marți, 21 octombrie 2008

Renastere din mormantul de stanca...


        Au fost momente in viata mea care m-au marcat, multe lucruri au fost imposibil de realizat. Nu mi-a fost deloc usor iar atunci cand cautam o raza de speranta, cineva aparea in peisaj si imi complica si mai mult situatia. Incet, incet apoi ma indreptam spre adevarata fata a egoismului uman. Atunci am devenit o marioneta prinsa in niste sfori, mereu absenta, traiam cand defapt murisem, ascultam si aprobam pentru ca nu mai aveam puterea de a ma contrazice cu nimeni. Ma straduiam sa inving timpul cu o rabdare infinita, incurajandu-ma ca va veni si vremea cand voi actiona, cand voi ajunge pe cont propriu si voi putea lua decizii. Insemna foarte mult pentru mine sa pot lua decizii fara sa fiu influentata.

   Iata acum ce se poate intampla, e incredibil ! Ma trezesc dimineata plina de energie si reusesc sa ma gandesc la lucrurile ce conteaza cu adevarat in viata. Sunt pe punctul de a realiza ce imi doresc fara ajutorul nimanui, nici nu-ti poti imagina ce bine e sa nu depinzi de cineva. Cand sti ca ai renascut din propria ta cenusa, ca ai revenit la viata, la adevarata viata in care ai linistea sufleteasca si incarcatura psihica necesara pentru a te confrunta cu toate obstacolele ce vor urma sa intre in viata ta...

vineri, 17 octombrie 2008

Toamna



Toamna se primeste dupa cum isi imagineaza si se regaseste fiecare dintre noi.
Pentru mine toamna este un spectacol de culoare, al ploilor de frunze dar nu in ultimul rand al renasterii spirituale. Nimic nu se compara cu binecuvantata evadare in acest anotimp respirand aerul proaspat si racoros de afara.Totul e magic si risti sa te pierzi in multimea frunzelor de diverse culori care cad usor la picioarele tale...
Ma inseninez de cate ori vad cate un prichindel mergand in graba spre scoala purtand in spate un ghiozdan mai mare decat el. Imi aduc aminte si acum cu drag sucul de mere baut in livada bunicilor mei sau lungile discutii alaturi de cineva drag mie langa un foc linistitor...
Tu cum respiri spiritul tomnatic?

joi, 16 octombrie 2008

Impuls de copil...





Un copil poarta o cheie.
 Se apropie si deschide cu ea lacasul sufletului meu pentru a-l binecuvanta si umple cu inocenta, dragoste si speranta.
 Imi zambeste si apoi ma cuprinde in brate.
 Acesta apropiere a unui copil de mine imi da o putere aparte, iar surasul lui imi ofera cea mai puternica arma cu care pot distruge foarte simplu toata rautatea din lume...

vineri, 19 septembrie 2008

Anonim tie?!


Blogul, e locul in care eu imi exprim trairile si recunosc ca nu e perfect, poate chiar imperfectiunea asta il face mai deosebit. Numai ca oamenii ''crescuti dupa tipare'' nu stiu ce e aia o nuanta si prin urmare n-au cum sa inteleaga la ce anume ma refer...



Nu pot sa inteleg de ce ti-ai rezervat o parte din zi ca sa-ti exprimi frustrarile. In primul rand te-ai ascuns in spatele unui anonimat ca sa faci un comentariu iar in al doilea rand ai apelat la critica nejustificata asta imi spune multe despre tine. Nu mi s-a parut ca esti mai destept, mai degraba mi-ai parut doar o marioneta pe baterii care spune la infinit acelasi lucru: sunt FRUSTRAT !!! Mi-ai mai parut o persoana cu lipsa de activitate. Verificarea ortografiei sper ca s-a terminat... Hai si tu cu putina originalitate!





Oricum, multumesc!



PS: Publicitatea negativa se numeste tot publicitate.

vineri, 15 august 2008

Armonie si finete....



