Războaiele

Războaie ne cosesc
Şi zilnic demnitatea
În legi ne-o înrobesc,
Uităm divinitatea...

Uşor manipulaţi
Ne credem liberi, bine,
Nu suntem complexaţi
Când promovăm ruine...
" -Sistemul e de vină!"
Vor spune cei mai mulţi,
Iar tu din rădăcină
Eşti smuls şi jalnic minţi...
Vor spune alţii c-aşa-i lumea,
Că e firesc progresul,
Că omul este liber dar că pâinea
Li se cuvine, al lor e universul...
Că educaţia e bună
În sensu'-n care merge,
Dar roadele prostiei
Târziu le vor culege...
C-aceasta-i lumea, mersul,
Şi că nimic nu pot
Să facă şi demersul
Şi-l fac tacit complot...
Lupta nu-i o cauză comună
Celor ce prea lesne se dezic
Şi se cred OK şi făr' de vină
Când pun cinstea, demnitatea într-un dric...
Şi cu caru'-mpodobit cu mecanisme
Piere sufletul din ei însângerat
Şi rămân doar corpuri, eu-uri egoiste,
Cruci s-arate că aici au existat...
Lupta-i între suflet şi-ntre trup,
Trupul ţi-l răsfaţă, sufletul ţi-l rup,
Şi ucişi de conştiinţa goală
Fac din tine arma cea perfidă şi-o reţea mortală...
Ochii-i porţi orbit, zâmbind,
Mutilat şi hăcuit auzul,
Te dedai plăcerilor de rând
Răstignindu-ţi fără remuşcare ţelul...
Cine eşti, mai ştii pentru care scop
Ai venit în lume? Când tu spui noroc
Unui drum greşit ce te înrobeşte
Văd cât a slăbit şi ce mult păleşte
Partea de divin şi sămânţa ei
Nu mai sunt nici regi şi nici pui de lei,
Prea puţin curaj, nu să recunoască!
Ci în sacrificiu să se împlinească...
Şi-atunci derogarea simplu-şi face loc
Şi sfinţenia rămâne pentru mulţi un joc
Neinteresant, fără de oferte,
De ce-ai suferi când ai stări concrete!?
Şi cu toate astea Cel de Sus nu piere
Că vrei tu sau altul a Lui mediere,
Lumea vine, trece, nebunia-n strună
N-o lăsa să-ţi fure munca ta cea bună...

La mulți ani!

https://www.youtube.com/watch?v=Tv9NDfLzVrs

Azi e ziua mamei mele,
Hai adunarea toate florile!
Toți balaurii azi apar
O' tu mamă ești spirit solar...

Cu puterea ta îmblânzești,
Prezenta ta face minuni!
Cu-o voință de neatins
Aduni în jurul tău pe toți cei stinși...

Reexaminare

Tocmai de prin depărtări
Şi sfidând întruna zări
Vine iarăşi să dea teste
Cine oare-o s-o conteste? 

Primăvara cea zurlie
Aruncând cu păpădie
Şi cu flori de zarzăr crud
Într-un fel de tablou nud...

Pictor e desăvârşit
Şi nu unul prea spăşit,
Ci-ndrăzneţ, nevoie mare,
Şi maestru în splendoare!

Simfonii doar în culoare
Dă soprana-ncântătoare
Şi aplauze adună
De la norii care... tună!

Mai şi plănge uneori
Din aceiaşi groaznici nori,
Însă repede-şi revine
Printr-un zumzet de albine!

Soarele o poleieşte
Strălucind dumnezeeşte,
Trenă lungă doar de flori
Poartă simplu şi fiori

Te străbat cu dor mărunt
De-ţi apleacă spre pământ
Grea de dor căutătura
Şi spre cer zâmbind, figura...

De o zi şi-o săptămână!?

De o zi şi-o săptămână!?

