miercuri, 19 decembrie 2012

Steaua mea



Dintre mii si mii de stele verzi,
Ma arunc, inspre pamant azi.


M-am desprins din infinitul cer,
 Am prins avant de la ger.

Ma lupt cu un mic nor,
 Pentru un singur mare dor.

De vant m-am lasat  purtata,
De munti am trecut de-ndata.

M-am smuls din colierul unei stele rare,
Iar frigul si praful m-au facut fulg mare.


Dorinta mea, sa-ndeplinesc ce mi-am dorit,
Sa ma daruiesc tie, la infinit...

Orice vis, acea mica portita,
Ma vor duce inspre o reala harta:

- Dinspre nedefinit
 -inspre infinit...

 Vreau sa cred, pentru un minut despre tine,
Ca  esti la o mana intindere de mine.

Vreau sa ma faci un muritor,
Drumul sa mi-l citesti cu sclipirea ochiilor.

Iubitul meu, iti scriu dintr-un colt de univers.
Stii? Aici in partea mea e putin frig si ger.

Cauta-mi loc pe partea ta,
Caldura s-o simt de-i vremea rea.

Iubitule! Sunt fulgul de nea,
Ce cade... sa te atinga ar vrea.

Sunt printre mii si mii de fulgi de nea,
Stelele rand pe rand vor sa mi se stinga.

Drumu-i lung si-atat de greu,
Fiindca e atat de frig pe cerul meu.

Iubitule, raspunde-mi la chemare.
Sopteste-i inghetului si sufla dezghetare... 

Topeste-mi formele cu mana ta,
 Aseaza-ma apoi in fruntea ta.

Sa devin la caldura,
Infinita ta lumina.

Mangaie-mi sufletul obosit,
 De la atata calatorit.

Pe bratele tale sa ma culci,
Topeste tot cu ale tale buze moi.

Sau, stii tu ceva mai bine?
Un loc de tihna, care sa-mi aduca fericire? 

Zapeziile s-au incremenit in mine,
Ma indrept spre tine ca sa-ti dau de stire.

Iubitule!  Vreau sa-ti fiu sortita,

Sa intru prin a ta portita,

Sufla tu in rele si-n ele bariere,
Pazit ti-e sufletul de stele.

Indruma-ma sa gasesc in pamantul adancit
Izvor al vietii pentru noi, la asfintit.


Am sa ma compun pentru tine, intr-un album
Promit, nu ma voi evapora nicidecum.

Topeste-ma cu sange sfant, nu oricum,
Nu voi mai sterge ce am scris aici, acum...

Steaua mea cazatoare se stinge?
Se aprinde alaturi de tine.

PS: dorinta se-atinge...




Cum te iubesc ?





Ti-as darui atat de multe lucruri, dar eu stiu ca tu ai nevoie doar de dragostea mea, nimic mai mult si aceasta dragoste ti-o daruiesc cu inima deschisa. 
Ai aparut in viata mea atunci cand aveam mai mare nevoia sa zambesc iar de atunci am devenit un univers, avem stele in jurul nostru  iar la picioare un intreg glob pamantesc.
 Nu este nevoie de o zi speciala pentru a-ti spune cat de tare te iubesc si nu mi-e rusine sa recunosc chiar si aici acest lucru. 

Imi doresc sa fiu langa tine, acum.

poezie (...)

Cum te iubesc? Să-ncerc o-nsiruire.
Adânc si larg si-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când străbate
Spre graţie, spre tot, spre nesfârşire.
Si te iubesc cu zilnică iubire,
În pasnic fel, în zori, pe scăpătate -
Şi slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, aşa cum fugi de linguşire.
Şi te iubesc cu patima avută
În vechi dureri şi cu credinta care
Părea, cu sfinţi copilăreşti, pierdută.
Şi te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viaţa mea! – şi Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte şi mai tare!

(Elisabeth Browning)


vineri, 16 noiembrie 2012

Vino acasa


Dragostea noastră e steagul ce vântul îl adie
 În vârful celui mai înalt munte.
Oceanele nu au puterea s-o stingă
 iar râurile n-o pot îneca.

 autor : busola.

duminică, 4 noiembrie 2012

Sa ninga din nou !




O suta de ierni vreau sa traiesc cu tine,
O mie de lucruri sa fac pentru tine.

 Sunt menita sa te iubesc pe tine, la lumina stelelor,
Sa-ti sarut buzele uscate, in stralucirea rasaritului.
Tu sa ma atingi gentil iar eu sa te vad faclii,
Eu iti dau un suvenir, tu sa-mi dai un trandafir.

Ne ciupeste gerul de nas, ne abate la cald cu fiecare pas.
 Imbratiseaza-ma cu foc, cu sufletul topit de dor.
 Sunt menita sa te caut, sa ma doresti,
 Sa te respir si ador, sa ma cuceresti si sarbatoresti. 

As putea picta dansul frunzelor ce cad,
Sa se faca mai repede iarna din nou.
Ai putea pentru asta, sa-mi canti dimineata,
Veselia pasarilor de la rasarit, primavara?

