A fost odata un anume Pygmanion, un om tare singur si trist. El vrand sa-si inece amaraciunea s-a apucat sa sculpteze intr-o bucata de fildes alb. Cu rabdare si cu multa pasiune, a reusit sa dea forma unei superbe femei. A inceput sa se roage la zei ca sa-i daruiasca cel mai frumos dar din lume si anume o sotie care sa semene cu sculptura sa . Pygmanion devenea din ce in ce mai rabdator si slefuia la infinit fiecare impuritate din bucata lui de fildes care pentru el reprezenta valoarea absoluta. Zeita Venus a devenit sensibila la rugamintea lui si a decis sa-i indeplineasca dorinta. Pe cand statea Pygmanion asa in izolarea lui, cu slabe sperante ca va avea vreodata un suflet aproape, incepe a lua sculptura in brate. In acel moment sculptura se trezeste la viata luand forma unei deosebite femei care va purta numele de Galateea...