Pomii parcă-s ninşi cu muguri,
Cerul parcă are fluturi,
Vântul bate sau vorbeşte
Cercetând iarba ce creşte?

Grădinari, toporaşi au peticit
Negrul cu-n moviu vrăjit
Păcălind cu-arome fine
Harnicile de albine.
Nu-i prea cald dar nici nu-i frig,
Seva clocoteşte-avid,
Suie-n muguri, suie-n flori
Aducând de dor fiori.
Şi nu-i nicio simfonie
Prin cel "lan" de păpădie,
Totuşi muzica-i pe drum
Vestind clipa de acum.
Vechiul iar se înnoieşte
Îmbrăcându-se regeşte,
Straiele-s de sărbătoare
Au culori îmbietoare.
Stau cu sufletul privind mişcarea
Ce-a cuprins toată suflarea
Şi mă-ntreb, ce dor îi mână
De o zi şi-o săptămână!?

Poezie

Mai porţi flori la pălărie,
Mere crude ascunse-n ie
Cu parfum de domnişoară
Ce păzeşte-a ta comoară?! 

Mai zâmbeşti dulce, şăgalnic,
Între noi mai pui zăbranic,
Tot mai fugi rău speriată
Ca o căprioară, fată?! 

Plină ochi de curăţie
Mai strângi flori de păpădie,
Te mai joci cu frunzele
Şi-ţi mai mesteci buzele?! 

Mai alergi, dragă codană,
După zmeie prin poiană,
Şi izvorul îl mai ţii
Degete ca să-ţi mângâi?! 

În oglinda lacului
Mai priveşti, săracului
Îi mai dai pară zemoasă
Şi-un pahar cu vin la masă?! 

Roşul cel din obrăjori
Mai stârneşte dulci fiori,
Glasul care cântă lin
Umple inimi de suspin?! 

Cui vei da neprihănirea
Ce-ţi va împlini menirea,
Cui vei fi acum soţie
Să-i pui flori la pălărie?! 

Merele cin' le-o culege
Cu măsură şi cu lege,
Cine ţi-o îmblânzi paşii
Ca să-i creştineşti urmaşii?! 

La altar cine te-o duce
Fără drumuri de răscruce,
Casa cui vei veseli
Pănă-n ultima lui zi?!

Pentru cine vei fi drum
Cu podoabele de-acum,
Cine-n braţe te va prinde
Nimănui făr-a te vinde?!

Mirosuri

Miroase-a verde, miroase-a vară
Şi florile se parfumează iară,

Miroase-a grâu şi-a pâine coaptă
Mi-e viaţa clipă, fapta-soartă.

Miroase-a vânt şi-a sânziene
Şi dulcele ecou tot geme,

Miroase-a râu şi-a fân cosit
Şi sufletu-i tot ispitit

Mereu să-ntrebe, chiar trecut,
De ce i-e glasul greu şi mut

Când în amurgul toamnei sale
Miroase-a fum pe-ntreaga vale?!

Miroase-a ceaţă pe câmpie
Şi-a anotimp ce va să fie,

Miroase-a rouă şi a praf-
Stau florile discret vătaf...

Miroase-a depărtare vara
Şi-a stele reci când vine seara,

Miroase-a cer şi a pământ
Şi n-am nici glas şi nici cuvânt.

Miroase a hambare vara,
Miroase-a bogăţie ţara

A lanuri verzi şi grele, dese,
Dar câmpurile-s ne-nţelese.

Miroase bine-n ţara mea
 Şi tare mult de tot aş vrea

Când stai trântit în pragde seară
 S-o vadă cei care se-ntreabă

,,Dar ce-are dom’le ţara asta
De-atât atrage-n ea năpasta?”

Veniţi la ţară, atât vă zic,
Şi fi-veţi plebe şi nimic!

Miroase-a viaţă câmpul, dealul,
Şi nu ştii un’ te-o duce timpul, valul,

Pustiul larg şi depărtată zarea
Sau care care ţi-o mai fi chemarea.