Ai desenat cu degetul pe nisip iubirea,
In forme de elefant acum eu imi compun inima.
Eu voi reda forme pe zapada cu tot corpul,
Iar tu imi vei arata intotdeauna drumul.
Bocancii grei de iarna mi vei ascunde,
Papucii usori de casa mi vei aduce.

Sunt elefantica ce iarna readuce,
Prin fildesi albul slefuieste.
Cale face paianjenilor deranjati,
Se fereste de cei inofensivi.
Albul de iarna alaturi de iubitul etern
Este un frumos fenomen.. 
In drumul oaselor de elefant
Plutim in lumea viselor, nu pe pamant .
Elefantica nu mai moare singura
Nemurirea ta ii vine in ajutoare sigura. 

Vantul ridica praful alb in zare, 
Spectacolul prinde culoare
Anul cu piper si sare.
Sentimentul nu e de vanzare.

Sa ninga din nou pentru anul nou
Sa ajunga cadou un ecou, pentru un erou.


autor : busola....
Dedicatie... 








vineri, 28 septembrie 2012

Sunt...


Sunt...
 vantul ce clepsidra timpului nostru o misca
 in palmele tale de ma tii
 vinul, daca vii, ce incalzeste...
 o noapte alba de toamna
 gandul tau ce nu mai vrea sa plece
...Sunt
 ochiul tau facut pentru frumos
 vocea ta ce-mi cere sa raman
dorinta ta de rege si totusi om
 nemurirea pompata in inima ta
 in ochii tai care privesc fix si intens.
colivia ce usa deschisa pasarea n-alunga.
 izvor si viata pentru tine toate.
 un arbore sadit de tine in gradina ta.
Sunt...
o poezie ce va ajunge la tine din miliarde de conexiuni.
urma talpilor tale ce-au calcat pe ninsoare
cele patru anotimpuri ale tale si apoi de la-nceput.
lumina lunii ce somnul ti-a alinat in noapte
iesirea la suprafata din mare si prima ta gura de aer.
uitarea lumii toate atunci cand lasi capul sprijinit de pieptul meu.
filtrul prin care trece cafeaua ta din fiecare dimineata.
acele cateva veri si cantece, cateva ierni si taceri,
cateva crengi cu flori pe ele iar mai apoi
frunctul ce petalele florii  le-au alungat
vinul ce cu mainile amandoua incerci sa nu-l lasi sa se scurga.
...Sunt
nemuritorul tau de rand
atata dragoste pe masura ce anii vor trece
numele de pe buzele tare care ma cheama neincetat.
dincolo de numar, vorbe, masti sau forme.
semnul cartii tale de poveste, ce te asteapta sa o continui.
vantul ce clepsidra timpului nostru o misca.

joi, 27 septembrie 2012

Am realizat ca se poate...

   Eu m-am nascut intr-o familie care a trecut prin numeroase evenimente si greutati, care nu au facut-o mai solida poate, dar care cu siguranta este o adevarata lectie de viata pentru mine. Imi amintesc inca de pe cand aveam varsta de patru ani, cum ma trezea mama pentru a ma spala, a-mi da ceva de mancare pe fuga din ce era, ma imbraca si apoi mergeam cu autobuzul la gradinita, zi de zi... pana cand intr-o zi, de oboseala acumulata a adormit pe autobuz si am trezit-o eu ca era capat de linie. Am invatat ce inseamna responsabilitatea inca de mica, unitatea si recunostiinta, atata timp cat mama era si tata pentru noi pentru ca tata avea statutul de " ocupat mereu".
   Copilaria mea a fost impartita in doua bucati dar desfasurata simultan. Am avut o copilarie grozava cu tot ce mi-am dorit din punctul de vedere a unui copil, cat puteam sa-mi doresc eu la varsta aceea, eram un copil care se multumea cu ce primea si era bucuros, insa care a fost privat si atunci ca si acum dealfel de afectiunea unui tata alaturi, prin dragoste, sustinere, apreciere si respect. Eu nu am primit acest lucru. Eu eram copilul procreat, nu apreciat. Dar in schimb am avut-o pe mama care si-a insusit foarte bine rolul de mama adevarata pentru mine si fratele meu. Aceasta mama erou a suportat atat de multe in viata asta, incat m-a inspaimantat cat poate sa fie de puternica! Ii multumesc pentru ca atat cat a putut a facut pentru mine si a fost acolo cand mi-a fost mai greu sau cand nu am inteles prea bine lucrurile cu viata asta.

   Am auzit in jurul meu ca trebuie sa te nasti bogat pentru a reusi in viata asta. Cine spune ca bogatia inseamna averi, case, bani, bijuterii? Saraci bogati si bogati saraci sunt atatia printre noi. Adevaratele valori sunt amintirile, invataturile, familia ta ( indiferent de cum este ea, trebuie recunoscuta si respectata) și sufletul tau pereche.

   As vrea sa ma tina Dumnezeul sanatoasa ca de acum incolo sa-mi depasesc conditia, sa stiu perfect de unde am plecat dar sa continui muncind.

