trece, nebunia-n strună
N-o lăsa să-ţi fure munca ta cea bună...
miercuri, 30 martie 2016
La mulți ani!
https://www.youtube.com/watch?v=Tv9NDfLzVrs
Azi e ziua mamei mele,
Hai adunarea toate florile!
Toți balaurii azi apar
O' tu mamă ești spirit solar...
Cu puterea ta îmblânzești,
Prezenta ta face minuni!
Cu-o voință de neatins
Aduni în jurul tău pe toți cei stinși...
sâmbătă, 26 martie 2016
Reexaminare
Tocmai de prin depărtări
Şi sfidând întruna zări
Vine iarăşi să dea teste
Cine oare-o s-o conteste?
Aruncând cu păpădie
Şi cu flori de zarzăr crud
Într-un fel de tablou nud...
Pictor e desăvârşit
Şi nu unul prea spăşit,
Ci-ndrăzneţ, nevoie mare,
Şi maestru în splendoare!
Simfonii doar în culoare
Dă soprana-ncântătoare
Şi aplauze adună
De la norii care... tună!
Mai şi plănge uneori
Din aceiaşi groaznici nori,
Însă repede-şi revine
Printr-un zumzet de albine!
Soarele o poleieşte
Strălucind dumnezeeşte,
Trenă lungă doar de flori
Poartă simplu şi fiori
Te străbat cu dor mărunt
De-ţi apleacă spre pământ
Grea de dor căutătura
Şi spre cer zâmbind, figura...
luni, 21 martie 2016
De o zi şi-o săptămână!?
Cerul parcă are fluturi,
Vântul bate sau vorbeşte
Cercetând iarba ce creşte?
Negrul cu-n moviu vrăjit
Păcălind cu-arome fine
Harnicile de albine.
Nu-i prea cald dar nici nu-i frig,
Seva clocoteşte-avid,
Suie-n muguri, suie-n flori
Aducând de dor fiori.
Şi nu-i nicio simfonie
Prin cel "lan" de păpădie,
Totuşi muzica-i pe drum
Vestind clipa de acum.
Vechiul iar se înnoieşte
Îmbrăcându-se regeşte,
Straiele-s de sărbătoare
Au culori îmbietoare.
Stau cu sufletul privind mişcarea
Ce-a cuprins toată suflarea
Şi mă-ntreb, ce dor îi mână
De o zi şi-o săptămână!?
Poezie
Mere crude ascunse-n ie
Cu parfum de domnişoară
Ce păzeşte-a ta comoară?!
Între noi mai pui zăbranic,
Tot mai fugi rău speriată
Ca o căprioară, fată?!
Plină ochi de curăţie
Mai strângi flori de păpădie,
Te mai joci cu frunzele
Şi-ţi mai mesteci buzele?!
Mai alergi, dragă codană,
După zmeie prin poiană,
Şi izvorul îl mai ţii
Degete ca să-ţi mângâi?!
În oglinda lacului
Mai priveşti, săracului
Îi mai dai pară zemoasă
Şi-un pahar cu vin la masă?!
Roşul cel din obrăjori
Mai stârneşte dulci fiori,
Glasul care cântă lin
Umple inimi de suspin?!
Cui vei da neprihănirea
Ce-ţi va împlini menirea,
Cui vei fi acum soţie
Să-i pui flori la pălărie?!
Merele cin' le-o culege
Cu măsură şi cu lege,
Cine ţi-o îmblânzi paşii
Ca să-i creştineşti urmaşii?!
La altar cine te-o duce
Fără drumuri de răscruce,
Casa cui vei veseli
Pănă-n ultima lui zi?!
Pentru cine vei fi drum
Cu podoabele de-acum,
Cine-n braţe te va prinde
Nimănui făr-a te vinde?!
luni, 14 martie 2016
Mirosuri
Miroase-a verde, miroase-a vară
Şi florile se parfumează iară,
Mi-e viaţa clipă, fapta-soartă.
Miroase-a vânt şi-a sânziene
Şi dulcele ecou tot geme,
Miroase-a râu şi-a fân cosit
Şi sufletu-i tot ispitit
Mereu să-ntrebe, chiar trecut,
De ce i-e glasul greu şi mut
Când în amurgul toamnei sale
Miroase-a fum pe-ntreaga vale?!
Miroase-a ceaţă pe câmpie
Şi-a anotimp ce va să fie,
Miroase-a rouă şi a praf-
Stau florile discret vătaf...