Iubirea iti reda forta de a face lucrurile pe care ti le doreai de foarte multa vreme...

A fost odata un anume Pygmanion, un om tare singur si trist. El vrand sa-si inece amaraciunea s-a apucat sa sculpteze intr-o bucata de fildes alb. Cu rabdare si cu multa pasiune, a reusit sa dea forma unei superbe femei. A inceput sa se roage la zei ca sa-i daruiasca cel mai frumos dar din lume si anume o sotie care sa semene cu sculptura sa . Pygmanion devenea din ce in ce mai rabdator si slefuia la infinit fiecare impuritate din bucata lui de fildes care pentru el reprezenta valoarea absoluta. Zeita Venus a devenit sensibila la rugamintea lui si a decis sa-i indeplineasca dorinta. Pe cand statea Pygmanion asa in izolarea lui, cu slabe sperante ca va avea vreodata un suflet aproape, incepe a lua sculptura in brate. In acel moment sculptura se trezeste la viata luand forma unei deosebite femei care va purta numele de Galateea...

luni, 30 iunie 2008

Dincolo de zgomot...

  Linistea nu este o maslina pe un talger pe care incerci,
cu neindemanare sa o intepi cu furculita.
 Linistea nu este satisfactia unei biruinte vremelnice.
 Linistea este vesnica, sau nu este deloc.
Linistea este inima mea si a ta puse spre hrana pasarilor
 si tuturor vietuitoarelor care vor sa manance...



luni, 2 iunie 2008

Cum ar fi...



Daca ai trai intr-un cuib de lut umplut cu razele calde ale soarelui ?
Daca ai cadea pe spate intr-un lan de fan uscat?
Daca ar incepe ploaia dupa ce ai terminat picnicul?
Daca ai mirosi un buchet de flori inainte sa deschizi ochii?

vineri, 30 mai 2008

Cu paleta dupa muste...


Ai privit la prima musca, ai lovit-o pe a doua si ai oprit-o pe a treia!
Daca ai fi stiut sa faci la fel si cu lacrima ta poate azi nu te simteai atat de singur !

miercuri, 21 mai 2008

pe vertical...


O perioada cat o sa va iubiti, tu probabil vei uita ca el a fost cizmar şi el va uita că tu esti intelectuala. Privind lucrurile pe orizontal, se dau uitarii multe aspecte. Insa persoanele cu discernamant deplin mai stau şi pe vertical. O sa treaca putin timp pana cand el, probabil, are sa uite de nuanta ca tu esti intelectuala, iar tu iti vei aduce aminte din ce in ce mai des ca el nu este un intelectual...

miercuri, 23 aprilie 2008

Un zambet pe vecie!






Privesc cerul imaculat, nimeni nu se poate tine de mine in acest decor, cu toate ca el este deschis, nu exista o cale de a iesi, ma poarta, ma duce departe intr-o lume mai buna, in lumea bucuriei. Am cel mai frumos curcubeu, am rasaritul vesniciei arzator, am apusul sublim, nu-mi doresc schimbarea. Avioanele trec in goana prin mine si nu reusesc sa ma ranesca, mereu ploaia lasa o pata de culoare in urma ei. Superbul curcubeu care alunga orice urma de nor si-a facut aparitia!!! Asa a fost cand m-am nascut in continuare ma aprind si renasc la cea mai intunecata ora! Cand privesc spre acest cer ma asigur sa am flori prin preajma, un ruj rosu pe buze si ai mei ingeri care inca mai traiesc. Toate acestea formeaza cheia potrivita pentru a deschide calea frumusetii mele interioare! Astazi traiesc ! :)

luni, 21 aprilie 2008

sa poti fi simplu?...D-zeule ce lucru complicat !

~Numai o zi si ai sa sti cum e sa pierzi si tu si atunci poate nu vei mai gresi!~ D.N.

