marți, 9 decembrie 2014

Lumina



Ființa mea bâjbâie pe întuneric,
Își caută hipnotizată fotonul
În sinele dezgolit de interior. 
Lumina, miraj de potență creatoare
Își cheamă înapoi licuricii în Eden.
Ființa mea caută să rămână-n centru
Pe-o cruce la răspântie de lumi.
Își construiește lumina cu propria rază,
În focul ce pururea va arde să devină alinare. 

scris: busola.
la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • Familia
    Atunci cand eram mica ma intrebam : De ce asta e asa? Eram o persoana tare curioasa. Trebuia sa le gasesc la toate un raspuns. De cele mai ...
  • Nimic nu se pierde. Totul se transforma...
    Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti  inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. ...
  • Viata, o calatorie fara destinatie!
    Se spune ca atunci cand un om curajos e pus in situatia de a trece o prapastie, stie exact ce sa faca. Nu-i este frica sa faca un pas mar...