Niste pilde!

*Fii mai preocupat de caracterul tau decat de reputatie, pentru ca de fapt caracterul te defineste, in vreme ce reputatia este doar ceea ce cred altii ca te defineste.”

 *Este intelept sa-ti directionezi furia spre probleme si nu spre oameni si sa-ti concentrezi energiile asupra solutiilor si nu a ascuzelor - William Arthur Ward

*A dovedi ca am dreptate, ar insemna sa fiu de acord ca s-ar putea sa ma insel – Beaumarchais.

*Casa unui barbat  este castelul sotiei lui. – Alexander Chase

*Ce e mai rar pe lume decat un barbat, nu vad decat copii pretutindeni, copii batrani, care se joaca cu tristete. – Alfred de Vigny

*Familia  este asocierea stabilita in mod natural pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale omului. -Aristotel

*Familia reprezinta raiul intr-o lume nemiloasa. -Christopher Lasch

*Daca sotii ar fi trait separat, numarul casatoriilor care rezista ar fi fost mult mai mare. -Nietzsche

*O casatorie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi. -Andre Maurois

*Unde exista casatorie fara dragoste, va exista si dragoste fara casatorie. -Benjamin Franklin

*Nu e nimic mai trist decat tristetea unui om vesel – Armando Palacio Valdes

*Omul cu adevarat bun este doar cel care ar fi putut fi rau si n-a fost – Nicolae Iorga

*Nu exista durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a se fi daruit intreaga, trup si suflet unui barbat nedemn de iubirea ei – Stefan Zweig

*Un om inteligent se imbata ori de cate ori este obligat sa-si petreaca timpul alaturi de prosti – Ernest Miller Hemingway

*"Doar cel ce crede în victorie poate învinge!" - John Dryden

*"Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu." - Octavian Paler.

Viata e simpla !

 Am realizat din experienta mea de a interactiona cu oamenii, ca suntem prea stresati. E mai usor sa dam vina pe cel de langa noi, criticam si ne plangem de situatia in care ne aflam.

Vorbim atat de mult si ne spunem atat de nimic, criticam si uitam sa fim artisti.

 Arta e mai grea? E chiar atat de greu sa-ti urmezi instinctul, sa-ti asculti inima ce vrea sa iti spuna.

 Ce e mai corect? Pentru ca indiferent cat vrei tu sa multumesti pe toata lumea, pe cat de mult vrei sa ai dreptate oricum vei fi criticat sau condamnat indiferent de rezultat. Viata e cat se poate de simpla, doar de noi depinde, de modul in care vom reactiona.Hai sa ne scuzam mai rar si sa incetam sa reprosam lucruri persoanei de langa noi.

In orice moment trebuie sa dai tot ce ai mai bun, sa sacrifici ceva pentru ceea ce ai putea sa devii si anume: Un om mai bun!

The way you live...

 http://www.youtube.com/watch?v=ryalMzJhmO8

Inchide ochii

Inchide ochii si imagineaza-ti o lume in care trupul are tot ceea ce viseaza. Acum deschide-i. E prea real totul ? Defapt asta e lumea in care ai ales sa traiesti. Trateaz-o ca atare.

Galben

GALBEN:

 Cristale - Citrinul, Quartzul galben, Fluoritul.

    Galbenul este culoarea soarelui, asociata cu fericirea, relaxarea si copilaria (intrati intr-un magazin pentru copii si veti vedea galben pretutindeni sau ganditi-va la drumul pavat cu galben din “Vrajitorul din Oz”). Ea este si culoarea “aurei” lui Dumnezeu sau culoarea lui Buddha. Acest lucru ne conduce rapid la deductii legate de puterea de lider a indivizilor care “adora” aceasta culoare dand usoare descrieri “pozitive” legate de forta, metodismul, gandirea si decisivitatea lor.




