joi, 13 octombrie 2011

Vreau la Fontana di Trevi...

Imi aduc aminte cand eram mica, colectionam strumfi asta pentru ca imi placea foarte mult lumea lor de basm in care traiau, zambeau, o lume fericita si lipsita de griji in care parca vroiam sa traspun realitatea in care traiam eu si oamenii din jurul meu. Mi-ar placea ca in tara mea sa nu mai fie atata invidie, saracie si tristete. Cu toate ca e cam departe de o realitate, mi-ar placea ca noi oamenii sa ne iubim ca niste frati buni, sa ne ajutam intre noi, sa am siguranta pe strada stiind ca daca am sa cad ( nu sunt de fel impiedicata), o sa ma ajute cineva sa ma ridic. Tara asta mi-o doresc , oamenii astia....

 As vrea sa traiesc in tara strumfilor pe care o asociez cu Italia. Intr-un oras cu oameni care au avut libertate, care au stiut ce sa faca cu ea, au stiut sa iubesca si sa ofere respect, pentru ca au avut alt stil de viata fata de noi, romanii... :(


Civitta Castellana: este orasul in care am trait aproape un an de zile, intr-o lume mai buna, cu multe casute mici, balcoane pline de plante curagatoare care iti lasa sentimentul ca esti in lumea lui Romeo si Julieta. Nu este o noutate pentru nimeni ca eu iubesc astfel de orase, inghesuite, cu strazi inguste. Desi am avut o tentativa de a ramane acolo, va spun sincer in alte conditii, as fii renuntat la tara mea! E o adevarata arta sa traiesti acolo, oamenii aia sunt diferiti de noi romanii.
C.C:


Cand ajungi sa pleci dintr-un astfel de oras, dintr-o  tara cum e Italia...nu poti decat sa ramai cu o amintire pe viata si cu un amar regret in suflet ca esti roman....
C.C:

Am sa ma intorc garantat in Italia, pentru a vizita axact ceea ce am cautat o zi intreaga prin Roma si n-am gasit, anume Fontana di Trevi, care e absolut superba, e o poveste acolo, arhitectura, apa de culoarea turcoazului, monezii cu miile de pe fundul fantanii cu tot atatea dorinte..
Fontana din Trevi :

Ador in Italia femeile la varsta a doua sau chiar a treia care arata fantastic de bine, ingrijite, relaxate, traiesc intr-o lume a lor organizata in care parca toate au o cale, o rezolvare. M-am indragostit de bucataria italieneasca, de retetele lor pe care ma bucur ca le-am invatat!
Imi aduc si acum aminte de un carnaval la care am participat, toata lumea era mascata, plin de conffeti pe drum si cand spun plin ma refer la cantitati industriale....
Nu va spun ca imediat ce a luat sfarsit acest carnaval, ca o sarbatoare anuala a orasului, masinarii au aspirat in noaptea aia toate strazile de Confetti si spray spuma colorat, pahare si alte gunoaie, era 3 noaptea. A doua zi la ora 8 dimineata drumurile erau imaculate, ai fii zis ca spectacolul din noaptea aia a fost doar un vis. Nici urma de confetti!
C.C:

As fii vrut sa ma nasc intr-o tara mai buna, tara mea m-a dezamagit si sunt inca tanara...

Liberta - Al bano & Romina Power :
Ultima poza este imaginea pe care eu am vazut-o zilnic timp de aproape un an de zile.

marți, 11 octombrie 2011

Perfectiunea lunii.


Ador perfectiunea lunii!
In noaptea asta imi doresc sa fie o luna mare si neobisnuita, o luna rotunda care sa faca multa lumina, mai mult ca niciodata, pentru ca in noaptea asta se va intampla ceva. 
O sa-mi imaginez ca am murit. 
Am sa inchid ochii si am sa las vantul rece sa-mi atinga usor buzele, am sa scot cativa aburi calzi pe gura intr-un sunet mut iar mai apoi o sa-mi dau ultima suflare ca un copil, intr-un fluier cu hartie ce va scoate un ultim zgomot, un altfel de zgomot, va fii acel cantec de dragoste, care la sfarsit se va rula in forma unui cerc si va cadea liber la pamant...

Voi deveni un suflet liber care va reusi sa se plimbe prin toate locurile prin care n-a fost niciodata si si-a dorit atat de mult s-o poata face, acum el bantuie. Se regaseste in forma norilor, pe care ii alunga din fata lunii. Coboara mai apoi si se regaseste intr-o frunza galbena ,care se desprinde in bataia vantului facand cerculete pana va cadea la pamant...

As vrea mai apoi sa ma ridic si sa fac un om sa iubeasca cu patima din nou, un om care inca mai asteapta asta indiferent de anotimp ori de felul meu de a fi. 
Un om inca imi cauta sufletul in intunericul noptii, as vrea sa-i fac acolo lumina, sa fac cercuri multe in jurul lui si sa-i soptesc ca-l iubesc si l-am iubit dintotdeauna, insa sufletul meu nu poate sa vorbeasca si scoate doar un sunet mut, pentru ca si-a lasat glasul in acel fluier de hartie doar pentru a ajunge acolo sa te simta si tu s-o poti simti. In sfarsit, acolo se va roti la nesfarsit intr-un cerc.....

scris: busola...



luni, 10 octombrie 2011

Fata cu umbrela roz

 Atunci cand ploua, lumea prefera sa ramana in case, nestiind ce se intampla cu adevarat afara...
Eu am vrut sa evadez din acest spatiu asa ca am luat umbrela roz in maini si am iesit in ploaie.
Oameni grabiti si zgribuliti aveau o destinatie, intorceau de sub umbrele lor cenusii capul sa vada o tipa in tenisi cum facea dus cu ploaia...
Am decis ca nu are rost sa ma grabesc acasa, ca oricum nu ma asteapta nimeni cu caldura.
Am oprit timpul in loc, calea mea a ramas inchisa afara in ploaie, livrarile aleargau in casa. 
Am vrut sa ascult ploaia atunci cand cuvinte vechi imi mureau pe buze nerostite.
Plouă peste noi, ploua in cani ce maini le tremura de sete, ploua peste fabrici abandonate, 
ploua peste oamenii bolnavi, ploua in cimitir, ploua peste biserici, ploua peste teologi si peste sufletul meu...

Melodii noi vin din inima mea, deschid umbrela si incep sa simt la fiecare pas ploaia,
Mi-am pierdut acum evidenta traseelor vechi si incerc sa alung tristetea din ochii mei cumva...
Deschide un oras nou pentru mine, cu toate minunile lui, in care cainii vagabonzi sa aiba un adapost...
Deschide un templu aici in centrul orasului si lasa oamenii fara putere sa intre...
Restul vor fii simple cladiri in care nu ma regasesc... 
Lumea este ca o floare ofilita daca lipseste harul si iubirea.
Vreau sa ofer cuiva umbrela mea, vreau ca inima mea sa nu mai bata atat
Vreau sa oboseasca si sa nasca viata, iar restul vor fii doar experiente....




miercuri, 5 octombrie 2011

Provocari si alegeri!

