joi, 9 ianuarie 2014

Am deja totul...





Stau la coadă să cobor, cu visele în bocanci.
Tocmai ce am escaladat cel mai înalt munte.
Ce importanță mai are că acum mă întorc ?
Se poate da pâine, apă, chiar și o pătură.
Eu nu-mi mai doresc nimic acum !
Am deja totul conservat adânc în sângele meu.

gândit, simțit, compus: busola...




la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • Viata, o calatorie fara destinatie!
    Se spune ca atunci cand un om curajos e pus in situatia de a trece o prapastie, stie exact ce sa faca. Nu-i este frica sa faca un pas mar...
  • Nimic nu se pierde. Totul se transforma...
    Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti  inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. ...
  • Familia
    Atunci cand eram mica ma intrebam : De ce asta e asa? Eram o persoana tare curioasa. Trebuia sa le gasesc la toate un raspuns. De cele mai ...