Miroase-a flori în libertate
Se vor în veci şi greu lăsate

Şi a lăcuste şi a greieri,
Să-şi scuture miraj în semeni.

Miroase-a tihnă-n depărtare
Şi-a unei țări binecuvântate,

Iar ochiul când priveşte doare
Ştiind a ei imensitate!

Opinca

Grandoarea lumii acesteia mici
Nu stă-n pantof de piele, ci-n opinci,

Piciorul bine încălţat e-o amăgire
Ce mândru merge şi sigur spre pieire.

Opinca roasă şi smerită
Şi plină de noroi şi slută

Cu gândul doar la muncă duce
Omul, iar drumul i-e numai răscruce.

Pantoful cere din bumbac
Sau nylon negru fin ciorap,

Opinca se mulţumeşte cu obele,
Cu lipsuri, cu necazuri şi cu rele.

La fel pe drum uitat de ţară ea păşeşte
Dar vrednică de-a fi apreciată, căci munceşte,

Pantoful de firmă calcă doar în birou
De unde fabrică discursuri (s)reci, că e erou...!

Nu văd cu ce anume s-a luptat,
Cu ce fantasme s-a-nfruntat mândrul bărbat

Şi nici cu ce ispite a putut să-şi spele
Cugetul fin mândra femeie...

Ce greutăţi au trecut piciorul lor fin?
Peste covoare de import pahare cu vin,

Parchetul prea tare şters şi lăcuit
Sau trepte ce-i urcă la un bal gratuit!?

Mai sus de pantof nu-s curios să ştiu
De chipul care-l poartă e senin sau pustiu

Şi dacă a lor limbă, la fel de educată,
Vorbeşte româneşte sau într-o alta, mai... stilată.

Atât m-am gândit, că cel ce-ar merita
O haină mai bună şi-un pantof de vreme rea

Totuşi nu-l are, dar şi-aşa-i mulţumit
Căci lui i se pare pantoful un mit!

Ar trebui să-nveţe cu el ca să meargă
Dar unde?Îţi trebuie studii şi-o şcoală înaltă,

Şi cine-ar mai munci pământu-acesta bun
Călcat cu opinci de-al nostru străbun?

Opinca-i sfântă atâta vreme
Cât omul purtând-o nu se teme

Că cinste îşi va pierde cu ea, şi nume,
Aşa cum fac mulţi cu pantofi cu-al lor renume!

Când fi-va expusă doar în muzeu
Şi-o va privi uimit un ochi de ateu,

Atunci să ştiţi că pantoful a ajuns împărat
Şi omul e slugă la nevrednic păcat.

Paradise :)

Joc

Am prins soarele în mână
Şi l-am scos din rădăcină
Şi l-am presărat pe piele-
Luciu negru şi mărgele.

Norul alb, pufos, uşor,
L-am făcut cocor în zbor,
Cântecu-i plin de mister
Îl ascult şi simt cum pier.

Aerul îl scot din timp
Şi nasc sobru anotimp,
Las din mine ca să ştie
Cei ce-ar vrea cândva să fie.

Luna plin-o ţin în braţe,
Stele coapte mă răsfaţă,
Greierii concert îmi ţin
Şi-n pârâul cu suspin

Îmi înec dorul de ducă-
Până s-a desprins nălucă,
Şi-l trimit ca să colinde-
Amintiri să-mi poată vinde.

Schimb în joc orice durere,
Timpul ce cu-a lui putere
Mă învaţă cum pot fi
Doar copil, spre-a nu muri...

Descindere

Peste verdele încins
Albul dulce a pretins
Pragul dintre frig şi soare,
Dintre viaţă şi culoare!

Ca să pună stăpânire
Peste văi, peste zidire,
Doar o zi i-a trebuit
Şi...nebun a şi-nflorit!