 In momentele nefaste din viata mea am gasit raspunsul la intrebarile mele. Acum, un lucru e sigur, toate provocariile prin care am trecut au reprezentat reale binecuvantari pentru mine.
Anumite evenimente care s-au petrecut, mi-au dat un punct de referinta, m-au pregatit pentru ceea ce va urma...

Numai persoanele care stiu ce inseamna cu adevarat o perioada nefasta, vor putea sa inteleaga puterea atitudinii pozitive. De aceea cand o persoana imi spune ca e descurajata, eu stiu exact ce simte...Am trecut si eu prin asta!
Uneori iti dai seama ca trebuie sa dai un restart cand ai ratacit prea mult singur, sa privesti spre perspective, sa fii recunoscator celor care te-au inteles si te-au ajutat cand a fost cazul. 

Intotdeauna m-am intrebat de ce eu? Am terminat un liceu industrial, in care colegii mei nu aveau pasiuni, nu aveau trairile mele parca erau " o gloata de superficialitate ", oameni care nu-mi transmiteau nimic interesant decat o mare banalitate, mereu ma intrebam de ce sufletul meu nu e inteles de lumea asta? Dar am gasit raspunsul, nu eram unde trebuie, intre ei, nu puteam decat sa ma pierd si eu!
Am cunoscut oameni nepotriviti si m-am straduit sa-i inteleg, sa-i schimb. De un lucru n-am tinut cont si anume ca oamenii  care nu au dus cat de cat o viata similara cu a mea si au avut totul de-a gata, acestia nu pot sa inteleaga, dar sa se mai si transpuna in locul meu...

Ma consider norocoasa intr-un fel, pentru ca am inchis sau trantit multe usi si nu-mi pare rau! Pentru asta, am ales sa deschid calea spre alte oportunitati, spre o alegere nu doar buna ci extraordinara. Am realizat ca nu trebuie sa fiu intr-o relatie care nu ma face fericita si mai mult decat atat sa ma simt singura cand fizic omul ala era acolo! Nu am nevoie de prieteni falsi, nu am nevoie de cifra lor, am invatat ca dusmanul meu cel mai mare e frica, sa nu-mi fie frica sa refuz sau sa cer ceva. Cea mai mare greseala e sa faci un pas in spate sau sa-i lasi pe altii sa traiasca prin tine, sa profite de bunatatea si de sufletul tau cald!



Mai apoi am inteles ca trebuie treptat sa elimin persoanele banale din viata mea, negativismul lor si stilul lor de viata m-au determinat sa fac schimbari si sa actionez! Nu-mi doresc sa am o familie banala, doi copii pe care sa-i chinui, un job amarat si sa merg vara la mare...Vreau o familie dar altfel!
Sunt persoane care au fost sprijinite de catre parinti, eu sunt de parere ca parintele e trimis pe lumea asta ca sa sprijine si sa indeplineasca visul copilului sau...Dar cum se numeste un copil care n-a fost nici sprijinit, dar nici incurajat?
Am invatat ca usi noi se vor deschide pentru mine, am invatat ca e nevoie de mult curaj, ca e important sa ai un plan bine stabilit, sa te duca clar acolo unde iti doresti sa ajungi, pentru ca doar asa poti depasi orice obstacol.


Traim intr-o tara de negativisti, de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume, dar exista exceptii iar eu vreau sa ma simt competenta si increzatoare, indiferent de problema in care ma voi afla. Pentru ca doar asa, prin sentimente pozitive fata de mine si fata de cei din jurul meu,ma voi simti cu adevarat un om valoros. Stiti de ce? Atitudinea este totul!

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Secretul unei perle

Pe tarmul marii se anunta un sfarsit de vara. Vantul bate cu putere oriunde ai privi. Cativa stropi de ploaie se lovesc de nisip. Totul in jur e pustiu.
Doar marea amesteca nisipul fin si marunt din adancuri, valuri mari se sparg cu putere de mal sub forma unei spume de sampanie. Miscarile apei tulbura acum amintirea unor suflete care au trecut pe acolo.

Pe acel tarm a fost candva multa veselie. Indragostitii paseau desculti pe nisipul ars de soare, asemenea unor fluturi, ei nu stateau linistiti o clipa. Se bucurau de plaja, adunau in palme scoici iar mai apoi se indepartau spre alte meleaguri lasand in urma alte scoici care urmau sa fie si ele culese de cineva sau calcate in picioare.
Intr-un alt decor, un copilas se juca cu palmele in nisipul umed, construia ceva, pana la urmatorul val care ii strica joaca. Atunci si-a privit manutele care erau pline de nisip si a trecut la spalat de scoici in galetusa lui cu apa de mare. Se ridica si pleaca de mana cu mama lui mai departe, la fel si ei, spre alte zari.....

Acum marea e involburata, ploaia spala urma pasilor acestor trecatori. Ploua si mai tare. De acum ies la suprafata sute de scoici din nisip, ploaia le-a facut vizibile pe toate. Stau acolo si traiesc un vis trecator, acela de a sfarsii in cochiliile lor goale. Ploaia se transforma in lacrimi pentru ele care le va dizolva pe rand.
In adancul marii se intampla ceva. Se aude un fosnet misterios insa de la suprafata nimeni n-a putut sa descopere aceasta taina. Pe fundul marii se formeaza un miraj. Nisipul se ridica intr-un vartej si alunga pestii. Deasupra lor sclipeste o scoica mare si impunatoare, cade usor in nisip. Viata ei plina de peripetii isi spune cuvantul pentru ca si-a deschis carapacea doar putin, insa intr-atat incat un fir de nisip fin sa intre acolo, in viata si in lumea ei...
Ploaia se opreste. Marea se linisteste si ea, iar valurile sunt tot mai mici.
Scoica a inghitit acel firicel de nisip, ea incerca din rasputeri sa se protejeze si tot inveleste la acel corp strain, nu intelege ce i se intampla. E indurerata, parca vrea sa spuna cuiva ca o doare, fara speranta vrea sa de-a veste ca o doare si o face printr-un sunet mut. Cineva a intrat in lumea ei fara sa anunte...
Va trece mult timp de acum incolo, ani intregi cu acelasi gust pentru ea, doar cochilia va ramane intreaga, in interiorul ei totul se transforma, nu mai poate reveni la peripetiile de alta data. De acum, are responsabilitatea de a forma ceva intens, de-a dreptul unic, de a forma prin durere o frumoasa perla. In disperare, zi dupa zi, noapte dupa noapte va lucra la ea...
Marea ascunde acum in adancuri, un univers de perla, o tacere, un secret care poate niciodata nu va fii descoperit de cineva. Scoica va continua sa lupte pana la sfarsit, iar cand nu va mai fii folositoare perlei, atunci isi va deschide larg cochilia si se va stinge intr-un strigat mut, lasand perla a nimanui...

