Alaturi de un orb

Era o zi in care soarele stralucea puternic pe cer, moment in care asteptam intr-o statie autobuzul sa-mi vina, sa ma duca "acasa". Am alergat sa-l prind pe primul, insa am ajuns prea tarziu. Eram nevoita sa il astept pe urmatorul, asa ca m-am asezat pe o banca in statie, cautam defapt umbra. Erau tot felul de oameni in jurul meu de la oameni care vorbeau zgomotos sau barfeau, altii erau incrancenati si ingandurati. Eu eram doar prezenta la ce se petrecea in jurul meu, cand deodata, un batran tare ingrijit, cu un baston si palarie, care era asezat langa mine pe banca, ma intreaba " cat aveti un ceas?" , eu amabila ii spun cat e ora si privesc in gol, devin absenta.A doua intrebare a dansului era: " dumneavoastra ce autobuz asteptati? ". Ii raspund imediat ca autobuzul 15 il astept. Moment in care incepe sa imi explice, ca si dansul 15 il asteapta, doar ca acum e in statie autobuzul 16 si va urma intr-un sfert de ceas sa ajunga si 15. Pana aici nimic neobisnuit! Ma uit, intr-adevar 16 era in statie. Trece acel sfert de ceas si vine si autobuzul mult asteptat. Ma ridic si ma pregatesc sa plec, in acel moment batranul de langa mine, ma roaga daca pot sa-l ajut sa intre in autobuz. L-am luat de brat si inca n-am inteles ce se petrece, ma gandeam ca nu se poate ridica omul datorita varstei inaintate. Imi ia bratul si intinde bastonul, lovind cu el tot ce se ivea in fata lui. Nu-mi venea sa cred...batranul era orb ! M-am simtit in acel moment responsabila de el, l-am ajutat sa ajunga in autobuz, sa se aseze undeva pe un scaun, moment in care el a refuzat sa ia loc, zicand " poate sunt oameni care vor sa stea jos, hai sa-i lasam". Am inceput sa povestim, pentru ca vorbea atat de elegant si de corect, parea un om intelegent. Mi-a spus un lucru pe care niciodata nu-l voi uita in timp ce ma strangea de mana: " domnisoara, oamenii sunt atat de diversi, majoritatea alearga ca si dumneata din cate ascult sa va faceti un rost, un viitor, o cariera, sa aveti atatia bani incat sa va creati o viata lipsita de griji. Insa un lucru vreau sa va spun, sa nu va pierdeti sufletul, sa nu etichetati oamenii dupa cravata si dupa situatia materiala. Sotia mea a fost bucatareasa, una dintre cele mai bune, insa atat de fericit am fost ca am cunoscut-o incat nu regret nimic din ce mi-a oferit viata alaturi de ea. Acum nu mai e, s-a stins si as da orice lucru material ca sa vina inapoi, insa nu se poate, sfatul care vi-l dau e sa va alegeti  in viata ceva care sa vi se potriveasca si care sa va implineasca sufleteste, pentru ca daca n-are cine sa va tina de brat atunci cand simtiti sa va ridicati, daca n-are cine sa va puna o ciorba calda in farfurie si sa va spuna o vorba buna inainte sa va puneti la somn, daca n-are cine sa aiba grija de palatul in care locuiti  si de dumneavoastra, asta inseamna ca ati trait langa un strain si printre straini, cautand sa faceti bani cat mai multi..."
Batranul intelept si orb, era langa mine, il tineam strans. Ceva ma misca pe dinauntru, coboram la aceeasi statie. Stia in ce statie suntem, numara el cumva, stia unde trebuie sa coboare, drumul acela cu siguranta il facea frecvent. Am ajuns, il ajut sa coboare si ma ofer sa-l duc pana la destinatie. Atunci am aflat ca mergea sa manance la o cantina. Acolo mergea in fiecare zi. Eu habar n-aveam unde e cantina, insa ma lasam indrumata de el, imi zicea " acum facem la stanga, spuneti-mi domnisoara ce vedeti in stanga noastra?...zic eu: banca BRD, la care dansul: e bine, mergem tot inainte si dupa 20 de pasi o luam la dreapta si apoi intram intr-o parcare si de acolo va spun eu cum sa ajungem. " In momentul acela mi-am adus aminte de mama mea si cum o indrumam, ea care a fost un nevazator pana la operatie si am inteles cat de important e sa poti vedea, sa poti pur si simplu sa mergi pe strada, sa te bucuri de lucrurile simple. La sfarsit, batranul mi-a multumit ca l-am ajutat sa ajunga la cantina, iar eu i-am spus ca-i multumesc eu ca m-a ajutat sa privesc viata de acum inainte cu alti ochi .....Multumesc!