Bineinteles ca are o legatura subtila si cu optimismul, cu viata traita pentru viitor fara a lua in considerare trecutul. Se poate spune ca aceste persoane privesc viata la modul cel mai simplu, asa cum este, problemele fiind inexistente pentru acestia. Ei sunt mai greu de ingrijorat si, din acest motiv, au tendina de a duce o viata lipsita de griji, fara a se interpreta din asta ceva legat de lene sau neimplicare, poate doar o capacitate de munca puternica dar pe intervale scurte de timp.
Se poate spune ca avem de a face cu niste minti afaceriste, dornice de a fi educate pentru victoriile viitoare.    Poate ca acesta este motivul pentru care aceasta culoare semnifica si ambitia si dorinta de multumire intr-un fel de compensare a dorintei de a participa la jocurile vietii. Nu trebuie sa intelegeti din asta ca le place sa fie inconjurati de prea multe persoane deoarece au nevoie de timp pentru a munci (oricat de greu ar fi, datorita faptului ca sunt persoane destul de ambitioase si mai ales ca ei sunt constienti de faptul ca sunt destul de inconstanti) pentru rezolvarea problemelor lor. Mai repede au tendinta de a restrange cercul prietenilor avand o preferinta ridicata spre intimitate si spre utilitatea relatiilor lor.
   Deci, cu cat culoarea galbena este mai preferata cu atat avem de a face cu o persoana optimista, care se uita intotdeauna catre viitor si aproape niciodata “inapoi”, considerand cat se poate de simplu si eficient tot ceea ce este legat de viata de zi cu zi (cu problemele ei avand aceleasi consideratii).
Cu cat culoarea galbena este mai putin preferata se poate spune ca exista o degradare a sperantei, o inchidere a visurilor, sentimente de izolare si dezamagire, pozitii defensive sau de retragere. Acelasi este si cazul preferintei spre tentele inchise ale acestei culori care vor descrie pe cei inclinati spre lasitate, etc., galbenul fiind culoarea inteligentei si a ratiunii, aspectele negative ale acesteia avand in primul rand o reprezentare la acest nivel (lasitate, invidie, etc.). Un determinism “ciudat” al placerii fata de negru este cel legat de asocierea la culoarea galbena care, daca precede negrul in “gusturile” individuale este asociat cu schimbarea.


 Culoarea galbena are si unele manifestari negative, galbenul intens avand "puterea" de a face oamenii sa se simta foarte iritati deoarece suprastimuleaza chakra plexului solar.


Ampla si orbitoare asemenea unui suvoi de metal topit, intensa, violenta, chiar tipatoare, este cea mai calda, expansiva, insufletitoare culoare, fiind cel mai greu de inchis in anumite limite deoarece are tendinta permanenta de revarsare. Este culoarea luminii si a vietii prin insasi faptul ca nu poate tinde niciodata spre intunecare, fiind asemenea razelor soarelui. "Nazuinta spre lumina" a culorii galben este atat de puternica incat nu poate exista culoarea galben foarte inchis, intre alb si galben nascandu-se o afinitate profunda.


Pentru indienii americiilor, culoarea galben este asociata punctelor cardinale. Astfel, pentru indienii pueblos, "Tewa" este culoarea apusului, pentru azteci si zunisi este cea a nordului sau a sudului, in functie de asocierea uneia sau alteia din aceste directii cu luminile inferioare. In tantrismul budist galbenul corespunde centrului radacina (Muladharachakra) si elementului pamant, precum si, deopotriva, lui Ratnasambhavap, a carui lumina este de natura solara. Pentru chinezi, directia nordului sau a vagaunilor subterane (unde se afla izvoarele galbene ce duc spre imparatia mortilor) este, de asemenea, neagra sau galbena. Sufletele coborate la izvoarele galbene, sau yang-ul ce se adaposteste acolo in timpul iernii aspira la revenirea ciclica, a carei origine este solstitiul de iarna. Nordul si izvoarele galbene sunt de esenta yin dar se afla si la originea reintremarii lui yang.


Alteori, galbenul este asociat negrului ca fiind opusul opusul si complementarul sau.
Galbenul se desparte de negru odata cu scindarea haosului, polarizarea nediferentierii primordiale se face in negru si galben, precum in yin si yang, in rotund si patrat, in activ si pasiv. Galbenul (auriul) ajunge sa fie culoarea dragonului demiurg in ideea primei polarizari, a primei coagulari. Nu in ultima instanta, galbenul se naste din negru, tot asa cum pamantul se iveste din apele primordiale. Pentru chinezi, galbenul va ajunge sa fie culoarea imparatului, pentru ca acesta se afla in centrul universului, tot asa cum soarele se afla in centrul cerului.