Acum e noapte, a trecut ceva timp, stelele si luna stralucesc deasupra marii. Cu fiecare val care loveste malul, se anunta un spectacol. O perla poate iesi oricand la suprafata, in culoriile noptii va devenii si mai alba, va fii marturia unui destin pierdut acolo...in mare. 
Nisipul sclipeste in fiecare noapte la malul marii si doar el e martor la acest bob mic pierdut care cauta sa fie remarcat. Fiecare perla ratacita cauta sa transforme in mana ta si... pe pielea ta, o rana veche si o durere in... IUBIRE.


joi, 22 septembrie 2011

In love, there are no boundaries.


Dragul meu,
Te astept in continuare...
Cat de lunga este o zi in intuneric ? Sau o saptamana ? 
Focul s-a stins...si mi-e ingr...ingrozitor de frig.
Am vrut sa ma tarasc afara unde e soare.
Mi-e teama ca am consumat lumina pe desene si scriindu-ti cuvintele astea.
Murim.
Murim alaturi de iubiti si triburi, placerile gustate,atingerile primite... purtati de valuri.
Temeri ascunse, asemeni grotei acestea.
Vreau toate astea, desenate pe corpul meu. Noi reprezentam tarile noastre.
Si nu hotarele trasate pe harti, sau nume de persoane influente.
Stiu ca o sa vii si o sa ma duci afara, in palatul vanturilor.
Este tot ce imi doresc, sa fiu intr-un astfel de loc cu tine, cu prieteni.
Un  Pamant fara hotare....
Lanterna s-a stins.
Iti scriu,
In intuneric...

"The English patient" (1996)

miercuri, 21 septembrie 2011

Un pas in fata tuturor

Exista doua priviri care spun mult mai mult decat gura poate sa pronunte vreodata.
Exista curaj care nu te poate opri sa lupti, cu acest amar in suflet, trebuie sa crezi.
Vom deschide aceasta usa, hai inca o data, poti sa o faci, nu te opri...
Trebuie sa crezi in victorie! Hai zambeste, tu nu te-ai multumit niciodata cu locul doi.
Vom gasi o energie diversa, de a recunoste temerile si de a ierta greseliile.
Esti la un pas de a avea acele lucruri atat de asteptate dar niciodata atinse 
Vino, hai sa facem un pas in fata noastra si a tuturor...

scris: busola...

marți, 20 septembrie 2011

Puterea vizualizarii face minuni?

"Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea"
  (Albert Einstein)

luni, 19 septembrie 2011

Vino, fa-ti viata un vis !!!


Privesti o femeie ce danseaza in fata ta intr-un cearsaf imens, se invarte razand in camera ta si iti spune ca nu se va impiedica indiferent cati pasi va face cu el, apoi iti aduce o moneda si cere s-o privesti in ochi pentru zece secunde. Iti deschide larg ferestrele si totusi iti spune fara cuvinte ca nu ai motive sa te grabesti dar clopotul Bisericii se aude in departare, deschizi ochii si realizezi ca totul a fost doar un vis.

E duminica. Cu telefonul inchis vei incerca sa dai un sens acestei zile. In aceasta zi racoroasa de sfarsit de septembrie, tu iti vei elibera sufletul si vei fii asemenea unui pescarus.
Vei lua jumatate de kilogram de peste iar dupa ce l-ai spalat bine in apa rece ca marea,  il vei pune intr-o tava. Vei lua o lamaie si o vei taia bucatele subtiri apoi pe melodia asta: http://www.youtube.com/watch?v=UMzD_0G1LI4&feature=player_embedded  vei strecura acele bucati de lamaie deasupra pestelui dar si jur-imprejurul sau. Vei lua ulei si vei trasa cateva linii cu el iar apoi vei presara putin piper si sare, pentru ca intotdeauna putin condiment nu strica! Mai pui cateva frunze uscate de dafin in tava , gandindu-te la frunzele de toamna, la acel spectacol. Iar pentru putina culoare taie separat marunt, foarte marunt niste patrunjel cu cimbru, salvie dar nu in ultimul rand rozmarin. Cand ai pus atata suflet in asta, vei mai taia in cubulete un cartof si un morcov, impinge usor tava in cuptorul fierbinte pentru circa 30-35 de minute la o temperatura de 200 grade si te vei gandi,( asteptand sa fie gata), la noptiile fierbinti de vara. Fa toate astea cu multa iubire si vei da oricand un prim salut amintirii cu un pahar de vin! Zambeste daca ti-a iesit mancarea si dupa prima inghititura , gusta sarea de pe buzele tale gandindu-te la un sarut a femeii din vis pe care o astepti in viata ta. Cheers!

Cealalta jumatate de kilogram de peste o va pregati altcineva! :)

Sa ai pofta mare !!!

Un strop de motivatie!


O dupa-amiaza racoroasa ce anunta un superb sfarsit de septembrie, cu un prosop iti stergi chipul ce tocmai l-ai spalat in fata oglinzii. Cu pasi lenti si apasatori te indrepti catre fereastra si te uiti nerabdator la ceas. Parca astepti pe cineva sa vina la tine si totusi iti doresti sa iesi din casa.
Vantul flutura lin frunzele galbene din copaci si le aseaza pe asfaltul gri, formand un covor al nostalgiei...
Undeva pe o alee in aceasta lume se plimba doi turisti indragostiti si isi fac fotografii zambind iar mai apoi se prind de mana, in alta parte a lumii un copil incearca primii pasi din viata lui si se bucura prinzand cu manuta lui mana mamei ce priveste emotionata. In alt decor, la circ un acrobat se tine de o coarda incercand sa faca un spectacol de neuitat multimii ce-l privesc, un numar totusi riscant. Alcineva se arunca de la 5 metri inaltime in apa, luand prima gura de aer la suprafata. Un om sarac aprinde o lumanare la biserica si se roaga pentru familia lui sa le fie mai usor.  Un altul alearga intr-un parc avand pe chip o senzatie de libertate.
Intr-un restaurat doi frati se ridica de la masa, isi strang mana sincer si pleaca mai departe fiecare pe drumul sau...

Fantezie de Bruschette :)

Fantezie de bruschette:

 
Ingrediente: Pâine de casă, ulei de măsline, un căţel de usturoi, roşii, sare, piper.
  Te taie feliile de pâine in dreptunghiuri şi mai apoi se prajesc pe gratar
Se ung apoi cu usturoi, apoi cu ulei şi se presara cu sare şi piper.

  Se degusta imediat bruschetta cu cateva din condimentele de aici:
        * bucăţele de roşii, oregano şi usturoi tocat;
        * pancetta friptă, bucăţele de roşii şi salată rucola;
        *ciupercuţe în ulei şi măsline tocate, cu felii de roşii, usturoi şi pătrunjel tocate;
        * roşii şi ceapă tocate cu măsline şi busuioc;

        *rosii cubulete cu cascaval ras, sare si oregano.
        * roşii, ton mărunţit în ulei şi capere în oţet.

        

Pofta buna! :)

Atat de aproape.....