Miroase-a depărtare vara
Şi-a stele reci când vine seara,
Miroase-a cer şi a pământ
Şi n-am nici glas şi nici cuvânt.
Miroase a hambare vara,
Miroase-a bogăţie ţara
A lanuri verzi şi grele, dese,
Dar câmpurile-s ne-nţelese.
Miroase bine-n ţara mea
Şi tare mult de tot aş vrea
Când stai trântit în pragde seară
S-o vadă cei care se-ntreabă
,,Dar ce-are dom’le ţara asta
De-atât atrage-n ea năpasta?”
Veniţi la ţară, atât vă zic,
Şi fi-veţi plebe şi nimic!
Miroase-a viaţă câmpul, dealul,
Şi nu ştii un’ te-o duce timpul, valul,
Pustiul larg şi depărtată zarea
Sau care care ţi-o mai fi chemarea.
Miroase-a flori în libertate
Se vor în veci şi greu lăsate
Şi a lăcuste şi a greieri,
Să-şi scuture miraj în semeni.
Miroase-a tihnă-n depărtare
Şi-a unei țări binecuvântate,
Iar ochiul când priveşte doare
Ştiind a ei imensitate!
Opinca
Nu stă-n pantof de piele, ci-n opinci,
Ce mândru merge şi sigur spre pieire.
Şi plină de noroi şi slută
Omul, iar drumul i-e numai răscruce.
Sau nylon negru fin ciorap,
Cu lipsuri, cu necazuri şi cu rele.
Dar vrednică de-a fi apreciată, căci munceşte,
De unde fabrică discursuri (s)reci, că e erou...!
Cu ce fantasme s-a-nfruntat mândrul bărbat
Cugetul fin mândra femeie...
Peste covoare de import pahare cu vin,
Sau trepte ce-i urcă la un bal gratuit!?
De chipul care-l poartă e senin sau pustiu
Vorbeşte româneşte sau într-o alta, mai... stilată.
O haină mai bună şi-un pantof de vreme rea
Căci lui i se pare pantoful un mit!
Dar unde?Îţi trebuie studii şi-o şcoală înaltă,
Călcat cu opinci de-al nostru străbun?
Cât omul purtând-o nu se teme
Aşa cum fac mulţi cu pantofi cu-al lor renume!
Şi-o va privi uimit un ochi de ateu,
Şi omul e slugă la nevrednic păcat.
vineri, 11 martie 2016
miercuri, 2 martie 2016
Joc
Şi l-am scos din rădăcină
Şi l-am presărat pe piele-
Luciu negru şi mărgele.
L-am făcut cocor în zbor,
Cântecu-i plin de mister
Îl ascult şi simt cum pier.
Şi nasc sobru anotimp,
Las din mine ca să ştie
Cei ce-ar vrea cândva să fie.
Stele coapte mă răsfaţă,
Greierii concert îmi ţin
Şi-n pârâul cu suspin
Până s-a desprins nălucă,
Şi-l trimit ca să colinde-
Amintiri să-mi poată vinde.
Timpul ce cu-a lui putere
Mă învaţă cum pot fi
Doar copil, spre-a nu muri...
Descindere
Albul dulce a pretins
Pragul dintre frig şi soare,
Dintre viaţă şi culoare!
Peste văi, peste zidire,
Doar o zi i-a trebuit
Şi...nebun a şi-nflorit!
Fără-i de cuvânt, l-apus,
Că degeaba străjuieşte,
Cerul rece îl priveşte!
Mugurii „fărădelegea”
Primăverii ce desfată
Doar cu verde lumea toată!
vineri, 26 februarie 2016
Poate...
Poate...
scris: busola
luni, 22 februarie 2016
Opere
operă: Cumințenia pământului de Constantin Brâncuși
E pentru c-a găsit la Masa sfântă
scris: busola
miercuri, 10 februarie 2016
Toate trec, ce-i bun rămâne
Ţine piept cu vitejia
De-a mai cumpăra o carte,
De-a mai pierde înc-o noapte
La lumina unui bec
Şi-a citi bogat, nu sec,
Dulcea ei iconomie,
Greaua ei filosofie.
Dar în faţa timpului
Mai faci faţă ritmului?
Te mai mângâie o vorbă,
Un cuvânt cu vechea slovă?
Azi cititu-i ca un rit,
Cartea- vechi şi ciudat mit,
Cititorul –un nebun
Iar cuvântul...clar, parfum!
Cât mă bucur să-l miros
Printre pagini învechite
Şi să-l rod până la os
Cu învăţăminte sfinte!
