marți, 21 octombrie 2008

Renastere din mormantul de stanca...


        Au fost momente in viata mea care m-au marcat, multe lucruri au fost imposibil de realizat. Nu mi-a fost deloc usor iar atunci cand cautam o raza de speranta, cineva aparea in peisaj si imi complica si mai mult situatia. Incet, incet apoi ma indreptam spre adevarata fata a egoismului uman. Atunci am devenit o marioneta prinsa in niste sfori, mereu absenta, traiam cand defapt murisem, ascultam si aprobam pentru ca nu mai aveam puterea de a ma contrazice cu nimeni. Ma straduiam sa inving timpul cu o rabdare infinita, incurajandu-ma ca va veni si vremea cand voi actiona, cand voi ajunge pe cont propriu si voi putea lua decizii. Insemna foarte mult pentru mine sa pot lua decizii fara sa fiu influentata.

   Iata acum ce se poate intampla, e incredibil ! Ma trezesc dimineata plina de energie si reusesc sa ma gandesc la lucrurile ce conteaza cu adevarat in viata. Sunt pe punctul de a realiza ce imi doresc fara ajutorul nimanui, nici nu-ti poti imagina ce bine e sa nu depinzi de cineva. Cand sti ca ai renascut din propria ta cenusa, ca ai revenit la viata, la adevarata viata in care ai linistea sufleteasca si incarcatura psihica necesara pentru a te confrunta cu toate obstacolele ce vor urma sa intre in viata ta...

vineri, 17 octombrie 2008

Toamna



Toamna se primeste dupa cum isi imagineaza si se regaseste fiecare dintre noi.
Pentru mine toamna este un spectacol de culoare, al ploilor de frunze dar nu in ultimul rand al renasterii spirituale. Nimic nu se compara cu binecuvantata evadare in acest anotimp respirand aerul proaspat si racoros de afara.Totul e magic si risti sa te pierzi in multimea frunzelor de diverse culori care cad usor la picioarele tale...
Ma inseninez de cate ori vad cate un prichindel mergand in graba spre scoala purtand in spate un ghiozdan mai mare decat el. Imi aduc aminte si acum cu drag sucul de mere baut in livada bunicilor mei sau lungile discutii alaturi de cineva drag mie langa un foc linistitor...
Tu cum respiri spiritul tomnatic?

joi, 16 octombrie 2008

Impuls de copil...





Un copil poarta o cheie.
 Se apropie si deschide cu ea lacasul sufletului meu pentru a-l binecuvanta si umple cu inocenta, dragoste si speranta.
 Imi zambeste si apoi ma cuprinde in brate.
 Acesta apropiere a unui copil de mine imi da o putere aparte, iar surasul lui imi ofera cea mai puternica arma cu care pot distruge foarte simplu toata rautatea din lume...