Povestea prinţesei cât bobul de mazăre

(fotografie personală din Iași.)

 

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre,
Îşi făcuse turn
Într-un fildeş de mamut.

Prinţesa făcea zilnic păsări de sticlă,
Pe care le alunga-n zbor
De la ferestruica se sus
A turnului ei de fildeş. 
Dar păsările subţiri
Cu aripi de sticlă,
Pluteau prin văzduh,
Doar cât o închidere
Şi o deschidere de ochi,
Înainte să se prăbuşească în cioburi.

Prinţesa le strângea,
Le decupa, le înrăma,
Şi le punea pe peretele
Din cămăruţa cât un cufăraş,
Alături de portretele mamei
Şi ale tatălui,
Şi ei mici cât bobul de mazăre.

O prinţesă mică,
Mică de tot, cât bobul de mazăre
Ce-şi făcuse o minunăţie de turn
Într-un fildeş de mamut,
A dat sa iasă într-o zi din casă.
Şi abia atunci a aflat,
Că domnul mamut
În al cărui fildeş locuia,
Încă nu s-a născut.

Poți?

foto personală- Iași

Privesc la tine iar ceea ce văd e exact ceea ce vrei s-ascunzi.

Ai născut în mine o luptă, un om ce a fost rănit luptă, nu crede.

Sufletul ți-e răvășit când toți te-ncearcă și nu poți să scapi.

Privește spre toți care te-au umilit și te-au spulberat în gheare.

Privesc la tine cum îți desfaci încet pumnii pe-o pernă și te odihnești.

Visezi la iubită și la mamă, ești un solitar ce caută dimineți senine.

Rana ta vindecă spada, tu ești un prădător antrenat ce moartea o sfidezi.

Plângi deasupra norilor de ploaie dar riscul te va duce la abandonare.

Privesc la tine cum îmbrățișezi cruzimea, ești fiara ce nu o s-ajungă în veci miel.

Prins într-o cămașă de forță vrei să scapi și să pornești în exterior motoare.

Invită copilul din pozele tale la război, fură-i inocența și magnetismul.

De poți desfă nodul care ne leagă strâns pe-un fir subțire și lasă-l în veșnicie să zboare.

Poți?