Ştie că cel alb, de sus,
Fără-i de cuvânt, l-apus,
Că degeaba străjuieşte,
Cerul rece îl priveşte!

De-azi doar florile fac legea,
Mugurii „fărădelegea”
Primăverii ce desfată
Doar cu verde lumea toată!

Poate...

Poate că sunt

Doar fir de vânt

Ce-adie-n cer

Şi pe pământ... 

Poate că soare

Gata să-nfloare

Printr-o culoare

Ce nu te doare.

Poate că cer

Plin de mister

În care sper

Tăcând să pier...

Poate nu ceas 

De bun rămas 

Ci gând divin 

De bine plin...

Poate...


scris: busola

Opere

operă: Cumințenia pământului de Constantin Brâncuși 

Şi dacă timpul a încremenit în loc 

Dând spaţiu dălţii şi inimii mult foc

E pentru că aveam aici nevoie

De-o Poartă, de-un Sărut, de-o mângâiere...

Şi dacă El s-a aşezat mult umilit 

Privind Coloana ce-alerga spre infinit 
E pentru c-a găsit la Masa sfântă 

Loc de Tăcere unde iubirea cântă... 

Şi dacă în genunchi, din cele sfinte, 

Pământului i-a smuls cu dor fierbinte 

Cu taină, în răbdare, a lui sfinţenie 

E pentru-ai da un nume, Cuminţenie...


scris: busola

Toate trec, ce-i bun rămâne

 Toate trec, ce-i bun rămâne

Toate trec, doar dărnicia
Ţine piept cu vitejia
De-a mai cumpăra o carte,
De-a mai pierde înc-o noapte
La lumina unui bec
Şi-a citi bogat, nu sec,
Dulcea ei iconomie,
Greaua ei filosofie.
Dar în faţa timpului
Mai faci faţă ritmului?
Te mai mângâie o vorbă,
Un cuvânt cu vechea slovă?
Azi cititu-i ca un rit,
Cartea- vechi şi ciudat mit,
Cititorul –un nebun
Iar cuvântul...clar, parfum!
Cât mă bucur să-l miros
Printre pagini învechite
Şi să-l rod până la os
Cu învăţăminte sfinte!
„Scrisu-i treabă pentru gust-
Nu se face de silinţă,”
Farmec are, nu-i vetust
Când te-mbracă din dorinţă.
De aceea nu-i poet
Tot acel ce scrib se cheamă,
Tu, de simţi că vin încet
Să-i primeşti şi să n-ai teamă!
Vremea trece şi târziu
Îi descoperi printre rafturi
Şi cuvântul lor e viu
Şi ironizat în „mofturi”.
Şi bătrâni, bolnavi, tăcuţi,
Tot mai strigă-n visul mut,
Geaba însă, sunt pierduţi
Cei ce moartea lor au vrut!
Ei trăiesc în idealul
Ce-au lăsat a se vedea
Printre rânduri, ca şi valul
De credinţă, au ştiut a priveghea.
Câte-au îndurat aici?
Lipsuri, boală, chinuri, sete,
Pentru litere –opinci,
Pentru vise –sfinte ghete!
Triştii mei poeţi frumoşi
Aţi sperat şi nu-n zadar,
Azi vă ţin curaţi, sfioşi,
Ca pe-un dar în buzunar!
Bucuraţi-vă cu mine
Căci durerea voastră sfântă
S-a-nfierat pe veci şi bine
Într-o bucurie- adâncă!
Nu degeaba aţi zăcut
Şi mult frig aţi suferit,
Visul vostru n-a fost mut
Şi pe mine m-a trezit...
Şi vă simt de peste ani
Grei, bogaţi, adânci, mirifici,
Zei poeţi, poeţi titani
Prin cuvânt, prin carte –mistici!
Ăsta-i rostul celor care
Simt cuvântul ca pe-o rană,
Îl citesc şi rău mă doare
Deşi-i viu şi mi-e şi hrană!
Cum de miere te-ndulceşti
Când în stup tu cauţi miere,
De poeţi te-ndrăgosteşti
Şi de-a lor prea grea plăcere.
Şi de-ncerci să-i înţelegi
Şi cu dânşii să visezi,
Pregăteşte-te, căci mâine
Vei gusta pelin pe pâine.

scris: busola.