   Am de muncit cu mine in fiecare zi. Am de muncit cu slabiciunile mele, cu mentalitatea si defectele mele, cu momentele mele de descurajare, cu starile mele de nota impulsiva sau cu atitudinea mea mai putin corecta fata de persoanele din jurul meu.

   Vreau sa imi antrenez corpul si mintea si inima sa formeze un echilibru. Am momente frumoase zi dupa zi , dar acele lucruri trebuie sa ma determine sa nu renunt la lupta mea de a obtine in continuare lucruri frumoase.
Cele mai frumoase sunt realizarile mele, dar asta inseamna sa nu renunt la munca mea, muncesc pentru ca imi doresc atatea....

   Lenea, negativismul, pesimismul trebuie sa dispara, renuntarea nu este o solutie in nicio situatie, asta am invatat din proprie experienta. In schimb implicarea e foarte inportanta. Munca este importanta! Atunci cand iti doresti ceva mic, muncesti tot pe atat si ai acel lucru insa pe scurta durata sau de proasta calitate. Daca muncesti pentru lucruri marete atunci efortul tau sustinut dar si rasplata e pe masura. Munca trebuie sa faca parte din viata mea zi de zi, dar, munca nu inseamna sa ai un loc de munca , munca inseamna cizelare, autoeducare, evolutie, locul de munca iti poate spune cine esti, dar nu e suficient acel statut vazut din exterior, conteaza cum te vezi si tu.

   Muncind, imi pot oferi independenta mult ravnita. Munca pentru mine si persoanele dragi, ma va elibera de apatie, neajunsuri, de greu, de defecte, de tot ceea ce inseamna ca n-am voie sa fiu sau sa am.


   Munca inseamna evolutie. Stiu ca nu este usor sa muncesti sa-ti poti permite sa-ti platesti facultatea, sa ai minimul de care orice tanar in viata si-l doreste. Nu este usor cand intalnesti pe parcursul vietii persoane nepotrivite tie care nu fac altceva decat sa te atraga ca un magnet in groapa lor de muribunzi.

  Nu e placut sa realizezi ca oamenii carora le-ai acordat atat de mult credit, nu mai sunt si mai mult decat atat te barfesc pe la spate si iti vor raul intentionat ca si cum cel mai mare dusman pentru ei sunt eu, asta dintr-un orgoliu de oameni frustrati gen " daca nu-mi dai bombonica te spun la mama" .  Ei sunt cei mai mari dusmani, ei cu ei, cu firea si atitudinea lor. Ei nu au muncit suficient pentru persoana lor, nu au realizat eliberarea cu ei de rautati, frustrari si orgolii.

   Merita sa fii diferit de ceilalti, diferit nu inseamna fals. Eu nu am fost falsa niciodata, dar am fost prea deschisa cu oamenii din jurul meu, spun lucrurilor pe nume si in fata.  E greu sa gasesti persoane pe care " sa le tii pe langa casa omului" cum spune o vorba, pentru ca oamenii te cauta numai atunci cand au un interes pentru ei. E foarte greu sa ajungi in sufletul oamenilor pentru ca ei se deschid tare greu, pana si aici se munceste!

   Este momentul sa fiu sincera cu mine și să-mi pun aceasta intrebare: mi-am dorit vreodata, din tot sufletul, sa eman caldura si interes oamenilor din jurul meu? Greseala mea a fost ca am oferit acolo unde nu trebuia asta,  iar acolo unde eram datoare, am uitat sa mai ofer ceva.


   Dreptatea nu ne-o facem " cui pe cui se scoate". Am invatat un lucru foarte important de la o persoana draga mie ca munca inseamna sa te duci zilnic la munca, sa nu te plangi ca o faci, sa nu dai replici gen: " nu sunt platit(a) pentru efortul depus", daca vrei sa devii mai cult, mai drept, mai iubitor si mai perseverent nu trebuie sa fii platit de catre cineva iar cest lucru are o importanta majora in viata noastra, trebuie s-o faci in primul rand din placere ori gandindu-te la scopul tau. Acel mod in care gandim si luam atitudine ne poate face ziua urata ori mai frumoasa.

   Prin organizare, structuri, disciplina, imaginatie, decizie si rabdare putem reusi acolo unde altii ingenuncheaza.

   Ai tot timpul proiecte, de la locul de munca pana la proiectul cu noi insine, proiect de familie sau de timp liber cu amicii, scoala, etc...

   Depinde numai de tine daca doresti sa primesti educatie, sa inveti sau sa faci ceva nou, sa ai timp de toate aceste proiecte, nu doar de cel legat de locul de munca.

   Deliciul vietii tale e ca avand mereu proiecte , esti mereu in priza, e revigorant acest lucru, nu ?

   Comunica cu tine, ramai pe ganduri, mediteaza asupra ta si a ceea ce vrei sa faci in ziua urmatoare, peste un an sau peste cinci ani, acorda-ti acel ragaz zilnic si nu il uita, e foarte important sa nu renunti !

   Intotdeauna cand aveam un loc de munca, nu gandeam ca un simplu angajat! Mereu urmaream " lucrurile interzise mie ".
   Oare trebuia sa-mi placa ceea ce fac ca sa raman acolo sau sa fiu nevoita financiar sa am acel loc de munca? Raspunsul era mereu ca munca e un proiect pentru viitor si trebuie tratat cu seriozitate.

   Misiunea mea este sa ma adun, cu forta fizica si intelectuala sa-mi dau seama ca pot obtine intr-o zi acel job potrivit mie.

   Vreau sa muncesc ! Sa am puterea sa detronez nepasarea, lenea si nemultumirea.

   Vreau sa ma eliberez de trecut, pentru ca trecutul e rau!

   Vreau sa-mi depasesc barierele mentale!

   Vreau sa sterg limitele imaginare!

   Vreau sa alung frica de esec!

   Vreau libertate!

   Vreau dependenta de cultura, educatie, cizelare, aptitudini !

   Vreau sa renunt la barfe, lamentari, lacrimi sau scuze!

   Vreau sa fiu pentru mine propriul meu ghid de drum din interior !

   Vreau sa am speranta, toleranta, raspundere si decenta in tot ceea ce fac !

   Intotdeauna cineva este mai iubit decat tine, castiga mai mult decat tine, este mai respectat decat tine sau mai popular si asta pentru ca nu munceste numai la servici. Munceste cu el, pentru el ! El este la fel ca si tine, dar face ceva diferit de tine. El nu isi barfeste colega, vecinul, nu citeste ziare ieftine de scandal , nu urmareste mondenitati la televizor, sa cunosti lucruri nu inseamna asta, inseamna sa cunosti limita ta si sa profiti de fiecare oportunitate de genul acesta pentru ca, " a fi diferit" inseamna a progresa...
Esti pe cont propriu! Atat trebuie sa tii minte.
Nimeni nu iti poate trai viata, sa stie cate ai adunat rele si cate bune...
Depinde numai de tine cum doresti sa traiesti in continuare avand in vedere ca avem doar o singura viata, pune mana si pretuieste-o!

   Daca crezi ca esti bun la orice, eu cred ca defapt nu esti bun la mai nimic!
Chiar daca e greu, inconjoara-te de aceasta lume a oamenilor care " muncesc", ei au mintea sanatoasa.
Nu te folosi de ei, in modul acela egoist! Formeaza o echipa, e cel mai bine asa, atat la servici cat si acasa.
Munceste pentru a deveni o persoana mai buna , un vecin mai tolerant, un ghid pentru tine. Nu este usor insa se poate.

Doamne ajuta!
:)

autor: busola

luni, 20 august 2012

Apusul are ceva magic


Poate e un lucru mare sau poate e unul dintre acele lucruri simple si banale ale vietii, pe care orice om le poate vedea, este vorba despre lasarea soarelui la asfintit, un moment de poveste pentru mine. Mi-a atras atentia in mod special culoarea si reflectia acelei lumini cu norii, un adevarat spectacol al naturii!
Pentru un moment m-am gandit cum cimentul si intreaga tehnologie din zilele noastre se inchina la forta naturii, mi-a pus stapanire acel moment un sentiment de liniste, curatenie si simplitate, ma ducea cu gandul la  case de tara primitoare, de multumire ca asta e ceea ce ne-a dat Dumnezeul si trebuie apreciat. Dincolo de ziduri inalte si drumuri late, exista povesti! Dincolo de stiinta exista pamant, soare, apartenenta, familie, sate, obiceiuri...
O forta superioara noua ne ofera acest spectacol frumos zilnic, doar trebuie sa ne acordam timp, sa-l privim, sa dam timpul inapoi si sa ne deconectam de vinovatia oraselor, de internet si taste, pentru ca avem o viata reala pe care trebuie s-o traim departe de aceste lucruri.
Frumusetea este scrisa sus pe cer, trebuie doar sa ridicam privirea.

vineri, 17 august 2012

I have high standards


 Ai nevoie de atat de putin pentru a fi fericit pentru ca acest sentiment se naste din lucruri simple, daca faci putin esti fericit putin intr-un loc atat de mic ca un copil care sare cu picioarele in baltoaca din fata lui si se bucura naiv la realizarea lui. 
 Tu? Vrei marea, e momentul sa te maturizezi pentru asta. 
Fericit esti si daca sari in baltoaca aia dar... a avea marea intreaga totusi, cred ca e mai mult decat fericire. Noi nu alegem caile pe care sa mergem, noi insine trebuie sa ne cream calea. 
 Este constructiv sa te inconjori de critica. Aduna oameni ambitiosi in jurul tau, care au ceva de spus dupa ce tu ai crezut ca ai incheiat subiectul, fii alaturi de cei care stiu sa piarda dar nu vor sa piarda, alaturi de cei agresivi si dominanti, nu te astepta sa fie subiectivi cu tine cu scopul lor de a te face sa te simti bine pe moment. Inconjoara-te de oameni care te critica constructiv.
 Accepta ceea ce fac ei pentru tine, acesti oameni sunt buni cunoscatori ai slabiciunilor si a esecurilor.
 Nu putem fi schimbati putem fi reorientati sau recladiti, depinde cate etaje construiesti, toate duc la mansarda. :P Nu te agata de cei care isi fac timp de " mofturile tale" , de cei carora le place sa fie ascultatori doar ca sa te faca sa te simti bine pe moment. 

Femeia: Este cea care pune accent pe trairi, sentimente, folosind frecvent  ( " daca" plus un verb ) intr-o conversatie.
Barbatul: Este cel care pune accentul pe rezolvarea unei probleme logice si simple " asa zice el" , se foloseste de rational , pentru ei exista doar  ( " trebuie" plus verb ) intr-o conversatie. 

 PS: Suntem atat de diferiti totusi avem nevoie unul ce celalalt.

Semnat: Busola.









marți, 14 august 2012

Gotye - Somebody That I Used To Know (feat. Kimbra) - official video

Pentru ca...Iti multumesc !

Pentru ca important e momentul nu calitatea fotografiei.
Pentru ca am facut multe, multe poze, cateva chiar au surprins ceva unic.
Pentru ca bem in fiecare dimineata cafeaua cu doua lingurite de soare in ea.
Pentru ca noi punem lucrurile in miscare.
Pentru ca anul acesta e anul transformarilor.
Pentru ca ne-a luat valul si ne-a gasit impreuna, la mare.
Pentru ca in fiecare zi avem ceva de spus
Pentru ca merita sa investesti in calatorii, pentru ca amintirile sunt cele care conteaza si valoreaza.
Pentru ca intotdeauna oriunde ai pleca, conteaza compania, atmosfera, chimia.
Pentru ca m-am simtit cea mai fericita si mai norocoasa persoana in viata.
Pentru ca nimeni, niciodata nu iti poate lua starea ta de spirit.
Pentru ca cel mai bun crap pe care l-am mancat in viata mea a fost in portul Tomis.
Pentru ca o scoica sa fie a ta, trebuie s-o prinzi cu mana ta.
Pentru ca am invatat sa iubesc mai mult, de mai multe ori si in atat de multe feluri .
Pentru ca totul in jurul nostru tine defapt de starea de spirit, viata ne ia prin surprindere chiar si pentru cine o planuieste.

Pentru ca am strabatut tara in varf si in lat, de la munte pana la mare si inapoi, iarna si vara, iar pentru asta
Iti multumesc! 

:)





joi, 2 august 2012

Ceea ce imi place.


1. Imi place sa desenez cerculete multe, multe pe o coala alba de hartie dar mai ales sa pictez jucandu-ma la culori.
2. Imi place atunci cand ploua marunt toamna si sa respir, e o atmosfera de nedescris...
3. Imi plac cremele parfumate, lucrurile realizate hand-made.
4. Imi place de mine, ma consider o persoana frumoasa , pentru ca frumusetea se afla in ochii celor care stiu sa priveasca.
5. Imi plac rosiile.
6. Imi place atunci cand zambesti pur si simplu dar sincer.
7. Imi place sa ma simt utila oriunde m-as afla.
8. Imi place sa cred ca voi realiza lucrurile pe care mi le-am propus si imi place sa cred ca voi avea multe realizari.
9. Imi place sa scriu...

Habar nu ai de ce esti in stare !!!

vineri, 20 iulie 2012

Nevoia de exprimare


Sunt o persoana orgolioasa dar care recunoaste atunci cand greseste.

Nu e nevoie sa plac la toata lumea, dar caut lumea care sa-mi placa mie.
Apreciez sufletul si inteligenta unui om, dar nu a unui om care stie multe lucruri despre vagi domenii, ci a unui om care stie sa se comporte sau descurca in diverse situatii.
Un singur lucru urasc pe lumea asta si anume femeile care se daruiesc mult prea usor, la ocazie si mai sunt si superficiale cu acest lucru. Esti om responsabil cu sentimente si cu rusine, nu un animal tip capra! Odata cu corpul iti vinzi sufletul diavolului, nu meriti prea multe! Le-as face poze goale  si le-as pune la zid, la vedere in public. Nu te poti juca in halul asta fara sa platesti.  Atat! Restul pace.
 
Am invatat ca de cele mai multe ori rautatea unui om nu este intentionata, el nu stie sa fie bun cu oamenii din jurul sau pentru ca inca nu a ajuns sa se iubeasca pe el, atat de mult incat sa-i iubeasca pe toti oamenii din jurul sau si asta indiferent cum sunt ei( in afara de curve , am ceva cu ele), dar nu-i nimic va ajunge sa inteleaga asta !