 


Privesti in jur prin parbrizul murdar al masinii tale, esti doar tu si pedala de acceleratie. Roata lasa o urma grea pe asfaltul gri, ti-ai propus sa lasi in urma kilometri intregi de drum, de peisaje.
Sunt atatea suflete in jurul tau dar niciodata nu te-ai simtit ca acasa.
Acasa e acolo unde inima ta ma cauta de atata timp si... e totusi pustiu drumul.
Vrei ca ceva sa te opreasca, sa ramai , sa nu mai pleci, e prea frumos, e mult prea frumos peisajul.....
Te simti singur si trist...
Te gandesti ca poate e asa din cauza ca nu ai primit in viata ta ceea ce ti s-a dat la un moment dat?
Esti aici! Apesi acceleratia si ai viziuni. Te vezi trasand alaturi de mine  in linie continua acest drum cu creta ca intr-o joaca, ma vezi acolo in drum facand asta, ai halucinatii....
Trebuie sa fii puternic.... pentru ca sunt aproape de tine, atat de aproape!  Trebuie doar sa numeri pana la cinci (.....)

vineri, 16 septembrie 2011

Busola de aur.....




Salut,

Mi se spune busola!

Sunt ceva mic si usor de strecurat insa la fel de usor de pierdut. Sunt o etapa a vietii tale, a calatoriei tale pe un drum necunoscut, pe o poteca, o padure sau prin dealuri, intr-un peisaj salbatic fara bucati de asfalt. Sunt o priveliste luminoasa in nuante de galben, atunci cand ridici privirea...
Sunt busola pe care ai invelit-o intr-un hanorac atunci cand ti-a fost frig, prin mine ai plans, ai ras si ai contemplat calatoria vietii tale, prin mine iti cauti adevarata cale spre tine...

M-am strecurat la adapost in buzunarul tau plin de frunze uscate si de scame, m-am asezat pe amprentele de maini uitate in buzunarul hanoracului tau.

Sunt busola ! :) Am sa te duc acasa... Nu am sa-ti ofer avere in bani, sunt busola pe care o cumperi o data in viata, nu in fiecare zi si nu ma gasesti la alimentara in raft, ma cumperi din Roza Vanturilor care trece prin maneca aceluiasi hanorac...
Pasii tai nu stiu incotro sa paseasca? Te voi ajuta si iti arat nordul, ma regasesc in muschii de pe copaci si in lanul cu floarea-soarelui, acel spectacol galben.
Priveste cum floarea-soarelui se indreapta spre soare.
Eu voi fi mereu acolo unde nu isi intoarce niciodata floarea.

Eu sunt busola, te indrum prin razele aurii de soare, acolo unde iti vei gasi echilibrul interior.:)

joi, 15 septembrie 2011

You believe in miracles ?


            Se intampla doar o singura data si o viata cauti apoi.....

joi, 8 septembrie 2011

Cred in tine!

Uitam de multe ori cine suntem cu adevarat, ne cautam tot mai rar in interiorul nostru.
Ne rezolvam problemele, castigam cumva painea de pe masa, mergem la servici, venim acasa, facem un dus ne bagam in pat plini de oboseala si a doua zi o luam de la capat. Dar dincolo de asta de cate ori ne ingrijim de autenticul "eu" care nu e imbracat in palton, acela caruia ii simtim vibratia in noi si care nu ne paraseste atunci cand ii cautam solutii...
Trecutul ramane acolo...Ce iti doresti pentru tine acum? Daca ai avea puterea sa schimbi ceva, ai merge pana la capat? Cand ai privit ultima oara in profunzime ochii cuiva drag? Cum te simti trecand pe langa strainii pe care ii vezi zilnic? Stii ca lucrurile devin logice doar daca privesti cu inima? Cand ai privit pur si simplu pe geamul masinii ce se intampla cu adevarat afara? Tu stii asta si doar tu poti decide. Intotdeauna o decizie luata de tine ii va include si pe ceilalti. Ai putea sa influentezi durata, sa ti timpul sub control si totusi timpul zboara. Degeaba ai realizat ca ceasul de la mana ti s-a stricat. Degeaba ai gasit fantana daca ai murit de sete langa ea....
Stiu ca tu observi lucrurile de la distanta si nu bei din pahare goale...
In cantecele pe care le asculti incerci sa gasesti glasul meu, sa umpli acel gol cu ecoul din memoria ta, cu ceea ce iti amintesti...
Daca ai stii cum sa rezolvi acest puzzle, stiu ca imi cauti imaginea, dar nu uita ca sunt o persoana reala. sunt aici..cauta-ma unde trebuie!
Eu sunt aici. Ador felinarele noaptea si traiesc printre umbre si totusi eu cred in speranta unei lacrimi care a curs atunci cand mi-ai intins mana iar mai apoi i-ai dat drumul. Cred in tine! Stiu ca trebuie sa fac asta, indiferent de rezultat, stiu ca voi alerga spre o alta viata oricum, una mai buna.

      So then I took my turn , Oh all the things, I've done and it was all YELLOW...i swam across I jumped across for you, oh all the things you do, cause you were all yellow...( Coldplay - Yellow...)

luni, 5 septembrie 2011

Te simt


Pasii mei grei apasa pe asfaltul gri.
Pasesc lasand o umbra in urma. 
Sunt doar eu pe drum si lumina calda a felinarelor. 
Ridic privirea dar vantul imi inchide ochii. 
Imi pierd puterea dar stiu ca nu sunt singura...
Vino si alunga vantul din ochii mei. 
Am doar o viata sa ajung la tine si imi doresc sa fii cu mine. 
Sunt aici, pe jos, inca nu te vad dar ...te simt!

scris: busola...

miercuri, 31 august 2011

Niste pilde!


*Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie, pentru ca de fapt caracterul te defineste, in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii ca te defineste.”

 *Este intelept sa-ti directionezi furia spre probleme si nu spre oameni si sa-ti concentrezi energiile asupra solutiilor si nu a ascuzelor - William Arthur Ward

*A dovedi ca am dreptate, ar insemna sa fiu de acord ca s-ar putea sa ma insel – Beaumarchais.

*Casa unui barbat  este castelul sotiei lui. – Alexander Chase

*Ce e mai rar pe lume decat un barbat, nu vad decat copii pretutindeni, copii batrani, care se joaca cu tristete. – Alfred de Vigny

*Familia  este asocierea stabilita in mod natural pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului. -Aristotel

*Familia reprezinta raiul intr-o lume nemiloasa. -Christopher Lasch

*Daca sotii ar fi trait separat, numarul casatoriilor care rezista ar fi fost mult mai mare. -Nietzsche

*O casatorie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi. -Andre Maurois

*Unde exista casatorie fara dragoste, va exista si dragoste fara casatorie. -Benjamin Franklin

*Nu e nimic mai trist decat tristetea unui om vesel – Armando Palacio Valdes

*Omul cu adevarat bun este doar cel care ar fi putut fi rau si n-a fost – Nicolae Iorga

*Nu exista durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a se fi daruit intreaga, trup si suflet unui barbat nedemn de iubirea ei – Stefan Zweig

*Un om inteligent se imbata ori de cate ori este obligat sa-si petreaca timpul alaturi de prosti – Ernest Miller Hemingway

*"Doar cel ce crede în victorie poate învinge!" - John Dryden

*"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu." - Octavian Paler.


