Noi oamenii suntem ca aurul la amanet. Sufletul nostru e ca un amanet, un loc cu imprumut, un loc de vanzare-cumparare...
Mergem cu bijuteria noastra la care tinem mult in acest loc, mai are si pietricele galbene...
Vine unul cu clestele face praf bijuteria aia, o distruge, ii scoate acele pietricele intr-un mod brutal si-o cantareste fara ele...Mai apoi o pune pe cantar, cantitativ are atata, adica jumate din contravaloarea ei initiala, ii socoteste pretul apoi o arunca pe o masa. Bijuteria aia merge la topitorie, tu ai castigat un lucru material adica bani si nu ai obtinut nimic decat ai pierdut atat valoarea sentimentala a bijuteriei cat si suportul acelor pietricele de culoare galbena...
O alta persoana se va bucura in continuare de acel aur pana cand....
Am fost un trandafir care si-a scuturat petalele, acel spectacol... Acum sunt un stejar vechi în fața furtunii.
miercuri, 24 august 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Atunci cand eram mica ma intrebam : De ce asta e asa? Eram o persoana tare curioasa. Trebuia sa le gasesc la toate un raspuns. De cele mai ...
-
Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. ...
-
Se spune ca atunci cand un om curajos e pus in situatia de a trece o prapastie, stie exact ce sa faca. Nu-i este frica sa faca un pas mar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: