Compune iubire

 "A exista" înseamnă a construi
O punte între mai multe puncte

Un drum tăcut, dintr-un punct în altul
Chiar dacă e de sus în jos realizat
Mergi pe urma unui curcubeu
Calea spre frumusețe există
Între două puncte e poate multă ceață
Ieșirea din întuneric, drumul acela

Pauza dintre ele să fie ca un portativ

Ca un înger în zbor ce coboară pe sol

În înlăuntrul tău, în începuturile tale

Îți desenează cheia muzicală Sol

Pe aripile ei deschise îți compune iubire

Apoi magia începe și tu înveți

Din note întregi îți arată calea
Vei asculta cântecul vieții tale

Și atunci vei știi să compui iubire de 
"a fi"

Pace

Timpul nu mai are nicio putere când ţi-ai fixat punctul şi-nariparea lui,

Nu-ţi trebuie modernism, civilizaţie şi nici aranjamente stranii şi feng-shui,

Imaginaţia e cea mai periculoasă idee, lipsită de substanţă,

Substituie chiar Universul fiind o pseudo-realitate fără de nicio relevanţă...

Orice întrebare (din care cu suspiciune iese necredinţa)

Sfârşeşte prin a-şi uni capetele într-un cerc banal-indiferenţa!

care ţine loc de ştreang, suntem sufocaţi de propria întrebare

ce ne asfixiază şi care-n lumea asta nu prea doare!....

Verticala nu poate coborî acolo unde orizontala e lipsită de amintiri,

Dumnezeu e cea mai veche amintire din trupul moştenit de firi,

Suntem datori să ardem înspre Dânsul cu soarele ce zilnic cade

Şi-a doua zi răsare tot de sus,cu timpul care în tăcere roade

Esenţa vieţii şi o preschimbă în bogată-nţelepciune

Făcând din om chip nou,divin,o aură ca o minune,

Sfinţenia vine după luptă, cugetare adâncă şi o enormă renunţare

Dar pentru mulţi de-aici ea pare nebunie şi sfidare.

Pace!

Cocoșat cu suflet

Economia cuvintelor naşte monştri. 

Dar tot e mai bine să fii un cocoşat cu suflet 

Decât un model uscat pe dinăuntru.
 Zilnic străbatem lumea...
Să nu ne lăsăm ofiliţi de miasmele ei, 
Să rămânem sănătoşi spiritual.
O floare poate schimba orice decor,
 Dacă tot închidem cântecul...

Eros mereu!

Sunt un stejar...

Am măsurat drumul meu către înțelepciune 
După suferința prin care am trecut, 
Furtuna a întărit rădăcina stejarului 
Acum am dobândit un soi de pace,
 Nu mai pare important dacă 
Lumea mă iubește sau nu, 
Mult mai important este acum 
Ca eu să îi iubesc pe ei.

I Never Learn

Just Like A Dream

Lux

Mi-am permis luxul de a crede,

Părinţii mei, părinţii lor

Şi-au permis luxul de a-mi lăsa moştenire credinţa.
Vin unii şi-mi spun că-s primitivă,
Că în atâta progres, informaţie, ştiinţă
Eşti prost să mai crezi în Dumnezeu.
Gândul vostru mă face fericită.
Acum 2000 de ani Iisus era răstignit de oameni needucaţi
Mânuiţi...
Înafară de materie ce a evoluat?
Spiritul e acelaşi, de ură şi răzbunare,
Nu sunt acestea însemnele prostiei?
Materia are "darul" de a te sustrage spiritului,
Nimic de contestat că oamenii n-ar fi normali trupeşte...
Şi totuşi...
Ei suferă de lipsuri iremediabile.
Au duhul orbirii - nu văd adevărul,
Duhul muţeniei, nu-l pot rosti,
Şi duhul surzeniei - nu aud glasul chemării binelui.
Toţi ştim, viaţa e o luptă.
Sufletul se luptă cu trupul pentru Dumnezeu.
Să-L apărăm pe Dumnezeu cu flori de cireş,
Coroană să-I punem, suavă, din flori de măceş,
Şi noi către cer să mergem, avându-L pe El înainte
Exemplu, la cele de-acum să fim trezi, să luăm aminte,
Credinţa nu-i o joacă intelectuală, un hobby sau politică,
E un duel, uneori un măcel
Pentru care nu trebuie să aştepţi recompensă defel.
În tihna satului se include tăcută biserica bunicilor...

Creație

Domnul tace in cerul sfânt

Și brodează un cuvânt

De mărmurire se arată
Pentru ceru'- cumpănă.

Firul crud, verde şi rece
Creşte plăpând, nu se-ntrece
Mai presus de-a lui putere
Nici cu clipa care piere.
Toate-şi tresar smerenia,
Îngrijesc cuminţenia,
Florile nu-ntrec măsura,
Gâzele nu-şi vând natura.
Nu îşi spun taina,
Nu-i de vânzare haina
Cea de sărbătoare
Mult nemuritoare!
Raiul se găsește-n suflet,
Pacea se adăpostește-n cuget,
Dragostea stă în fapte 
Şi credinţa-n şoapte...

Artiști

Pe pragul casei ţi-am lăsat

Cuvântul scris în lacrimi, azi uscat,

Şi gând de drum, sunt pregătită
Să nu mai cad de tot robită.

Zâmbeau părerile din zare,
Artiştii toţi numai culoare,
Pe crucea desenată de penel
Te-am răstignit cu mare zel.
Scene acide, romantice şi seci
Pictau în dimineţi mult reci,
Şi le-nchideau în veşnicie
Pereţii ramei să le ştie.
Natură moartă, ca sentimentele probate,
Din flori de ceai tăiate aspru şi uscate,
Hârtii, condeie, călimări din care
Ieşeau doar lumi albastre, o splendoare!
Clepsidra arăta-n sictir secunda,
Turnul din mare priveghea peluza,
Urmau cărarea bătucită de-ntâmplare
Şi spinii arătau cum se mai moare.
Cine eşti tu când chipul ţi-e răsfrânt
Pe zeci de feţe ce definesc un alt cuvânt!?
Un diamant întruna şlefuit,
Vândut cortinei care s-a înţepenit...
Mai joacă de mai poţi, n-ai păpuşar!
Cerneala s-a uscat, deci nici stihar,
Penelul ţi s-a rupt şi-atunci cu mâna
Alergi nedefinit în zare, să-ţi prinzi urma...
Costumul de-arlechin e-acum faţă de masă,
Din cupa înşelării degustând şi-aşează casă,
Ce ţi-e un chip de chipul nu te mustră
Şi-alegi tot calea largă fugind de cea îngustă!?

Oscar și Tanti Roz :)

Vă recomand atât cartea cât și piesa de teatru, merită!

Vara

Bună dimineaţa, vară,
Te-ai întors în suflet iară
Cu fructe coapte de cireş
Care sigur nu dau greş.

Tu ai scuturat parfum
Peste cunoscutul drum,
  Ai trimit petalele
Să colinde soarele!

Ai venit şi-n ceaşca mea
Să sorbim din ea cafea
Cu aromă de taifas
Vechi prieten mi-ai rămas.