Iubirea este un sentiment natural si trebuie raspandit oricand, pentru ca tu esti persoana importanta si frumusetea sufletului tau conteaza, indiferent de cum sunt ceilalti, rai, pesimisti sau bosumflati tu vei alege frumusetea, libertatea.
Am mintit dar am spus si adevarul, calitatiile mele sunt pentru cine a invatat sa le vada sau pentru ''alesi".
Am lucruri la care altii doar viseaza, dar imi dau seama ca de unele chiar nu am nevoie, sunt inutile! 
Sunt ca o pisica, ochii mei te-ar manca de viu si totusi iti vorbeste frumos, cu toate ca nu meriti asta! Bunul meu simt si persoana mea nu se dezintegreaza pentru ca nu te stii comporta tu.
Am fost naiva de multe ori dar de cele mai multe ori am ales eu sa fiu asa.
Astazi consider ca sunt fericita, sunt fericita pentru ca am realizat ca totul e in mine defapt si nu in ceilalti.
Ma simt norocoasa pentru ca o singura persoana a reusit sa ma convinga sa ma schimb, sa vad viata la fel dar sa ma comport diferit in cele mai multe situatii iar pentru asta iti multumesc tie, mama!

joi, 12 iulie 2012

Pasind - (inceputuri)

Nu era frig afara, era intr-o iarna blanda. Cu o motivatie iesita din comun am iesit in acea zi afara din casa,  eu paseam pe drum parca intre lumi, simteam ca ziua aceea are sa-mi ofere ceva banal  si lumesc si puteam sa merg asa doua ceasuri intregi fara sa ma opreasca cineva din drum sa-mi schimbe ideea...
Am ridicat capul din pamant, ochii i-am deschis si-am privit inaintea mea. Pasii mei au inghetat pe acel moment. Acel moment l-am privit de sus, mi-a intors sensul, cursul vietii intr-o cu totul alta directie.
Au trecut apoi inca cateva zile si iar mergeam pe drumul meu. Cu toata forta adunata acolo jos in intuneric, am invatat sa ma leg strans cu pamantul de sub picioarele mele. De data asta nu mai stiam sa ma tin de pamant, ceva s-a intamplat cu mine.

Am devenit un inger ce se zbatea in drum. Cu o aripa zboara pe deasupra iar cu cealalta matura pamantul intunecat incercand sa se ridice. As fi vrut sa ajung sus, acolo unde se naste lumina lunii, sau sa ajung  in intunericul cosmic asemenea unui cosmonaut, sa paseasc pe un teritoriu neexplorat inca...

Am prins ideea. 
Am plutit apoi luni de zile deasupra pamantului, nu mai incapeam nicaieri atat de mici pareau toate de sus.
Zambetul pe pe chip, oh! Aici e treaba grea, ca nu stiu cum sa spun.. :)
Mi se deschidea odata cu inima (ca o elice pe-un motor pregatit de calatorie). Zambetul acesta  inflorea in sus cu colturile buzei  formand riduri mici de expresie in jurul ochilor mei prea stralucitori.
 Intre cer si pamant eram, eu si cu tine. 
 Intre iubitul meu din lume si cel din vis,
Te-am urmat...
 Tu m-ai invatat sa privesc in lume ceea ce vedeam doar in vis. 
Tu esti iubitul meu din vis.  Vrand sa zbor in continuare, odata ce am invatat, tu m-ai oprit si  m-ai invatat sa merg din nou, ca uitasem de unde am plecat. 
Mi-ai aratat cum pot zbura dar nu deasupra lumii ci printre oameni. Mi-ai aratat ceea ce vedeam doar in noapte, ziua...

Am invatat sa pasesc, sa vad...aceleasi lucruri sub o alta forma! 

M-ai invatat sa merg pe pietre, nu sa le ocolesc, chiar tu mi le-ai pus acolo intentionat, sa le simt sub talpi, cand am prins ideea ca pot sa le sar, ca nu am nevoie de toate pietrele din drumul meu, tu erai acolo.
Asa am invatat "jocul" saritului peste pietre....
 Tu mi-ai aratat cum pot fii in lume si totusi nu a lor....
Am invatat cum sa pasesc intre lumi si sa intru in care vreau eu, nu in care mi se iveste....
 Tu, cel de fiecare seara si de dimineata, aici cu mine alaturi, cu caldura si liniste, tu...
 Cel care m-a adus inapoi acasa, pentru ca " acasa" se gaseste in inima mea nu pe drum. Acasa care nu ma incatuseaza ci ma deschide si inalta.
Am ales sa nu mai plec. 
Am vorbit cu tine si ne-am spus, in modul nostru drag si nou, fara cuvinte, doar prin spirit, ne-am spus ca o sa ramanem aici... 
La inceput m-am intrebat, cum sa ramanem intr-un loc?!
Mai apoi m-am obisnuit, iar acum drag imi e ca sa mai plec...
Toate pana acum s-au facut ca si la inceput, pentru ca acum stiu care sunt inceputurile noastre, nu e nici o victorie, e doar firescul viu! Inceputul a fost fara indoiala acesta, am ras mult ca mai apoi sa curga lacrimi de recunostinta dar si de recunoastere. 