Noi

    

     N de la nucleu

      0 de la univers

  I de la Irina

După acest cuvânt nu mai este nimic

Nici măcar o virgulă

Tu nu ești

Nu există virgulă ca să te pun după ea

Nu ești nici o repetiție

Nici enumerație

Nu ești un semn de întrebare 

Tu nu ești

Poate esti făcut din două paranteze?

De aceea îmi stau mie sânii si zâmbetul în forma lor maximă?

(zâmbet)

Ești punctul de la finalul unui volum greoi a unui roman?

Nu văd un punct nicăieri

Ești în inima mea un suport care mă ține în viață?

Ești acele "..." trei puncte de suspensie din "noi"

Acum știu unde ești
Te-am găsit

Ești în nucleu

 în univers

Ești pur și simplu în Irina...

:)

scris: busola

Ploaia

/   \

/          \
/                 \
/                       \
/                             \
/                                   \
|                                       |
\                                         /
\                                         /
\                                       /
\                                    /
\                                 /
\                            /
\                       /

 \                  /

 \             / 

\        /

De stai puțin și te gândești, anotimpurile astea sunt la fel

Dintre toate creaturile pământului numai omul e altfel.

El plouă din senin sau tună, când e soare când e lună.

Descoperi ce minune! că-n el șade ori o beznă ori o lumină.

 Din plâns divin necuvântat a fost creat și tot așa a renăscut,

Prin bocet a găsit iubirea, gândul, geniul și tot așa și ce e sfânt.
El e apa ce pătrunde pe sub zidurile celei mai mărețe cetăți
E un copil al nimănui ce se joacă în ploaie lângă un biet bătrân,
  E cutremur, izvor de inocență dar și furtuna din irișii, adâncul cearcăn.
 Că-i dulceață ori amar tot ce duce omul cu el îl cheamă tot înapoi.

Că-i fugă ori v-ați-ascunselea, moartea e singura ce el n-o poate opri.

:)

scris: busola

Cu grație...

Tu pentru mine ești cel mai bun magician

Locul spectacolului e inedit, e un auriu lan.

Ca număr ai hotărât să te scoți pe tine însuți

Din propria ta pălărie, cu grație tu mă saluți...




scris:busola

We Are The People

Alexandrina - Flori de Spin

Fericirea

 E măruntă dar deasă și-ți ocupă tot spațiul 

atunci când găsești firul ghemului și începi să tragi de ață.

 Întâi îți faci pulover cald, pe urmă îți iese covorul,

 zburător uneori, încălzitor alteori.

Știu sigur că acest fir, în fiecare dimineață la prima rugăciune sare în aer

 și Dumnezeu mi-l dă în mână. 

Seara îl dau la rugăciunea de noapte la păstrare tot lui

 și uite așa tot deapăn, deapăn, deapăn...

Zi de zi...

Te iubesc!

Te iubesc!

Acum și aici.

Nebunește și cu ardoare.

De dimineața până seara,

Noaptea te visez tot pe tine.

Cu senzația că nu am aer când nu ești în preajma mea.

Cu dor. Cu durere. Cu poftă!

Cum nu am mai iubit niciodată pe altcineva.

Pătimaș. Hotărâtă.

Te iubesc. Punct!

Conștient și asumat.

Liniștită și determinată.
Motivată și onorată.

Putem să construim un viitor împreună.

Te accept și la bine și la greu.

Cu bune și rele pentru că am trecut deja prin ele și am învățat.

Cu toată ființa mea de om și cu mișcări de felină.

Cu tine prind viață atât eu cât și generația viitoare.