„Scrisu-i treabă pentru gust-
Nu se face de silinţă,”
Farmec are, nu-i vetust
Când te-mbracă din dorinţă.
De aceea nu-i poet
Tot acel ce scrib se cheamă,
Tu, de simţi că vin încet
Să-i primeşti şi să n-ai teamă!
Vremea trece şi târziu
Îi descoperi printre rafturi
Şi cuvântul lor e viu
Şi ironizat în „mofturi”.
Şi bătrâni, bolnavi, tăcuţi,
Tot mai strigă-n visul mut,
Geaba însă, sunt pierduţi
Cei ce moartea lor au vrut!
Ei trăiesc în idealul
Ce-au lăsat a se vedea
Printre rânduri, ca şi valul
De credinţă, au ştiut a priveghea.
Câte-au îndurat aici?
Lipsuri, boală, chinuri, sete,
Pentru litere –opinci,
Pentru vise –sfinte ghete!
Triştii mei poeţi frumoşi
Aţi sperat şi nu-n zadar,
Azi vă ţin curaţi, sfioşi,
Ca pe-un dar în buzunar!
Bucuraţi-vă cu mine
Căci durerea voastră sfântă
S-a-nfierat pe veci şi bine
Într-o bucurie- adâncă!
Nu degeaba aţi zăcut
Şi mult frig aţi suferit,
Visul vostru n-a fost mut
Şi pe mine m-a trezit...
Şi vă simt de peste ani
Grei, bogaţi, adânci, mirifici,
Zei poeţi, poeţi titani
Prin cuvânt, prin carte –mistici!
Ăsta-i rostul celor care
Simt cuvântul ca pe-o rană,
Îl citesc şi rău mă doare
Deşi-i viu şi mi-e şi hrană!
Cum de miere te-ndulceşti
Când în stup tu cauţi miere,
De poeţi te-ndrăgosteşti
Şi de-a lor prea grea plăcere.
Şi de-ncerci să-i înţelegi
Şi cu dânşii să visezi,
Pregăteşte-te, căci mâine
Vei gusta pelin pe pâine.
vineri, 5 februarie 2016
Noi
Te-am găsit
Ploaia
/ \
/ \
/ \
/ \
| |
\ /
\ /
\ /
\ /
\ /
\ /
\ /
El e apa ce pătrunde pe sub zidurile celei mai mărețe cetăți
E un copil al nimănui ce se joacă în ploaie lângă un biet bătrân,
E cutremur, izvor de inocență dar și furtuna din irișii, adâncul cearcăn.
Că-i dulceață ori amar tot ce duce omul cu el îl cheamă tot înapoi.
joi, 4 februarie 2016
Cu grație...
scris:busola
sâmbătă, 30 ianuarie 2016
luni, 18 ianuarie 2016
luni, 7 decembrie 2015
Fericirea
E măruntă dar deasă și-ți ocupă tot spațiul
miercuri, 2 decembrie 2015
Te iubesc!
Motivată și onorată.
Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu
duminică, 22 noiembrie 2015
Acasă
Frunze cad din copaci pe lângă tine într-o ceață groasă,
Ești sfânt, ești cal ori călăreț? Tu ființă legendară...
Tu care alergi în goană o herghelie de cai sălbatici.
E vânt ascuțit afară dar tu ești călit, tu ești speranță!
Implicat vei rămâne, indiferent de durata drumului tău,
Vei birui cu absolut tot ceea ce ai căci asta este menirea ta.
Ridică-te de jos, urcă pe cal și ia viața în piept chiar dacă doare.
Tu care ești până la capăt un visător, un gânditor, un luptător..
Luminează și calcă pe al nostru pâmânt cu adevăr și onoare.
Nimeni nu știe mai bine decât tine ce este defapt "acasă."
Tăcerea în care tu cazi și te scufunzi cu mâinile reci în căldură.
Muzică, binecuvântarea mâncărurilor simple dar cu drag împărțite.
Acasă orice durere dispare iar buzele iubitei au miere și amețeală.
"Vino acasă!.."-ești cel mai frumos, mai dulce și mai scurt dintre cântece.
Universul nostru cântă deja într-un milion de bucurii fără nume.
scris: busola...
-
Se spune ca atunci cand un om curajos e pus in situatia de a trece o prapastie, stie exact ce sa faca. Nu-i este frica sa faca un pas mar...
-
Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. ...
-
Atunci cand eram mica ma intrebam : De ce asta e asa? Eram o persoana tare curioasa. Trebuia sa le gasesc la toate un raspuns. De cele mai ...