Asocierea cea mai evidenta a acestei culori la soare o intalnim la vechii azteci 17 pentru care aceasta este culoarea soarelui si parte inseparabila din culorile zeilor care apartin de soare (Huitzilopochtli, razboinicul victorios al Soarelui de Amiaza, etc.), si intr-o permanenta insotire cu albastrul ceresc. Acest echilibru galben - albastru este des intalnit si la alte popoare, fiind o reprezentare directa a cerului pe care se afla soarele, a galbenului care devine culoare masculina, culoare care nu poate sa tinda spre intunecare. De exemplu, in cosmologia mexicana, culoarea galben auriu este culoarea care o are pielea pamantului inainte de inverzire, la inceputul anotimpului ploios, aceasta culoare fiind asociata misterului reinvierii.




Tendinta permanenta de a multumi zeitatile existente au facut ca omul sa foloseasca cat mai des posibil aurul, asemenea unei cai de comunicare cu sens dublu, un mijlocitor intre oameni si zei si, odata cu el asocierile de culoare dintre auriu si galben. Aurul si auriul deriva direct din simbolistica soarelui, devenind (asemenea culorii galbene) simbol al tineretii, al fortei, al nemuririi divine. "Zoroastru" insemna "astru de aur", "Om", verbul divin al tibetanilor, are drept calificativ pe "zere" care inseamna "aurit", Vishnu este invesmantat in haine galbene iar oul cosmic al lui Brahma straluceste ca aurul (se ajunge pana la utilizarea cutitelor de aur la sacrificiile rituale avand la baza ratiunea ca aurul este lumina iar cel sacrificat nu poate atinge "Taramul zeilor" decat cu sprijinul acestei lumini). Este evident ca esenta divina a aurului (si a culorii aurii si/ sau galbene) a ajuns pe pamant un simbol al puterii principilor, regilor si imparatilor, un atribut care proclama puterea lor divina. Si, astfel, laurii verzi ai sperantei umane ajung sa fie acoperiti de galbenul auriu al puterii divine, atat pentru a simboliza imputernicirea cu puterea absoluta cat si cerinta comunului de a se subordona puterii marcate de aceste simboluri.




Atunci cand galbenul "coboara" pe pamant, la mijloc de drum intre ceea ce este foarte sus sau foarte jos, el nu mai provoaca decat pervertirea virtutilor: credinta, intelepciune, viata vesnica. Iubirea divina este uitata si va fi inlocuita cu pucioasa luciferica, imagine a orgoliului si infumurarii, a inteligentei care isi este hrana siesi. Dorinta umana de a elimina raul sau, cel putin, de a controla "dezmatul" acestuia au dus la asocieri ale culorii galbene cu adulterul sau infrangerea (adulterul este egal cu infrangerea sfintelor legaturi ale casatoriei, ale iubirii). Din acest motiv, timpul, a ajuns sa induca asocieri ale culorii galbene cu "cel inselat", in timp ce, la obarsii, ea apartinea inselatorului, fapt atesta de multe obiceiuri vechi (de exemplu, pentru a atrage atentia trecatorilor, usa tradatorilor era vopsita in galben, in ideea delimtarii crestinilor de evrei, in 1215, sinodul de la Laterano a ordonat ca evreii sa poarte pe vesminte o rondela galbena, apoi s-a ajuns usor la asociatii simbolistice care impun folosirea culorii galbene pentru vopsirea usii falitilor, apoi sindicalistii il vor numi "galben" pe cel care se desolidarizeaza de clasa lui sociala, pentru a nu uita de nazistii care aplicau evreilor steaua galbena pentru a realiza delimitarea lor de paria - inversand valorizarea acestui simbol evreii vad in steaua galbena lumina preaslavita a lui Iahve - si exemplele ar putea continua).