Viata e simpla !

 Am realizat din experienta mea de a interactiona cu oamenii, ca suntem prea stresati. E mai usor sa dam vina pe cel de langa noi, criticam si ne plangem de situatia in care ne aflam.
Vorbim atat de mult si ne spunem atat de nimic, criticam si uitam sa fim artisti.
 Arta e mai grea? E chiar atat de greu sa-ti urmezi instinctul, sa-ti asculti inima ce vrea sa iti spuna.
 Ce e mai corect? Pentru ca indiferent cat vrei tu sa multumesti pe toata lumea, pe cat de mult vrei sa ai dreptate oricum vei fi criticat sau condamnat indiferent de rezultat. Viata e cat se poate de simpla, doar de noi depinde, de modul in care vom reactiona.Hai sa ne scuzam mai rar si sa incetam sa reprosam lucruri persoanei de langa noi.

In orice moment trebuie sa dai tot ce ai mai bun, sa sacrifici ceva pentru ceea ce ai putea sa devii si anume: Un om mai bun!

duminică, 28 august 2011

Inchide ochii



Inchide ochii si imagineaza-ti o lume in care trupul are tot ceea ce viseaza. Acum deschide-i. E prea real totul ? Defapt asta e lumea in care ai ales sa traiesti. Trateaz-o ca atare.

miercuri, 24 august 2011

Galben

GALBEN:


 Cristale - Citrinul, Quartzul galben, Fluoritul.

    Galbenul este culoarea soarelui, asociata cu fericirea, relaxarea si copilaria (intrati intr-un magazin pentru copii si veti vedea galben pretutindeni sau ganditi-va la drumul pavat cu galben din “Vrajitorul din Oz”). Ea este si culoarea “aurei” lui Dumnezeu sau culoarea lui Buddha. Acest lucru ne conduce rapid la deductii legate de puterea de lider a indivizilor care “adora” aceasta culoare dand usoare descrieri “pozitive” legate de forta, metodismul, gandirea si decisivitatea lor.




Bineinteles ca are o legatura subtila si cu optimismul, cu viata traita pentru viitor fara a lua in considerare trecutul. Se poate spune ca aceste persoane privesc viata la modul cel mai simplu, asa cum este, problemele fiind inexistente pentru acestia. Ei sunt mai greu de ingrijorat si, din acest motiv, au tendina de a duce o viata lipsita de griji, fara a se interpreta din asta ceva legat de lene sau neimplicare, poate doar o capacitate de munca puternica dar pe intervale scurte de timp.
Se poate spune ca avem de a face cu niste minti afaceriste, dornice de a fi educate pentru victoriile viitoare.    Poate ca acesta este motivul pentru care aceasta culoare semnifica si ambitia si dorinta de multumire intr-un fel de compensare a dorintei de a participa la jocurile vietii. Nu trebuie sa intelegeti din asta ca le place sa fie inconjurati de prea multe persoane deoarece au nevoie de timp pentru a munci (oricat de greu ar fi, datorita faptului ca sunt persoane destul de ambitioase si mai ales ca ei sunt constienti de faptul ca sunt destul de inconstanti) pentru rezolvarea problemelor lor. Mai repede au tendinta de a restrange cercul prietenilor avand o preferinta ridicata spre intimitate si spre utilitatea relatiilor lor.
   Deci, cu cat culoarea galbena este mai preferata cu atat avem de a face cu o persoana optimista, care se uita intotdeauna catre viitor si aproape niciodata “inapoi”, considerand cat se poate de simplu si eficient tot ceea ce este legat de viata de zi cu zi (cu problemele ei avand aceleasi consideratii).
Cu cat culoarea galbena este mai putin preferata se poate spune ca exista o degradare a sperantei, o inchidere a visurilor, sentimente de izolare si dezamagire, pozitii defensive sau de retragere. Acelasi este si cazul preferintei spre tentele inchise ale acestei culori care vor descrie pe cei inclinati spre lasitate, etc., galbenul fiind culoarea inteligentei si a ratiunii, aspectele negative ale acesteia avand in primul rand o reprezentare la acest nivel (lasitate, invidie, etc.). Un determinism “ciudat” al placerii fata de negru este cel legat de asocierea la culoarea galbena care, daca precede negrul in “gusturile” individuale este asociat cu schimbarea.


 Culoarea galbena are si unele manifestari negative, galbenul intens avand "puterea" de a face oamenii sa se simta foarte iritati deoarece suprastimuleaza chakra plexului solar.


Ampla si orbitoare asemenea unui suvoi de metal topit, intensa, violenta, chiar tipatoare, este cea mai calda, expansiva, insufletitoare culoare, fiind cel mai greu de inchis in anumite limite deoarece are tendinta permanenta de revarsare. Este culoarea luminii si a vietii prin insasi faptul ca nu poate tinde niciodata spre intunecare, fiind asemenea razelor soarelui. "Nazuinta spre lumina" a culorii galben este atat de puternica incat nu poate exista culoarea galben foarte inchis, intre alb si galben nascandu-se o afinitate profunda.


Pentru indienii americiilor, culoarea galben este asociata punctelor cardinale. Astfel, pentru indienii pueblos, "Tewa" este culoarea apusului, pentru azteci si zunisi este cea a nordului sau a sudului, in functie de asocierea uneia sau alteia din aceste directii cu luminile inferioare. In tantrismul budist galbenul corespunde centrului radacina (Muladharachakra) si elementului pamant, precum si, deopotriva, lui Ratnasambhavap, a carui lumina este de natura solara. Pentru chinezi, directia nordului sau a vagaunilor subterane (unde se afla izvoarele galbene ce duc spre imparatia mortilor) este, de asemenea, neagra sau galbena. Sufletele coborate la izvoarele galbene, sau yang-ul ce se adaposteste acolo in timpul iernii aspira la revenirea ciclica, a carei origine este solstitiul de iarna. Nordul si izvoarele galbene sunt de esenta yin dar se afla si la originea reintremarii lui yang.


Alteori, galbenul este asociat negrului ca fiind opusul opusul si complementarul sau.
Galbenul se desparte de negru odata cu scindarea haosului, polarizarea nediferentierii primordiale se face in negru si galben, precum in yin si yang, in rotund si patrat, in activ si pasiv. Galbenul (auriul) ajunge sa fie culoarea dragonului demiurg in ideea primei polarizari, a primei coagulari. Nu in ultima instanta, galbenul se naste din negru, tot asa cum pamantul se iveste din apele primordiale. Pentru chinezi, galbenul va ajunge sa fie culoarea imparatului, pentru ca acesta se afla in centrul universului, tot asa cum soarele se afla in centrul cerului.