Pur și simplu te iubesc. O viață, două, pe toate!

Fără condiții și mulțumindu-ți că te iubesc.

Fără pretenții și cu bucuria de a dărui din blândețea mea.

Fericirea ta e fericirea mea, suntem conectați.

Ești cu mine, ești în mine, oriunde, mereu.

Ești în inima mea dintotdeauna pentru totdeauna.

Te iubesc

Printre cearceafuri, plăpumi, elefanți.

Încât până și timpul a uitat să curgă spre infinit.

Ești pictat pe retina mea.

Ești în fiecare cană de cafea.

Îți iubesc pofta de viață și râsul.

Te iubesc și suntem în afara spațiului și a timpului.

Raiul s-a deschis pentru noi.

Invitația e în mâinile noastre.

Hai să trăim. Dă-mi mâna și vino!

Ești surpriză. Cadou. Copil. Bunătate.

Lumină și cascade de fericire.

Te iubesc

Ești batista din copilărie. Ești fructul spre care mă întind să-l iau.

Te iubesc până în vârful vieții noastre și înapoi.

Ca un uragan și măreț!

Mă văd îmbătrânind lângă tine în cea mai bună versiune a mea.

Te iubesc.

Simplu!

scris: busola

Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Te iubesc! Semnul Exclamării Aici. Acum. Nebuneşte. Ard. Cu fluturi în stomac, Cu bătăi nebune de inimă, Cu crize de-a dreptul copilăreşti de gelozie, Cu senzaţia acută că nu mai am aer dacă nu eşti lângă mine. Şi că îmi ia sângele foc atunci când eşti. Cu dor. Cu poftă. Cu durere. Mai mult decât am iubit vreodată pe altcineva. Pătimaş. Posesiv. Hotărât. Vreau să fii a mea/al meu. A nimănui altcuiva. Vreau să am drept de viaţă şi de moarte asupra ta. Vreau să îţi dau şi să îmi dai totul. Te iubesc. Punct. Asumat. Conştient. Acum mai liniştit. Echilibrat. Determinat. Putem începe să construim următoarea propoziţie împreună. Te accept. Cu bune şi cu rele. Am trecut împreună prin bune şi prin rele. Avem cicatrici. Dar avem şi amintiri frumoase. Nu pot fără tine. Vreau să fim împreună. La bine şi la rău. Te iubesc Dincolo de timp spaţiu şi limită Veşnicie. Unul. O singură inimă. Tu îmi răspunzi fără măcar că eu să ştiu că mă întreb.... Pur şi simplu Te iubesc Fără condiţii. Multumindu-ţi că te iubesc. Fără aşteptări. Iubindu-ţi defectele pe care alţii ţi le acceptă. Mulţumind pentru bucuria de a mă putea jertfi pentru tine. Pentru bucuria de a-ţi dărui. Fericirea ta mă face fericit. Chiar dacă are preţul nefericirii mele. Pot fără tine. Pentru că eşti în mine. Oriunde şi cu oricine ai fi. Te port în inima mea. Dintotdeauna. Pentru totdeauna.

Copy the BEST Traders and Make Money : http://bit.ly/fxzulu

Acasă

Negrul cerului piere atunci când ochii larg tu îi deschizi.
Frunze cad din copaci pe lângă tine într-o ceață groasă,
Ești sfânt, ești cal ori călăreț? Tu ființă legendară...
Tu care alergi în goană o herghelie de cai sălbatici.
E vânt ascuțit afară dar tu ești călit, tu ești speranță!
Implicat vei rămâne, indiferent de durata drumului tău,
Vei birui cu absolut tot ceea ce ai căci asta este menirea ta.
Ridică-te de jos, urcă pe cal și ia viața în piept chiar dacă doare.
Tu care ești până la capăt un visător, un gânditor, un luptător..
Luminează și calcă pe al nostru pâmânt cu adevăr și onoare.