Valorizarea negativa a culorii galbene poate fi intalnita si in traditiile teatrale din Beijing unde actorii se machiaza in galben pentru a indica cruzimea (personajului interpretat), fatarnicia si cinismul (de exemplu, culoarea rosie valorizeaza cinstea si fidelitatea). Nu trebuie sa se perceapa aici ca se realiza o delimitarea de galben = culoarea imparatului. Pentru aceste traditii teatrale, fata simbolizeaza caracterul iar hainele simbolizeaza individul sau consitia sociala a acestuia (hainele galbene realizand precizarea statutului social al personajului nobil). Poate ca, de aici se poate deduce de ce chinezii considera galbenul a fi cea mai divina dintre culori si, in acelasi timp, cea mai pamanteana. Aceea ambivalenta este intalnita si in mitologia greaca unde merele de aur din gradina Hesperidelor sunt un simbol al iubirii si intelegerii, apoi marul discordiei (mar de aur) este simbolul trufiei si al invidiei, etc. Este bine sa amintim aici de Islam, care a realizat clivajul de simbolistica al culorii galbene in functie de tonurile acesteia. Astfel, galbenul auriu insemna intelepciune si sfat bun pe cand galbenul palid insemna tradare si dezamagire. Pe aceeasi pozitie se afla si limbajul heraldic care valorizeaza aurul metal in detrimentul galbenului culoare.




Cu toate aceste valorizari negative galbenul ajunge usor sa devina si o culoare a nemuririi si a vesniciei, aurul laurilor fiind inlocuit la Iisus Hristos printr-o aura de lumina cand alba, cand aurita, cand galbena, aurul crucii de pe patrafirul preotului fiind sinonim puterii reale, aurul amfodantei, etc., galbenul vietii vesnice devenind sinonim cu galbenul credintei, imbinandu-se perfect cu puritatea alba originara (dovada stand steagul Vaticanului care imbina albul cu auriul).


In directa relatie, aurul va deveni (odata cu auriul si/ sau galbenul) principala "moneda" solicitata drept sigiliu al "contactului cu zeitatile". Galbenul (auriul) devine culoarea care conduce defunctii spre viata vesnica (fiind utilizata fie ca plata pentru Charon, fie sa acopere ochii pentru a vedea vesnicia, fie vopsind urechile impreuna cu albul pentru a imbuna cainii infernali ai lui Mithra - cum este Zend Avesta, fie, pur si simplu, devenind o garantie a supravietuirii sufletului undeva sau dupa reincarnare).
Prezenta galbenului (auriului) sub pretextul vesniciei anunta si aspectul simbolic legat de pamant, de scoarta terestra, galben fiind culoarea pamantului roditor, a spicului parguit (al graului, orzului, etc.) care daruieste bunastarea dar si culoarea toamnei, cand pamantul se dezgoleste pierzand mantia de verdeata in asteptarea iernii (din acest motiv ea ajunge usor sa fie considerata a fi culoarea "scapatarii", a batranetii, culoarea care vesteste iminentul/ apropiatul sfarsit dar si posibila implinire).


                                                       Va doresc tuturor sa aveti parte de o zi superba in...
                                                                           GALBEN !!! :)

O lume intreaga de bijuterii si de straini!

Noi oamenii suntem ca aurul la amanet. Sufletul nostru e ca un amanet, un loc cu imprumut, un loc de vanzare-cumparare...
Mergem cu bijuteria noastra la care tinem mult in acest loc, mai are si pietricele galbene...
Vine unul cu clestele face praf bijuteria aia, o distruge, ii scoate acele pietricele intr-un mod brutal si-o cantareste fara ele...Mai apoi o pune pe cantar, cantitativ are atata, adica jumate din contravaloarea ei initiala, ii socoteste pretul apoi o arunca pe o masa. Bijuteria aia merge la topitorie, tu ai castigat un lucru material adica bani si nu ai obtinut nimic decat ai pierdut atat valoarea sentimentala a bijuteriei cat si suportul acelor pietricele de culoare galbena...

O alta persoana se va bucura in continuare de acel aur pana cand....

Vei fi vantul, timpul sau focul ?

Daca voi alerga in goana pe nisipul fierbinte stiu ca tu vei fi vantul care-mi va sufla usor caldura din nisipul de la picioare...

Daca ma voi indeparta prea mult de uscat prin mare , stiu ca tu vei fi acel val care ma va duce in siguranta la mal...

Daca va fii mult prea intuneric sa vad in jurul meu, stiu ca tu-mi vei aprinde apusul si imi vei ghida pasii sa ajung la lumina...

Daca m-as gandi la tine printr-un anotimp ? Stiu ca esti vara... pentru ca radiezi, esti foarte cald si prietenos, esti " vara la mare" ce iti lasa amintiri placute...

Daca ar fii sa raman un pas inapoi si vei vrea sa nu fie nici un drum intre noi, stiu ca imi vei da energie sa sorb din rasuflarea ta, doar ca sa traiesc prin tine, langa tine...