Apoi liniste.... 
 Linistea aceea in care iei apa in palme si o lasi sa curga printre degete de la inaltime, stiind ca nu are unde sa se risipeasca acea apa, mainile alunecau spre a ma tine in brate. Atunci am realizat ca nu este loc in care tu sa nu curgi. 
Privind la tine fericit si ud cum erai, m-am gandit de cat de putine lucruri avem nevoie pentru a putea fii fericiti...




marți, 10 iulie 2012

Lumanarea


O lumanare trebuie aprinsa si consumata atunci, in spendoarea momentului . Cei care tin in casa o lumanare si o consuma doar cate putin si sufla in ea s-o stinga de frica sa nu se consume pierd intensitatea momentului... 

autor: Busola.

luni, 25 iunie 2012

Despre mine

Lucruri necunoscute?  Eh... lucruri, as zice care prind contur, piesa cu piesa, zi dupa zi.

 Nu vreau: Sa mai tac si sa-mi petrec timpul cu persoane alaturi de care nu am nimic in comun sau carora imprejurarea le-a facut sa imi fie alaturi.

 Prinde viata: Totul in jurul meu atunci cand oamenii zambesc in jurul meu sincer !

Mi-as dori: Sa nu-mi mai doresc ci sa ma simt in locul potrivit si momentul oportun.

Cel mai mare dusman al meu: Frica.
Mi-e teama: Sa nu imi scape ceva din privire atunci cand detin controlul intr-o actiune !
Aud: Totul si de cele mai multe ori ma fac ca nu am auzit prea bine.
Zambesc: Tot timpul si te induc in eroare sa-ti vad reactia.
Imi pare rau: Atunci cand ranesc pe cineva neajutorat.
Cant la nesfarsit: I follow Rivers- Lykke Li'
Plang: Cand nu pot exprima in cuvinte ceea ce vreau ori pentru a ma elibera de emotii.
Am nevoie: de atat de putine...
Ar trebui: Sa imi respect parintii indiferent de cum sunt ei!
As putea: Orice !
Pastrez: In minte prea multe lucruri de care nu am nevoie.
Decizii: Schimbarea in mine nu in ceilalti.
Iubesc: Oamenii pozitivi dar invat de la cei incercati de viata.
Urasc: Atunci cand mi se impune ce sa fac.
Caut: ca la sfarsitul zilei sa adorm alaturi de tine.

Perioada cea mai frumoasa a vietii mele: Va urma cu siguranta.

joi, 26 ianuarie 2012

Cu genunchii juliti...



Totul a inceput intr-o zi in care clopotei bateau in surdina in asa fel incat auzirea lor ne-au facut sa ne ascultam dincolo de ei.
Busolei nu-i face placere sa se joace dar ii place gravitatea jocului, seriozitatea lui ! Sa fie acolo cu implicare ei in exces pentru ca " doar pe jumatate " nu e o solutie. Ea vrea totul ! Sa fie prea mult nicidecum prea putin. E doar alegerea ei sa traiasca ca un intreg intr-un glob de sticla sau doar pe jumatate in magazinul universal. Vrea o directia bine delimitata. O existenta in care sa traiasca totul pe o carte, sa joace insasi viata!

Vrea regele !
Hai sa ne lustruim lentilele cu roca cea mai dura, aseaza-te pe tronul tau. Uite ! Acesta e timpul nostru. Suntem in interiorul unui glob de sticla care are margini si le are exacte. Acum si aici ! Strange-ti leii de pe rezamatoarele tronului cu privirea lor incercanata de cafea si arata-le ce inseamna altruismul prin fumul gros de tigara! Receptivitatea clincului si expresivitatea clopotelor transparente din jurul tau iti sunt asul din maneca , rasul tau de rege doar startul pentru ele ! Esti mecanismul care transforma statui in miscare si clopote in static.

Jocul a-nceput!



Atatea clopote ti-au trecut pragul, pe care le-ai asociat cu pinguini dragalasi dresati sa aplaude, mere ce atarna prin copaci gata sa cada, un sarpe pe o creanga, un calau prin preajma si gramezi cu scrum de tigara aliniate.
Deschinzand gura , leii tai te tradeaza. Imprastie clopotele transparente spargandu-le de glob in mii de bucati, intr-o alta dimensiune. Imaginatia unui rege nu lamureste o confuzie ci mai mult o adanceste. Isi hraneste leii doar cu ce a ramas in globul de sticla, cu acel necunoscut ce a ramas intreg... In acesta camera leii-statuie au aflat ca nu mai sunt statui pe un tron si sar in fata regelui.
In globul de sticla, in spatiul lui, regele primeste doua lovituri de busola peste obraz. Leii vor incerca sa-l ajute, il vor dresa si vor incerca sa-l scoata din acest joc. El insa nu poate sa de-a inapoi, e doar un om cu capul plecat ce cade pe statui si cioburi de clopote, ramanand cu genunchii juliti.
A invins !

Totul incepe cand ne trezim dimineata, ne amestecam unii cu altii, ne imbracam unii ca altii, ca mai apoi sa vina noaptea ca sa putem visa si va mai trece un timp, mai tarziu decat niciodata, atunci cand ne vom intalni....



