O viata poate arata cam asa:

http://www.youtube.com/watch?v=nUDXUeI6KF8&feature=player_embedded

Sufletul unui copil uitat...

Cu fiecare zi care trece pare totul altfel.
Uneori ma intreb unde e libertatea pe care obisnuiam s-o am cand eram doar un copil?
Uneori vreau sa renunt la femeia din mine, sa ma opresc din toata nebunia asta doar pentru putin timp si sa respir, sa privesc, sa iau o pauza.
De ce este atat de greu sa fac asta? E imposibil cateodata sa revin la ce am fost candva.
 Vreau sa retraiesc momente cu acele persoane care au insemnat totul pentru mine atunci, vreau sa-mi amintesc acum, vreau sa pretuiesc acel moment, pentru ca atunci cand l-am avut nu am stiut ce sa fac cu el, iar acel moment s-a evaporat, nu a mai fost de mult timp aici in gandurile mele. Sunt clipe pe care le-am trait si greu le mai regasesc ori pentru ca eu m-am schimbat, ori pentru ca rar mai intalnesc persoane cu care sa mai am astfel de momente...
Intr-o zi voi deveni un om simplu?
Nu-mi doresc sa ma trezesc intr-o zi si sa nu am pentru ce trai si sa-mi dau seama ca nu am facut nimic din ceea ce am vrut sa fac doar pentru ca am fost constransa s-o fac...
Sunt momente cand ma simt goala pe dinauntru, asta pentru ca am trait prea multe incat toate au explodat de acolo si s-a dat un restart.
Am ajuns sa critic oameni care se plafoneaza la un anumit nivel, CARE TRAIESC O RUTINA INGROZITOARE. Da, uneori viata alaturi de voi e nasoala, nu mai stiti sa traiti, judecati superficial, nu mai stiti sa priviti in jurul vostru. Mi-am inchis sentimentele undeva in suflet si incerc sa le acopar cat de des pot... daca mi le-as deschide voi nu stiti ce sa faceti cu ele, rutina voastra ma ucide, ma face sa ma simt singura cu toate ca sunt inconjurata de voi si cand incep sa va simt prezenta cat de cat constat ca sunteti doar niste oameni care vin si pleaca din viata mea exact in momentul cel mai prost ales...

M-am consolat deja cu ideea ca nimic nu tine vesnic poate doar sufletul unui copil uitat.

Vino cu mine!

Haide vino, astazi iesim la o plimbare. Vrei sa afli cine sunt?
Ai sa afli insa nu inainte sa te studiez eu pe tine.
Haide sa ne tinem de mana, tu ai mai mers mana in mana cu ucigasii de suflete?
E complicat sa sti, am sa iti arat cine sunt dar va trebui sa te ucid la final.
Eu am lasat suflete sa moara, deshidratandu-se, mi-am manipulat destinul, l-am sufocat,
Am pasit tinandu-ma de mana cu ceilalti ucigasi de suflete,
Am fost perfecta si in acelasi timp inutila pentru cineva, candva
Si am invatat ce inseamna sa strigi dupa ajutor si sa nu iti raspunda nimeni.
Vreau sa ma razbun pe tine si in acelasi timp sa renunt la slujba mea,
chiar daca pare perfect sa te nimicesc, singura ucisa pana acum de zeci de ori am fost tot eu.
Vreau sa ma transform in hohote de ras, sa ma vezi zambind si sa imi spui ca am inebunit,
dar inainte de asta, te-ai auzit pe tine? Tocmai mi-ai promis ceva. Cum sa nu rad?
Tot ceea ce credeai ca ma incurajeaza, imi spui ca esti altfel...
Defapt este totul o iluzie.
Ceea ce facem se regaseste in mainile noastre.
Te-am tinut in palme si te-ai scurs in bataia vantului.
Tu nu mai esti aici, dar ai ramas peste tot, pentru ca atunci cand te-ai scurs din mainile mele
Tu nu ai putut sa recuperezi tot...