Daca nu voi stii cum sa adorm langa tine, stiu ca ma vei aseza usor pe pieptul tau si-mi vei sopti la ureche sa ascult ritmul inimii tale iar la final eu ma voi lasa impletita linistita, pe trupul tau...

Daca voi simti ca trece timpul greu fara tine aici, stiu ca tu imi vei propune sa traim dupa propria viteza pentru ca nu exista mult sau prea putin iar timpul este relativ si subiectiv iar timpul este defapt.... al nostru si atat!

Daca voi vrea sa ajung acasa, stiu ca tu vei veni la mine si imi vei spune" hai sa fugim", cu o sticla de vin si una de sampanie...

Daca te voi striga pe nume si voi ofta, stiu ca tu vei face niste tumbe in jurul meu si ma vei face sa rad...

Daca vreodata o sa-mi fie foarte frig si n-o sa-mi mai simt buzele,stiu ca tu vei face un foc mare ca sa le pot simti pe ale tale.

                    

   Iar daca din toate astea, nu vei fi: Vantul, timpul si nici focul?

Atunci ce vei fi?

Sighisoara se canta...

Duminica: 31 iulie 2011,  Festivalul medieval de la Sighisoara:

Am sa va povestesc despre o plimbare pe care am facut-o pe drumurile pietruite si ce a insemnat  pentru mine magia Sighisoara...si inca cateva povesti cu care sper sa va cuceresc sufletul.

  Ador orasele cu ale lor casute construite in stil medieval, sunt acele constructii pastrate de-a lungul timpului...

  cand am coborat din masina mi-am rasucit capul in toate directiile, am admirat tot ce se putea admira.   Am fost entuziasmata sa vad si mai mult. Am decis sa urcam la cetate, in deal si am tot urcat, e frumos sa vrei sa ajungi la inaltime.. Practic cetatea e impartita in doua portiuni, iar pentru a ajunge in cea de sus trebuie sa treci de plebea tarii ce stau la mese cu micii si berea in fata lor, sa asculti muzica de toate tipurile, depinde la care taraba nimeresti dar si de praful gros care te lasa fara respiratie. Cu cat urcam mai mult cu atat simteam mai tare mirosul de mancare gatita din orasul de jos. Apoi deabia ajungi sus.

  M-am oprit in drum sa privesc la o casa ce avea niste ferestre atat de frumoase, mi-au placut ca erau pereche, doua cate doua, eu ador tot ce e cu doi in fata.

  Vizavi erau niste localuri foarte frumoase, care pe timpuri tineau loc de pivnite. Imi era asa o foame dar am decis mai intai sa mai zabovim prin oras la o plimbare iar mai apoi sa mancam. Zis si facut. Langa ferestrele astea undeva in partea dreaptase afla o usa in fata careia erau trei trepte. Vad cum un baston deschide aceasta usa, eram cu aparatul foto in mana, am privit prin obiectiv cum in acel moment iesea o batranica din casa cu baticul ei gri pe cap, scoate usor capul sa vada ce se intampla pe strada ei, ma vede ca am aparatul indreptat spre ea si se rusineaza, se trage inapoi si ramane inauntru...
  Oftez...ca nu am prins momentul s-o fotografiez si plec mai departe...

  Spre entuziasmul turistului, aici, la Sighisoara, Ceusescu nu si-a pus prea mult amprenta, ca sa strice arhitectura si sa construiasca in stilul lui "de a ucide arta".
  Stati sa va spun si despre Vlad Dracul, dar cred ca stiti deja povestea lui. Dupa ce am urcat de ne-a venit a scoate limba pe afara de oboseala, am dat de restaurantul care ii poarta numele si acolo era un batran, l-au pus pe post de manechin:

 Am urcat printr-un tunel de am obosit, parca erau interminabile acele trepte, 175 la numar, asta pentru a ajunge la Biserica in stil gotic din deal si la un cimitir sasesc. Dar a meritat sa ajung in intunericul ala. Acel gri funerar m-a inspaimantat, era seara cand am ajuns sa-l vad printre grilajele imense.
Dupa ce am imprejurat Biserica la pas, am coborat prin acelasi tunel, la coborare a fost mai usor...
Am decis sa ramanem in marea de oameni prezenti la festival.

