Visul

Am visat că eram într-o gradină superbă cu flori, unde căldura soarelui mângâia bujori și păpădii, acolo unde albine se așezau pe flori și le mișca într-un ritm de alint. Tălpile mele atingeau o iarba curată și încercam să salvez minunea aceea din jurul meu, spunând oamenilor care treceau pe lângă mine să nu rupă floriile, să nu le rupă niciodată !
În cea mai frumoasă și mai adâncă gradină, am găsit un pisoi, tremura de mic ce era și ca o plantă suitoare iși făcea drum printre păpădii. Am făcut cărare până la el și l-am strâns la pieptul meu, chiar tremura micuțul, atât de bine ii era puiului încat a adormit. 

Mereu am asociat floriile cu copilăria eternă, e sentimentul unui călugăr care cu cât îmbătrânește are senzația că e cu atat mai aproape de rai, pentru că timpul nu face altceva decat să-l înflorească ca spirit. 

Vreau să adun poveste, cântec si odihnă, acolo printre flori, acolo unde călătorii să își facă popas, să-și tragă sufletul, acolo unde iubirea curată să se consume, acolo, în vesnicia naturii, în roua diminetii !
 Imi doresc să răsară pe chipul tuturor oamenilor zâmbet și puritate !

Să te iau pe tine, suflet pereche și să dansăm un tango, să-mi simți teama de efemer și de fragilitate, să mă strangi în brațe, să mă îndrumi și să-mi dai putere cu ritmul tău hotărât. Sa mă rotești ca într-un cerc în bătaia vântului ce împrăștie petale de flori. Să mă treci pe sub ramuri de cireși înfloriți. Vom dansa amețitor și nebunește, vom lua culoarea macilor, vei alunga teama , să nu-mi mai fie dor ! Îmi faci coroană din flori de păpădie ?

 Să vibrăm și să parfumăm tot ce ne înconjoară prin spiritul nostru. 
O să iubesc pudic, timizii ghiocei, delicatele viorele, orice floare mă inspiră, pentru că lumea mea e un câmp cu flori și cuvinte rostite în șoaptă ce face acel loc sfânt. Așa va rămâne mereu pentru mine. Grădina cu flori e un cerc din care nu pot sa plec, e perfect rotund ca un inel în care eu sunt diamantul încrustat.

E martie, în aer plutește o vrajă, e totul real iar zâmbetul îmi îmbujorează obrajii de catifea. Toporași, lalele, gura-leului, mă asteaptă să le urez bună-dimineață.
Vreau să adun sub soare cele mai frumoase flori. Ele sunt făpturi ale lui Dumnezeu, pentru că pot să le privesc la nesfârșit fără să mă satur. Acolo toate gândurile mele vor renaște, primăvara după primavară, generație după generație și vor deveni mai bune, în grădina cu flori a spiritului meu. :)

foto: ( fotografii personale din Tenerife )