miercuri, 28 decembrie 2016
Iertarea
Din fulgii întristării
Am scos esența de rugă
Am scos esența de rugă
Și drumul alinării
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
O lună mare, crispată în perfecțiune e pe cer. Privesc și clipesc la ea ca ultima salvată din Auschwitz. Câteva clipe am ochii ... -
M-aș putea privi în oglindă ca orișicare. Ochelari pe nas și lacăt la gură îmi pun și sunt în lumea lor. Chipul meu comun și blând po... -
Toamna se primeste dupa cum isi imagineaza si se regaseste fiecare dintre noi. Pentru mine toamna este un spectacol de culoare, al pl...