Nimeni nu știe mai bine decât tine ce este defapt "acasă."
Tăcerea în care tu cazi și te scufunzi cu mâinile reci în căldură.
Muzică, binecuvântarea mâncărurilor simple dar cu drag împărțite.
Acasă orice durere dispare iar buzele iubitei au miere și amețeală.
"Vino acasă!.."-ești cel mai frumos, mai dulce și mai scurt dintre cântece.
Universul nostru cântă deja într-un milion de bucurii fără nume.




scris: busola...

Am scris

Atunci când am scris în întuneric
Am strălucit și fără un generic.
N-am avut nevoie de reflectoare,
Mi-a ajuns și lumina de la lumânare.

scris: busola

Avem de toate...

Florile mele...

Florile mele...
Tremură liniștite în cea mai iubită grădină.
Invită la un vals perechi de fluturași.
Fac baie în roua dimineții și duș în ploaie.
Se cațără pe piramide și ajung sus la cer.
Florile mele...

Nu stau...
Prin vase scumpe nici printre cioburi.
La bătaie în sudoarea zbaterii pe loc.
În apă stătută și prelinsă prin clepsidre.
Condamnate pe mâna unor gropniceri.
Nu stau... 

Mercan Dede (Ab-ı Beste)

Timpul

Timpul a fost creat între patru pereți și se scurge prin clepsidre.

Prin colțuri niște păianjeni, frați de cruce se joacă cu un fluture.

Pasii lor trufași dau vieții același sens și ne transformă-n hidre.

Durerea e întotdeauna brutală și egală între învingător și cel învins.

Anii ne duc înainte și-napoi, unul cade singur, altul este împins.

Supuși la legea gravitației, aș vrea să pot scapa, ai vrea să poți scăpa.

Spre cer de aruncăm nisipul, îl cerne vântul înapoi cu același cuprins

Tu du-te amor cât mai departe, mă pierd și eu în fumul de țigară.

Fruntea sus, există bunătate! O icoană lăcrimează în vecinătate.

Am să rămân pentru tine acolo în semn de speranță, curcubeu pe o stradă.

Dorul neîmplinit are scânduri și cuie bătute și se odihneaște-n veșnicie.

Tu, ploaie măruntă, te vei retrage în rădăcinile copacului vieții de pe strada mută.

Viața este o nesfârșită absență ce caută alinare pe drumuri grele.

În fiecare zi trece pe drumul spre servici, pe geamul spitalului.

Aproape și de neatins sunt pașii ce calcă melci întreaga săptămână.

 Nimic nu ne aparține, timp nu mai avem iar viața ni se scurge între patru pereți...

Poker Face

Irfan - Star of the Winds

Sufi Meditation Music - La Illaha Illa Allah.wmv

Povestea prinţesei cât bobul de mazăre

(fotografie personală din Iași.)

 

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre,
Îşi făcuse turn
Într-un fildeş de mamut.

Prinţesa făcea zilnic păsări de sticlă,
Pe care le alunga-n zbor
De la ferestruica se sus
A turnului ei de fildeş. 
Dar păsările subţiri
Cu aripi de sticlă,
Pluteau prin văzduh,
Doar cât o închidere
Şi o deschidere de ochi,
Înainte să se prăbuşească în cioburi.

Prinţesa le strângea,
Le decupa, le înrăma,
Şi le punea pe peretele
Din cămăruţa cât un cufăraş,
Alături de portretele mamei
Şi ale tatălui,
Şi ei mici cât bobul de mazăre.

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre
Ce-şi făcuse o minunăţie de turn
Într-un fildeş de mamut,
A dat sa iasă într-o zi din casă.
Şi abia atunci a aflat,
Că domnul mamut
În al cărui fildeş locuia,
Încă nu s-a născut.

Poți?

foto personală- Iași

Privesc la tine iar ceea ce văd e exact ceea ce vrei s-ascunzi.