Asocierea cea mai evidenta a acestei culori la soare o intalnim la vechii azteci 17 pentru care aceasta este culoarea soarelui si parte inseparabila din culorile zeilor care apartin de soare (Huitzilopochtli, razboinicul victorios al Soarelui de Amiaza, etc.), si intr-o permanenta insotire cu albastrul ceresc. Acest echilibru galben - albastru este des intalnit si la alte popoare, fiind o reprezentare directa a cerului pe care se afla soarele, a galbenului care devine culoare masculina, culoare care nu poate sa tinda spre intunecare. De exemplu, in cosmologia mexicana, culoarea galben auriu este culoarea care o are pielea pamantului inainte de inverzire, la inceputul anotimpului ploios, aceasta culoare fiind asociata misterului reinvierii.




Tendinta permanenta de a multumi zeitatile existente au facut ca omul sa foloseasca cat mai des posibil aurul, asemenea unei cai de comunicare cu sens dublu, un mijlocitor intre oameni si zei si, odata cu el asocierile de culoare dintre auriu si galben. Aurul si auriul deriva direct din simbolistica soarelui, devenind (asemenea culorii galbene) simbol al tineretii, al fortei, al nemuririi divine. "Zoroastru" insemna "astru de aur", "Om", verbul divin al tibetanilor, are drept calificativ pe "zere" care inseamna "aurit", Vishnu este invesmantat in haine galbene iar oul cosmic al lui Brahma straluceste ca aurul (se ajunge pana la utilizarea cutitelor de aur la sacrificiile rituale avand la baza ratiunea ca aurul este lumina iar cel sacrificat nu poate atinge "Taramul zeilor" decat cu sprijinul acestei lumini). Este evident ca esenta divina a aurului (si a culorii aurii si/ sau galbene) a ajuns pe pamant un simbol al puterii principilor, regilor si imparatilor, un atribut care proclama puterea lor divina. Si, astfel, laurii verzi ai sperantei umane ajung sa fie acoperiti de galbenul auriu al puterii divine, atat pentru a simboliza imputernicirea cu puterea absoluta cat si cerinta comunului de a se subordona puterii marcate de aceste simboluri.




Atunci cand galbenul "coboara" pe pamant, la mijloc de drum intre ceea ce este foarte sus sau foarte jos, el nu mai provoaca decat pervertirea virtutilor: credinta, intelepciune, viata vesnica. Iubirea divina este uitata si va fi inlocuita cu pucioasa luciferica, imagine a orgoliului si infumurarii, a inteligentei care isi este hrana siesi. Dorinta umana de a elimina raul sau, cel putin, de a controla "dezmatul" acestuia au dus la asocieri ale culorii galbene cu adulterul sau infrangerea (adulterul este egal cu infrangerea sfintelor legaturi ale casatoriei, ale iubirii). Din acest motiv, timpul, a ajuns sa induca asocieri ale culorii galbene cu "cel inselat", in timp ce, la obarsii, ea apartinea inselatorului, fapt atesta de multe obiceiuri vechi (de exemplu, pentru a atrage atentia trecatorilor, usa tradatorilor era vopsita in galben, in ideea delimtarii crestinilor de evrei, in 1215, sinodul de la Laterano a ordonat ca evreii sa poarte pe vesminte o rondela galbena, apoi s-a ajuns usor la asociatii simbolistice care impun folosirea culorii galbene pentru vopsirea usii falitilor, apoi sindicalistii il vor numi "galben" pe cel care se desolidarizeaza de clasa lui sociala, pentru a nu uita de nazistii care aplicau evreilor steaua galbena pentru a realiza delimitarea lor de paria - inversand valorizarea acestui simbol evreii vad in steaua galbena lumina preaslavita a lui Iahve - si exemplele ar putea continua).


Valorizarea negativa a culorii galbene poate fi intalnita si in traditiile teatrale din Beijing unde actorii se machiaza in galben pentru a indica cruzimea (personajului interpretat), fatarnicia si cinismul (de exemplu, culoarea rosie valorizeaza cinstea si fidelitatea). Nu trebuie sa se perceapa aici ca se realiza o delimitarea de galben = culoarea imparatului. Pentru aceste traditii teatrale, fata simbolizeaza caracterul iar hainele simbolizeaza individul sau consitia sociala a acestuia (hainele galbene realizand precizarea statutului social al personajului nobil). Poate ca, de aici se poate deduce de ce chinezii considera galbenul a fi cea mai divina dintre culori si, in acelasi timp, cea mai pamanteana. Aceea ambivalenta este intalnita si in mitologia greaca unde merele de aur din gradina Hesperidelor sunt un simbol al iubirii si intelegerii, apoi marul discordiei (mar de aur) este simbolul trufiei si al invidiei, etc. Este bine sa amintim aici de Islam, care a realizat clivajul de simbolistica al culorii galbene in functie de tonurile acesteia. Astfel, galbenul auriu insemna intelepciune si sfat bun pe cand galbenul palid insemna tradare si dezamagire. Pe aceeasi pozitie se afla si limbajul heraldic care valorizeaza aurul metal in detrimentul galbenului culoare.




Cu toate aceste valorizari negative galbenul ajunge usor sa devina si o culoare a nemuririi si a vesniciei, aurul laurilor fiind inlocuit la Iisus Hristos printr-o aura de lumina cand alba, cand aurita, cand galbena, aurul crucii de pe patrafirul preotului fiind sinonim puterii reale, aurul amfodantei, etc., galbenul vietii vesnice devenind sinonim cu galbenul credintei, imbinandu-se perfect cu puritatea alba originara (dovada stand steagul Vaticanului care imbina albul cu auriul).


In directa relatie, aurul va deveni (odata cu auriul si/ sau galbenul) principala "moneda" solicitata drept sigiliu al "contactului cu zeitatile". Galbenul (auriul) devine culoarea care conduce defunctii spre viata vesnica (fiind utilizata fie ca plata pentru Charon, fie sa acopere ochii pentru a vedea vesnicia, fie vopsind urechile impreuna cu albul pentru a imbuna cainii infernali ai lui Mithra - cum este Zend Avesta, fie, pur si simplu, devenind o garantie a supravietuirii sufletului undeva sau dupa reincarnare).
Prezenta galbenului (auriului) sub pretextul vesniciei anunta si aspectul simbolic legat de pamant, de scoarta terestra, galben fiind culoarea pamantului roditor, a spicului parguit (al graului, orzului, etc.) care daruieste bunastarea dar si culoarea toamnei, cand pamantul se dezgoleste pierzand mantia de verdeata in asteptarea iernii (din acest motiv ea ajunge usor sa fie considerata a fi culoarea "scapatarii", a batranetii, culoarea care vesteste iminentul/ apropiatul sfarsit dar si posibila implinire).


                                                       Va doresc tuturor sa aveti parte de o zi superba in...
                                                                           GALBEN !!! :)







O lume intreaga de bijuterii si de straini!

Noi oamenii suntem ca aurul la amanet. Sufletul nostru e ca un amanet, un loc cu imprumut, un loc de vanzare-cumparare...
Mergem cu bijuteria noastra la care tinem mult in acest loc, mai are si pietricele galbene...
Vine unul cu clestele face praf bijuteria aia, o distruge, ii scoate acele pietricele intr-un mod brutal si-o cantareste fara ele...Mai apoi o pune pe cantar, cantitativ are atata, adica jumate din contravaloarea ei initiala, ii socoteste pretul apoi o arunca pe o masa. Bijuteria aia merge la topitorie, tu ai castigat un lucru material adica bani si nu ai obtinut nimic decat ai pierdut atat valoarea sentimentala a bijuteriei cat si suportul acelor pietricele de culoare galbena...

