Fericirea

 E măruntă dar deasă și-ți ocupă tot spațiul 

atunci când găsești firul ghemului și începi să tragi de ață.

 Întâi îți faci pulover cald, pe urmă îți iese covorul,

 zburător uneori, încălzitor alteori.

Știu sigur că acest fir, în fiecare dimineață la prima rugăciune sare în aer

 și Dumnezeu mi-l dă în mână. 

Seara îl dau la rugăciunea de noapte la păstrare tot lui

 și uite așa tot deapăn, deapăn, deapăn...

Zi de zi...