Am urmarit spectacolul " Merlin"- Eroul lumii medievale de acolo si am ramas cu cateva poze:

  

Copii din jurul meu cu masti pe fata incercau sa inteleaga si ei  ceva din acel spectacol:

Pe fiecare straduta erau tineri talentati veniti din toate colturile tarii ori pentru a vinde un suvenir hand-made,

 ori pentru da viata unei papusi pe sfori care va spun eu, vorbeste si gesticuleaza. Ori pentru a vinde o chitara pe care era scris un biletel cu textul " n-o vinde". Un alt tanar, un orator convins a spus niste bancuri, a facut haz de necaz pe seama a multor realitati. La o taraba , o doamna vindea prajitura:

  Ni s-a facut foame de am inceput sa cantam sau mai bine zis a fredona tot felul de tampenii si am zis totusi sa cautam un loc dragut unde sa mancam sa nu o luam razna de tot. Am luat-o pe un drum mai infundat si ne-am gandit asa, nu e nici o cale pe aici, sa ne intoarcem nu mai era drum, sa gasim un loc unde sa fim primiti?Nici o sansa. Chiar toate terasele erau pline? ...si uite asa am ajuns in capatul acelei strazi unde canta o fata de mama focului la chitara mare, ori era ea prea micuta, dara atat de frumos mai canta incat s-au adunat roata in jurul ei curiosii.
  A cantat un cantecel dragut care se numeste " Gandacul de pe deget" si mi-a ramas in memorie. Era atat de frig si totusi, versurile, farmecul ei te determina sa mai ramai...si am ramas!
  Dupa acest moment am ajuns pe o straduta si mai laturalnica, sa vedem si alte strazi decat cele populate, mi-a fost putin teama pe acolo...era asa de liniste si bezna!
am ocolit ce am ocolit noi si am ajuns la un restaurant sa mancam. Am vazut ca au in meniu Sangria si am comandat, nu va spun ca mi-a adus o posirca de bautura, era un fel de vin ieftin cu bucati de portocale. Cum sa ma las pacalita, doar ador Sangria originala!

  A fost o experienta foarte interesanta, pentru ca totul e magic acolo, te simti pentru o clipa printesa care il asteapta pe fat-frumos pe acel cal celebru alb...uff si el nu mai apare odata!

Sunt atatea de povestit, Sighisoara se canta, se traieste... va las s-o vizitati, aveti ce descoperi!

Cine nu are talent, invata!

Cine nu are talent, invata !
Pentru cine nu stie ce inseamna sa strangi mana propriului tata...
Pentru cine se afla in afara ringului de dans si prefera sa priveasca...
Pentru cine evadeaza din casa doar pentru a matura durerea din suflet...
Pentru cine nu promite nimanui nimic si se straduieste sa ajute...
Pentru cine stie sa asculte si vrea sa faca curat in haos...
Pentru cine a fost chemat si mai apoi respins...
Pentru cine calca in noroi si are creativitatea sa-i dea o forma, un contur...
Pentru cine vrea sa pastreze un moment si poarta aparatul foto dupa el...

Noapte buna tie care vrei sa inveti.
Noapte buna celor ca mine :)

Miliarde de stele...

Am pozat impreuna un copil care se juca in nisip noaptea langa terasa, mi-ai facut poze dimineata cand ieseam din cort cu fata sifonata, ai ras cand incercam sa ma incalt intr-un picior a doua zi dupa o noapte de betie, mi-ai oferit pantalonul tau sa-l imbrac cand imi era frig pe plaja, ai incercat sa-mi faci scheme pe nisip, cu trei variante pe care nici acum nu le-am inteles prea bine :). Ai privit, m-ai ajutat sa inot, m-ai ocrotit, am privit cele mai mari stele, ne-au trimis in barca sa stam unul langa celalalt in acea rezervatie de pelicani si alte pasari... m-ai luat de mana, mi-ai intins aceeasi mana s-o pot atinge si eu in masina, mi-ai lasat miliarde de stele si de artificii in memorie, amintiri frumoase...

Pleaca, pe curand!