Asa incepe o zi obisnuita de-a ta: Inca mai crezi '' ca a detine mai multe informatii '' e cea mai buna garantie a succesului. CARE E TREABA CU IMPLINIREA defapt?! Nu sti sa privesti in planul evolutiei personale si te arunci cu capul inainte fara a gasi dinainte un raspuns la intrebarea '' de ce si pentru ce scop o faci?''. Nu reusesti sa te intelegi si analizezi ce vrei de fapt si ii mai implici si pe altii in actiunile tale '' non-sens ''. Sti doar ca trebuie sa actionezi insa nu si sa iti evaluezi constant consecintele. Ai invatat doar ca anumite situatii trebuie fortate sau manipulate pentru un scop, acela de: '' la tine castig - la cealalta persoana pierdere '' .Ajungi in curand sa te aplauzi in singurate, numaradu-ti banii si lucrurile stranse murdar dintr-un cufar imens daca nu schimbi ceva la tine. Tu n-ai invatat ce inseamna sa-ti hranesti sufletul prin a darui ' , sa ai onoarea nepatata, care-i treaba cu bunul simt si care iti e masura in tot ce faci!
Inca n-ai invatat ca important nu e sa descoperi si sa intelegi lumea ci sa te descoperi pe tine, sa traiesti din experientele proprii pentru ca sti doar sa integrezi gandurile, trairile altcuiva...
Habar n-ai ce inseamna sa te pierzi in nuante in schimb acorzi importanta vorbitului mult si inutil si nu faci altceva decat sa inclini spre balanta superficialitatii tale.
Doar castigand ceva prin multa munca depusa in scop nobil vei gasi rezultatul simplitatii, dar totusi ... ce complicat e sa poti sa fi simplu...



duminică, 2 martie 2008

O cascada de trairi...



Timpul sta pe loc...

In acest minut, in aceasta secunda in lumea asta mare se implinesc atatea si atatea vise, pentru ca atunci cand vine martie pana si muzica se canta singura, se produc acele acorduri pe care doar indragostitii le pot intelege si fredona.
Intinzi bratele sa deschizi larg fereastra camerei tale. O raza patrunde si se cuibareste adanc in sufletul tau ca sa-l vindece si sa-l umple de caldura si de lumina de afara. Nimeni si nimic nu poate sa intervina la acest moment unic. Respira! Acum e momentul tau, momentul in care adaugi o pagina optimista vietii tale, traind acest martie cat mai intens posibil, prin fiecare cuvant pe care il rostesti.
In sfarsit ti-ai gasit linistea. Trupul tau traieste atata timp cat are un suflet, iar pentru ca sufletul tau e locuit de Dumnezeu, va fi nemuritor. Ai cerut totul sau nimic apoi ai zambit, te-ai dat de gol cu asta si ti-ai descris armonia, un zambet doar atata fost nevoie si a fost suficient pentru tine.
Lasa viata sa decurga dupa bunul tau plac. Vei realiza la sfarsit ca inca o data te-ai implinit jucand dupa propriile reguli.

joi, 28 februarie 2008

Un inger bun ...