O alta persoana se va bucura in continuare de acel aur pana cand....


sâmbătă, 20 august 2011

Vei fi vantul, timpul sau focul ?


Daca voi alerga in goana pe nisipul fierbinte stiu ca tu vei fi vantul care-mi va sufla usor caldura din nisipul de la picioare...

Daca ma voi indeparta prea mult de uscat prin mare , stiu ca tu vei fi acel val care ma va duce in siguranta la mal...

Daca va fii mult prea intuneric sa vad in jurul meu, stiu ca tu-mi vei aprinde apusul si imi vei ghida pasii sa ajung la lumina...

Daca m-as gandi la tine printr-un anotimp ? Stiu ca esti vara... pentru ca radiezi, esti foarte cald si prietenos, esti " vara la mare" ce iti lasa amintiri placute...

Daca ar fii sa raman un pas inapoi si vei vrea sa nu fie nici un drum intre noi, stiu ca imi vei da energie sa sorb din rasuflarea ta, doar ca sa traiesc prin tine, langa tine...

Daca nu voi stii cum sa adorm langa tine, stiu ca ma vei aseza usor pe pieptul tau si-mi vei sopti la ureche sa ascult ritmul inimii tale iar la final eu ma voi lasa impletita linistita, pe trupul tau...

Daca voi simti ca trece timpul greu fara tine aici, stiu ca tu imi vei propune sa traim dupa propria viteza pentru ca nu exista mult sau prea putin iar timpul este relativ si subiectiv iar timpul este defapt.... al nostru si atat!

Daca voi vrea sa ajung acasa, stiu ca tu vei veni la mine si imi vei spune" hai sa fugim", cu o sticla de vin si una de sampanie...

Daca te voi striga pe nume si voi ofta, stiu ca tu vei face niste tumbe in jurul meu si ma vei face sa rad...

Daca vreodata o sa-mi fie foarte frig si n-o sa-mi mai simt buzele,stiu ca tu vei face un foc mare ca sa le pot simti pe ale tale.
                    
   Iar daca din toate astea, nu vei fi: Vantul, timpul si nici focul?
Atunci ce vei fi?

joi, 18 august 2011

Sighisoara se canta...

Duminica: 31 iulie 2011,  Festivalul medieval de la Sighisoara:


Am sa va povestesc despre o plimbare pe care am facut-o pe drumurile pietruite si ce a insemnat  pentru mine magia Sighisoara...si inca cateva povesti cu care sper sa va cuceresc sufletul.

  Ador orasele cu ale lor casute construite in stil medieval, sunt acele constructii pastrate de-a lungul timpului...

  cand am coborat din masina mi-am rasucit capul in toate directiile, am admirat tot ce se putea admira.   Am fost entuziasmata sa vad si mai mult. Am decis sa urcam la cetate, in deal si am tot urcat, e frumos sa vrei sa ajungi la inaltime.. Practic cetatea e impartita in doua portiuni, iar pentru a ajunge in cea de sus trebuie sa treci de plebea tarii ce stau la mese cu micii si berea in fata lor, sa asculti muzica de toate tipurile, depinde la care taraba nimeresti dar si de praful gros care te lasa fara respiratie. Cu cat urcam mai mult cu atat simteam mai tare mirosul de mancare gatita din orasul de jos. Apoi deabia ajungi sus.

  M-am oprit in drum sa privesc la o casa ce avea niste ferestre atat de frumoase, mi-au placut ca erau pereche, doua cate doua, eu ador tot ce e cu doi in fata.
  Vizavi erau niste localuri foarte frumoase, care pe timpuri tineau loc de pivnite. Imi era asa o foame dar am decis mai intai sa mai zabovim prin oras la o plimbare iar mai apoi sa mancam. Zis si facut. Langa ferestrele astea undeva in partea dreaptase afla o usa in fata careia erau trei trepte. Vad cum un baston deschide aceasta usa, eram cu aparatul foto in mana, am privit prin obiectiv cum in acel moment iesea o batranica din casa cu baticul ei gri pe cap, scoate usor capul sa vada ce se intampla pe strada ei, ma vede ca am aparatul indreptat spre ea si se rusineaza, se trage inapoi si ramane inauntru...
  Oftez...ca nu am prins momentul s-o fotografiez si plec mai departe...

  Spre entuziasmul turistului, aici, la Sighisoara, Ceusescu nu si-a pus prea mult amprenta, ca sa strice arhitectura si sa construiasca in stilul lui "de a ucide arta".
  Stati sa va spun si despre Vlad Dracul, dar cred ca stiti deja povestea lui. Dupa ce am urcat de ne-a venit a scoate limba pe afara de oboseala, am dat de restaurantul care ii poarta numele si acolo era un batran, l-au pus pe post de manechin:

 Am urcat printr-un tunel de am obosit, parca erau interminabile acele trepte, 175 la numar, asta pentru a ajunge la Biserica in stil gotic din deal si la un cimitir sasesc. Dar a meritat sa ajung in intunericul ala. Acel gri funerar m-a inspaimantat, era seara cand am ajuns sa-l vad printre grilajele imense.
Dupa ce am imprejurat Biserica la pas, am coborat prin acelasi tunel, la coborare a fost mai usor...
Am decis sa ramanem in marea de oameni prezenti la festival.

Am urmarit spectacolul " Merlin"- Eroul lumii medievale de acolo si am ramas cu cateva poze:


  
Copii din jurul meu cu masti pe fata incercau sa inteleaga si ei  ceva din acel spectacol:
Pe fiecare straduta erau tineri talentati veniti din toate colturile tarii ori pentru a vinde un suvenir hand-made,

 ori pentru da viata unei papusi pe sfori care va spun eu, vorbeste si gesticuleaza. Ori pentru a vinde o chitara pe care era scris un biletel cu textul " n-o vinde". Un alt tanar, un orator convins a spus niste bancuri, a facut haz de necaz pe seama a multor realitati. La o taraba , o doamna vindea prajitura:

  Ni s-a facut foame de am inceput sa cantam sau mai bine zis a fredona tot felul de tampenii si am zis totusi sa cautam un loc dragut unde sa mancam sa nu o luam razna de tot. Am luat-o pe un drum mai infundat si ne-am gandit asa, nu e nici o cale pe aici, sa ne intoarcem nu mai era drum, sa gasim un loc unde sa fim primiti?Nici o sansa. Chiar toate terasele erau pline? ...si uite asa am ajuns in capatul acelei strazi unde canta o fata de mama focului la chitara mare, ori era ea prea micuta, dara atat de frumos mai canta incat s-au adunat roata in jurul ei curiosii.
  A cantat un cantecel dragut care se numeste " Gandacul de pe deget" si mi-a ramas in memorie. Era atat de frig si totusi, versurile, farmecul ei te determina sa mai ramai...si am ramas!
  Dupa acest moment am ajuns pe o straduta si mai laturalnica, sa vedem si alte strazi decat cele populate, mi-a fost putin teama pe acolo...era asa de liniste si bezna!
am ocolit ce am ocolit noi si am ajuns la un restaurant sa mancam. Am vazut ca au in meniu Sangria si am comandat, nu va spun ca mi-a adus o posirca de bautura, era un fel de vin ieftin cu bucati de portocale. Cum sa ma las pacalita, doar ador Sangria originala!