Totul era fragil, in jurul nostru era marea, cu parul in dezordine si ud, chipul crispat, eu incercam sa invat sa inot, strigam ca vine valul si tu ma ridicai la simtul posibilului. Nu voi uita niciodata, am reusit sa ajung deasupra valului, a fost ceva unic, am ras pentru ca nu ma asteptam la asemenea valuri cand eram acasa si imi pregateam bagajul. Am obosit si am respirat in urechea ta, in bratele tale ma strangeai si am inchis ochii la atatea valuri si am inghitit atata apa incat simt si acum gustul sarii. Eram fericita!

Am plecat si acum sunt aici, tu acolo. E prea usor sa plec si totusi detest despartirile. De obicei plec cat de departe pot si renunt usor, raman intotdeauna acolo unde ma indoiesc, unde descopar motivatia de a continua si de aceea nu mi-e teama ca ai plecat.

 Te voi astepta la intoarcere. Intr-o buna zi, cand nu vom mai fi naufragiati, cand vom fi cu adevarat noi insine, ne vom revedea si vom face cunostinta lucizi. 

Da! Am zis lucizi, pentru ca acum inca mai cred ca a fost un vis totul. Te chem si te resping. Pleaca, dar nu prea departe totusi.

Pleaca, pe curand...

Casa de piatra din care scriu este aproape de mare acum!

 E ora 5 dimineata la mine, probabil s-a sfarsit tot, nu mai ramane piatra pe piatra si asta inseamna ca trebuie construit din nou. Dupa ce ai plecat a fost cam in intregime demolat decorul si s-a transformat in nisip. Va urma un moment cand totul va deveni intact, cine stie... Ne va ajuta vantul sau apa sa faca nisipul piatra?
 Stii? Daca m-ar vedea cineva incercand sa inot spre tine in mare si tu esti prea departe sa ajung la tine, va incerca sa ma salveze de la inec? Dar mai stiu ca si tu vrei sa ajungi la mine intr-un alt decor si iti pare rau ca nu sti sa canti la chitara, mi-ai fi compus o balada sau mai bine incerci cu telefonul tau universal, bun la toate, sa-mi canti porcaria aia de cantecel cu o voce nereglata? Ar accepta cineva sa ne aranjeze o auditie? Pentru ca nu stiu asta, un lucru e cert si anume ca imi doresc din tot sufletul sa te pastrez aici, alaturi de mine.

O plaja undeva...

 O plaja undeva, incercarile mele de a da un motiv, fruntea ta pe buzele mele, pleoapele care cad acum, blandetea din privirea de atunci, un deget care desena niste buze, o respiratie alerta, valurile marii, cuvinte intregi coerente, legitima aparare si totodata un suflet nelinistit, o alegere, un drum.

                                                          Te simti mai putin...?

La capatul pamantului...

Ne imbarcam!
El se aseaza intr-un colt cu palaria pe ochi si trage dintr-o tigara langa mai multe bagaje. Respiratia lui era intretaiata, doar eram la doi pasi ca sa simt asta, era ca si cum ar fi alergat de teama sa nu intarzie, cu fiecare minut care trecea ramanea tot mai putin din mine, ma privea! Am ramas acolo sa ascult anuntarea plecarii cu acel vapor. Eram intr-o stare de confort, aveam un motiv de a trai altfel acolo la capatul pamantului... Acolo s-a intamplat un miracol, am ajuns sa calatoresc cu vaporul intr-o lume speciala si sa impartasesc dealtfel momentul cu el.

Am ajuns in spatele vaporului pe prora si acolo am simtit cum batea vantul direct din fata si  cum a fost complice la tot ce s-a intmplat acolo si am propus impreuna cu el, sa inchidem amandoi ochii cocotati pe niste metale care eram asezate paralel, eu am stat in fata cu mainile tineam palaria mea imensa ca sa n-o zboare vantul...
I-am spus ca ma simt unica si ca e frumos ce se intampla aici, era in atmosfera ceva cu adevarat deosebit atunci,aerul curat de Dunare si parfumul lui care se simtea lejer si pe valuri, era Soare deasupra noastra. Am vrut sa inghet momentul acela, ca si timpul sa se opreasca in loc acolo pentru noi doi si...am facut o poza!
Am pierdut notiunea timpului pana cand vaporul aproape a ajuns la destinatie si mi-a venit un gand. Sa-l intreb la ce ora plecam de acolo...si totusi am renuntat! Era prea tarziu, toata lumea ne grabea, ne inghesuia si aveam atatea si atatea bagaje dupa noi totusi...