Ai adormit asteptarea,
Si ai gonit amanarea.
Marea iti apartine,
Respira asemenea tie...

semnat : Busola...








miercuri, 18 ianuarie 2012

Pentru ca un parinte...

Pentru ca un parinte...


Pana si Sfinxul moare cu incetinitorul
Fapte inconstiente, intre adevar si mit
Nevoia jalnica de a te afunda in ale carnii
Si a te numi "tata" fara impulsul tau.
Mai mult decat in vremurile primare
Curge rautatea ca dintr-un sac de rafie rupt.
E imprastiata la voia intamplarii...
Vantul insufleteste pleoape reci a unui copil care se vindeca greu .
Putem fi de stele mai aproape si cu toate astea
Alegem mocirla in care vor veni sa ne ingroape strainii.

Cu a lor suflete facute sloi, se polueaza apa cu monstrii.
Se sinucid balene in larg, cainii latra in libertate
Se vand idealuri la televizor, se vand in lumea lor
Iar eu din ce in ce mai mult imi vars sangele ca donator.
A intrat desertul in suflet, patrunde in casa, patrunde in noi

Dincolo de templul sacru a unui parinte
Se deschide o usa cu-un strigoi.
Cu sageata unui orb si a unui mut
Un carbune arzator arunca langa mine
Un jandarm care elaboreaza teorii,
Un dictator pregatit sa rosteasca cuvinte grele
Un maine vine oricum , ce ne mai asteapta oare?
Pentru ca un parinte nu stie sa fie parinte...

autor: Busola...



miercuri, 11 ianuarie 2012

Yiorgos Magoulas | Little Kite Learn To Fly



Sunt cartea in care randunele au rasfoit pagini in zbor, cartea pe care pasi mici de copii bucurosi au prafuit-o in graba jocului pana seara tarziu apoi a fost udata de roua diminetii invaluind-o in frumusete si prospetime. Sunt acel impediment pentru persoanele ce-mi stau in cale si o urma in sufletul celor care m-au cunoscut cu adevarat. Sunt o carte simpla si plina cu defecte insa ma linistesc cand stiu ca am deschidere spre acelasi Soare in fiecare zi. Pagini pline de vise incatusate, amanari si temeri. Am sa eliberez lumea din mine, am sa incerc din nou cu mai mult elan. Simt ca dupa atatea pagini scrise, am puterea si increderea ca pot avea o viata plina de sens. Am sa ma folosesc de ce am, sa invat , sa creez, sa indraznesc dar si sa ofer mai mult. Cartea asta va sta intr-un geamantan facut din izvor de munte si flori de cires inflorit spre marea ei calatorie a existentei. Pleaca sa ajunga spre un Dumnezeu mare, spre dimineti invaluite in aburi de cafea, zile in care geniul e respirabil, intr-un spatiu in care sa invinga apa invatand sa plutesca la suprafata eliberand baloanele de care e prinsa, intr-un drum cu pavaj cubic in care sa urce furnici multe pe ea, sa aiba deasupra un cer mare senin, sa faca parte din natura, sa miste vantul lin frunzele deasupra ei, sa iubesca cerul si pamantul si tot ce inseamna frumusetea naturii, sa imortalizeze in fiecare pagina a ei o imagine a unei flori. Flori de magnolie alba, de lacramioare, trandafiri roz si rochita randunicii.
O sa le cuprinda pe toate....

Pentru o alta lume


"Daca gasesc in mine o dorinta pe care nici o experienta din lumea asta nu o poate satisface,atunci cea mai probabila explicatie e aceea ca am fost creat pentru o alta lume"(C.S.Lewis)

Kate Miller Heidke - The last day on earth

https://www.youtube.com/watch?v=1GU8Ekk8Pbs

luni, 9 ianuarie 2012

Sub o alta forma...


Te-ai strecurat pe sub pielea mea si ai stiut cum sa-ti faci loc, m-ai acceptat asa cum sunt pentru ca la sfarsitul fiecarei zile sa nu mai am aceeasi aroma...
Pana cand am ales sa nu ma judeci, vantu-mi sufla  prin esarfa de la gat, acum l-am eliberat. Daca va pleca cu siguranta se va intampla sub o alta forma....
Merg pe drum dar cu fiecare pas pe care il fac simt ca nu mai am picioare, le-am lasat sa prinda radacini intr-un loc fix, iar pentru ca acum am un loc, ma intorc in vant si imi voi deschide aripile...
Am vazut cortina care a cazut brusc peste zbuciumul meu punand capat unui spectacol in care eram un simplu spectator, pentru a-mi arata scenariul vietii mele dincolo de scena...
Pe tabla de sah nu mai sunt cea care initiaza o lupta de atac la rege cu nebunul, deja vizualizez urmatoarea miscare si anume ce voi face cu regele in nebunia lui...
Lumea nu ma va ajuta ci "se va ajuta", prin ea nu imi voi gasi niciodata identitatea si am ales ca identitatea o voi gasi departe de lume, sub o alta forma...