Cutia prafuita

Vreau sa las aici in aceasta cutie un detaliu, pentru ca aici e locul in care ma exprim cel mai usor. Scriu si merg mai departe. Imi fredonez melodia aici si evit sa ma inchid  intr-un spatiu nociv de club unde muzica groaznica a disperarii data la volum maxim sa-mi amestece trairile. Aici scriu despre imagini, despre pictura, vals si tot ce tine de pasiune. Da, am trait palpitant si la limite, am fost, am iubit, am avut curajul, am avut momente cu urcusuri si coborasuri si vreau sa scriu despre asta. 

Scriu pentru ca sufletul meu explodeaza in mii de bucati si totusi poate ramane un intreg. Scriu nu pentru a primi un raspuns ci pentru a ridica semne de intrebare asupra existentei. Scriu pentru mine. 

Scriu pentru a-mi aminti. Blogul asta si-a inceput povestea cand nimeni nu a fost acolo sa asculte. Cu fiecare zi care trece sunt alta, ma descopar si vreau sa scriu despre asta, pentru a nu uita ca am fost candva asa. Scriu pentru atunci cand voi sufla praful de pe cutia de acum, pentru zambetul acela. Scriu pentru amintirea mea!

Scriu din convingerea ca nu ma voi mai intalni cu ceea ce am fost sau sunt azi. Voi lasa aici o poveste personala pentru momentele in care memoria mea nu va mai putea sa le cuprinda si isi va pune prea multe intrebari. 

Nu scriu pentru tine si nici nu pretind chirie cititorule ca ai trecut pe aici, lumea mea e mai complicata decat ai crede si nu esti obligat sa mi-o accepti. Cuvintele sunt ceva minunat si de aceea prefer sa-mi inec sufletul prin ele. 

Aș vrea să fiu ...

Aș vrea să fiu conturul negru a unei flori dintr-o carte de colorat unde un copil aduce o pată de culoare prin mazgălitura lui.

Aș vrea să fiu ploaia, acei stropi ce îi ia prin surprindere pe îndrăgostiții ce aleargă ținându-se de mână spre primul adăpost găsit în cale.

Aș vrea să fiu curcubeul de pe cer la care un copil îndreapta un deget și e fericit că l-a descoperit.

Aș vrea să fiu un pictor ce formează destine pe o bucată de pânză, să pictez linia vieții persoanelor la care țin.

Aș vrea să fiu persoana care găsește tot felul de răspunsuri, spre exemplu să aflu vârsta fiecărui om după frumusețea și bucuria din suflet.

Aș vrea să fiu visul tău cel mare ca atunci cand vei întinde brațele ele sa nu-ți cadă în gol, să ne prindă îmbrațișați.

Aș vrea să fiu...

Sub pleoapa cerului.

Când ploaia se anunță lovind cu putere în fereastra ta, doar primește-o. Las-o să se reverse în lumea ta, să intre prin porii tăi... Va fi o atingere rece ce se va lovi de sangele tau cald. Evadează in ploaie și respiră odată cu ea! E portița ce te va trece pe partea cealaltă doar învârtindu-te ca într-un cerc.
 Ia-ți o doză suficientă de aer apoi ascultă cum fiecare picatură se pierde, amestecându-se cu praful în viteza ei. Iși croiește drum printre degetele tale, curge într-un flux continuu și totuși pasager vrând să spele un pacat mai vechi.
Ai atâtea vise de îndeplinit ... 
Fiecare umbra de nor te va ajuta să duci la îndeplinire câte unul.. Vei rămâne în ploaie și te vei lăsa lovit în stradă de coatele fiecarui trecător, trecatori cu privirile îndreptate în jos ce vor strivi sub bocancii lor atatea vise, vor ocoli atâtea bălți, vor privi prin tine, dar ce mai conteaza... Într-o lume grăbită tu vei ramane neclintit. Câtă ploaie a atins pielea ta ? Câte straturi de piele ai schimbat odată cu ea? Ploaia se va opri iar tacerea ei iți va aduce o liniște înșelătoare, asta pentru că va începe din nou să picure.
 Viata ta e respirația cerului unde ploaia face dragoste cu visele. Viața ta e un evantai din carton umezit de ploaie si indoit de vânt cand soarele e obosit sa mai încălzească...
Tu doar te afli sub pleoapa cerului si respiri....

Hipnoza poneiului

De parca timpul statea in loc

....si totusi cand vom ajunge acolo unde ne grabim sa fim vom realiza ca defapt tot ce a fost mai frumos s-a petrecut pe drum...