Ai născut în mine o luptă, un om ce a fost rănit luptă, nu crede.

Sufletul ți-e răvășit când toți te-ncearcă și nu poți să scapi.

Privește spre toți care te-au umilit și te-au spulberat în gheare.

Privesc la tine cum îți desfaci încet pumnii pe-o pernă și te odihnești.

Visezi la iubită și la mamă, ești un solitar ce caută dimineți senine.

Rana ta vindecă spada, tu ești un prădător antrenat ce moartea o sfidezi.

Plângi deasupra norilor de ploaie dar riscul te va duce la abandonare.

Privesc la tine cum îmbrățișezi cruzimea, ești fiara ce nu o s-ajungă în veci miel.

Prins într-o cămașă de forță vrei să scapi și să pornești în exterior motoare.

Invită copilul din pozele tale la război, fură-i inocența și magnetismul.

De poți desfă nodul care ne leagă strâns pe-un fir subțire și lasă-l în veșnicie să zboare.

Poți? 

Nothing's Gonna Hurt You Baby

Îngerul

Mă porți printr-o vâltoare cu vise curate
Acolo unde culorile se sting în petale
A celor o mie de apusuri și răsărituri.
Te învârți în lumina din ochii mei și speri,
Mesajul tău din palmă reînvie tăceri.
Aștept pierdută în oceanul cu lumină și iar beznă
Ce se revarsă azi dar mai ales de mâine
Până nu mai știu să fac un calcul scurt.
De parcă a durat dintotdeauna.
Și cad la pământ și apoi plutesc mai sus.
Într-un ritm ce nu-l pot socoti întâmplător,
Asemeni zeilor prăfuiți și străini
Ce se bucurau deasupra oamenilor dintâi.
Acum te văd și vin la tine, mi-am ridicat un turn
Am strigat Aleluia și îngerul Irina e în mine,
Mă bucur că-n groapa cu șerpi m-am aruncat fară frică
Dintre târâtoarele veninoase, sănătoasă cu tine am ieșit.
Am ieșit din cetate pentru a salva turma cea mare
Dar multe oi cuvântătoare am adunat din păcate..
Nu e vreme de pierdut orice aș face trebuie să lupt!
Chipul îmi e ca mierea și fagurele, se umple de raze.
Înălțându-mă în văzduh voi ajunge înapoi la turn.
Și tot așa transpir pe pământul negru, ca să mă înalț.
Acolo unde sunt prinsă să privesc însetată
Sublimul din albastrul cerului tău.

pentru: Un Nimeni.

autor: busola...

NARCISA SUCIU CAMPURI AURII

1 Martie

 

Dis de dimineață a sosit în a mea fereastră un porumbel alb voiajor,

Ține în cioc un mugur de ghiocel, mi l-a adus să-l  port ca mărțișor.

Fereastra o deschid în grabă , într-un picior mă ridic să privesc afară,

După o zburlită și lungă iarnă, ies să-mi leg în păr o fundă cu roșie ață.

Azi în lumea-ntreagă aripi de porumbei bat visul alb al fetelor să-l împlinească.

Sufletul lor să-l împrăștie în cel mai bun spectacol cu flori în cascadă.

scris: busola...

Fiecare, cu cerul lui! :)

Fericit este...

Fericit este acel bărbat care a facut din femeie să se nască a doua oară.

Fericit este el că are această putere și mâhnirea nefericirii poartă cu el 
bărbatul care n-a avut această putere.

Fericit este bărbatul sărac pentru că acesta are în stăpânire împărăția suburbiilor 
și toate străzile sunt toate ale lui.

Fericit e bărbatul care atunci când a fost băiat, el a crescut fără părinți,
așa a devenit bărbatul ce este astăzi, unul extrem de adaptabil.
Fericit este cel care are curajul să ia viața în piept 
și să facă orice sacrificiu în numele iubirii adevărate.

   scris: busola