  A fost o experienta foarte interesanta, pentru ca totul e magic acolo, te simti pentru o clipa printesa care il asteapta pe fat-frumos pe acel cal celebru alb...uff si el nu mai apare odata!

Sunt atatea de povestit, Sighisoara se canta, se traieste... va las s-o vizitati, aveti ce descoperi!

miercuri, 17 august 2011

Cine nu are talent, invata!

Cine nu are talent, invata !
Pentru cine nu stie ce inseamna sa strangi mana propriului tata...
Pentru cine se afla in afara ringului de dans si prefera sa priveasca...
Pentru cine evadeaza din casa doar pentru a matura durerea din suflet...
Pentru cine nu promite nimanui nimic si se straduieste sa ajute...
Pentru cine stie sa asculte si vrea sa faca curat in haos...
Pentru cine a fost chemat si mai apoi respins...
Pentru cine calca in noroi si are creativitatea sa-i dea o forma, un contur...
Pentru cine vrea sa pastreze un moment si poarta aparatul foto dupa el...


Noapte buna tie care vrei sa inveti.
Noapte buna celor ca mine :)


marți, 16 august 2011

Miliarde de stele...


Am pozat impreuna un copil care se juca in nisip noaptea langa terasa, mi-ai facut poze dimineata cand ieseam din cort cu fata sifonata, ai ras cand incercam sa ma incalt intr-un picior a doua zi dupa o noapte de betie, mi-ai oferit pantalonul tau sa-l imbrac cand imi era frig pe plaja, ai incercat sa-mi faci scheme pe nisip, cu trei variante pe care nici acum nu le-am inteles prea bine :). Ai privit, m-ai ajutat sa inot, m-ai ocrotit, am privit cele mai mari stele, ne-au trimis in barca sa stam unul langa celalalt in acea rezervatie de pelicani si alte pasari... m-ai luat de mana, mi-ai intins aceeasi mana s-o pot atinge si eu in masina, mi-ai lasat miliarde de stele si de artificii in memorie, amintiri frumoase...

Pleaca, pe curand!

Totul era fragil, in jurul nostru era marea, cu parul in dezordine si ud, chipul crispat, eu incercam sa invat sa inot, strigam ca vine valul si tu ma ridicai la simtul posibilului. Nu voi uita niciodata, am reusit sa ajung deasupra valului, a fost ceva unic, am ras pentru ca nu ma asteptam la asemenea valuri cand eram acasa si imi pregateam bagajul. Am obosit si am respirat in urechea ta, in bratele tale ma strangeai si am inchis ochii la atatea valuri si am inghitit atata apa incat simt si acum gustul sarii. Eram fericita!
Am plecat si acum sunt aici, tu acolo. E prea usor sa plec si totusi detest despartirile. De obicei plec cat de departe pot si renunt usor, raman intotdeauna acolo unde ma indoiesc, unde descopar motivatia de a continua si de aceea nu mi-e teama ca ai plecat.
 Te voi astepta la intoarcere. Intr-o buna zi, cand nu vom mai fi naufragiati, cand vom fi cu adevarat noi insine, ne vom revedea si vom face cunostinta lucizi. 
Da! Am zis lucizi, pentru ca acum inca mai cred ca a fost un vis totul. Te chem si te resping. Pleaca, dar nu prea departe totusi.
Pleaca, pe curand...

Casa de piatra din care scriu este aproape de mare acum!


 E ora 5 dimineata la mine, probabil s-a sfarsit tot, nu mai ramane piatra pe piatra si asta inseamna ca trebuie construit din nou. Dupa ce ai plecat a fost cam in intregime demolat decorul si s-a transformat in nisip. Va urma un moment cand totul va deveni intact, cine stie... Ne va ajuta vantul sau apa sa faca nisipul piatra?
 Stii? Daca m-ar vedea cineva incercand sa inot spre tine in mare si tu esti prea departe sa ajung la tine, va incerca sa ma salveze de la inec? Dar mai stiu ca si tu vrei sa ajungi la mine intr-un alt decor si iti pare rau ca nu sti sa canti la chitara, mi-ai fi compus o balada sau mai bine incerci cu telefonul tau universal, bun la toate, sa-mi canti porcaria aia de cantecel cu o voce nereglata? Ar accepta cineva sa ne aranjeze o auditie? Pentru ca nu stiu asta, un lucru e cert si anume ca imi doresc din tot sufletul sa te pastrez aici, alaturi de mine.

O plaja undeva...

 O plaja undeva, incercarile mele de a da un motiv, fruntea ta pe buzele mele, pleoapele care cad acum, blandetea din privirea de atunci, un deget care desena niste buze, o respiratie alerta, valurile marii, cuvinte intregi coerente, legitima aparare si totodata un suflet nelinistit, o alegere, un drum.

                                                          Te simti mai putin...?

La capatul pamantului...

Ne imbarcam!
El se aseaza intr-un colt cu palaria pe ochi si trage dintr-o tigara langa mai multe bagaje. Respiratia lui era intretaiata, doar eram la doi pasi ca sa simt asta, era ca si cum ar fi alergat de teama sa nu intarzie, cu fiecare minut care trecea ramanea tot mai putin din mine, ma privea! Am ramas acolo sa ascult anuntarea plecarii cu acel vapor. Eram intr-o stare de confort, aveam un motiv de a trai altfel acolo la capatul pamantului... Acolo s-a intamplat un miracol, am ajuns sa calatoresc cu vaporul intr-o lume speciala si sa impartasesc dealtfel momentul cu el.

Am ajuns in spatele vaporului pe prora si acolo am simtit cum batea vantul direct din fata si  cum a fost complice la tot ce s-a intmplat acolo si am propus impreuna cu el, sa inchidem amandoi ochii cocotati pe niste metale care eram asezate paralel, eu am stat in fata cu mainile tineam palaria mea imensa ca sa n-o zboare vantul...
I-am spus ca ma simt unica si ca e frumos ce se intampla aici, era in atmosfera ceva cu adevarat deosebit atunci,aerul curat de Dunare si parfumul lui care se simtea lejer si pe valuri, era Soare deasupra noastra. Am vrut sa inghet momentul acela, ca si timpul sa se opreasca in loc acolo pentru noi doi si...am facut o poza!
Am pierdut notiunea timpului pana cand vaporul aproape a ajuns la destinatie si mi-a venit un gand. Sa-l intreb la ce ora plecam de acolo...si totusi am renuntat! Era prea tarziu, toata lumea ne grabea, ne inghesuia si aveam atatea si atatea bagaje dupa noi totusi...