Dintr-o data simti ca lucrurile in care ai consumat mult timp si energie nu-ti ies asa cum ti-ai propus. Stii la fel de bine ca intr-o asemenea situatia altul in locul tau si-ar fi dat cu capul de pereti cu mult timp in urma, insa tu reusesti sa-ti pastrezi calmul de fiecare data si in continuare, ai speranta ca se va schimba ceva, pentru ca nu esti singur. Ai un inger bun, iar cand acesta e aproape de tine iti dai seama cand e acolo prezent.
Eu am fost atinsa de un inger bun in momentul in care am constientizat ca absolut nici o persoana nu ma cunoste cu adevarat, nici macar prietenii adevarati si stiu sa fac diferenta buna, intre melancolie si realitate. Stiu ca era acolo cand am avut ocazia sa-mi descopar talentele, am simtit ceva aparte traind prin prisma lor, acele momente sunt unice si pline de fiori. Era acolo si atunci cand ceva ma indemna spre cruda realitate, ma tragea cu picioarele pe pamant ca sa-mi pun intrebarea: '' Oare e bine ca am inceput asta? '' .
I-am simtit prezenta pana si in momentul in care ma gandeam ca locuiesc in Romania, daca nu locuiam aici poate, nu stiam ce inseamna lupta si gustul amar al infrangerii.
E acolo in inexplicabilele momente in care gasesti raspunsul la o intrebare pe care nu ti-ai pus-o niciodata, spre exemplu: De ce un peste nu se poate indragosti de o pasare?
Un inger bun e aproape, atunci cand traiesti senzatia ca te-ai oprit la un moment potrivit pe drum, cand masina pe care n-ai vazut-o, trecea in viteza la zece centimetri in fata ta si te bucuri ca n-ai patit nimic!
De la copii( ingeri) putem invata trei lucruri:
Sa stim sa cerem tare si raspicat ceea ce ne dorim, sa fim fericiti fara sa avem un motiv anume, si sa nu stam locului o clipa !!!








miercuri, 20 februarie 2008

De ce?




Tot ceea ce te inconjoara se afla intr-o continua transformare iar viteza ei te va duce spre nicaieri atunci cand, te indrepti catre un drum prin ochii altuia.
 Nu te compara cu nimeni si vei gasi cheia potrivita alegerilor tale. Padurea ar fi foarte tacuta daca numai pasarile cu tril maiestru ar canta.
Ne intrebam de ce o pasare cunoaste din instinct care fruct e copt ca sa-l incerce cu ciocul ei, iar un om cu toate ca poarta inteligenta nu e in stare sa-si de-a seama ce anume culege.
Deschid un dictionar si ma intreb mereu, de ce cuvantul carton e intotdeauna inaintea cuvantului castel? 
De ce pretuim mai mult ceea ce oferim si nu pretuim modul in care oferim? 
De ce majoritatea considera ca norocul lor se afla intr-un horoscop, cand ar trebui toti, sa realizam ca noi defapt, numai noi suntem in stare sa-l creăm.
De ce ne folosim de suflete corecte si nevinovate doar ca sa ajungem unde ne-am propus, lipsindu-ne de demnitate si traind in minciuna ?

sâmbătă, 2 februarie 2008

Fericirea prin libertate

  http://www.youtube.com/watch?v=Mpf-Azj4SXk

Fericirea este diferita la fiecare om in parte, eu definesc fericirea prin simplul fapt că exist si prin libertate. Fericirea mea e când pot să-i fac pe alți oameni să se bucure sincer. Există ceva frumos la tot pasul, nu e nevoie să las negativismul în viața mea. Eu fac parte din materie în Univers și am conștientizat că sunt o formă superioară organizată a materiei de peste tot. Nu sunt simplă și tocmai asta mă face să fiu fericită, știi de ce? Pentru că mă întorc mereu la rădăcinile mele și nu-mi mai pun întrebări fără sens. Sunt liberă să te cunosc azi sau poate mâine, poate chiar mai bine de cât te cunoști tu. Ești pregătit să fim liberi împreună? Hai să fim liberi, hai să gândim!
 Fericirea mea este în libertate. Libertate de exprimare, libertatea de a gandi si de a spune ce gandesc, libertate sa dau muzica care imi place la maxim, libertate la numarul de beri pe care le beau intr-o seara poate alături de tine, libertate si din nou libertate.

joi, 31 ianuarie 2008

O gară,o cale ferată și un tren.



E într-o noapte rece de ianuarie, un felinar pâlpaie să facă lumină în fața unei gări, locul este pustiu iar lângă ușa gării doi câini își duc existența. Dintr-o dată se simte o caldură ce trece printr-o crăpătură și iasă afară, e lumină multă înăuntru și ca dintr-o cutie ciudată se aude un zgomot ciudat, un om cu o valiză iasă dintr-un tren... 
Locomotiva trenului șuieră cu putere , vagoanele scot aburi și se zaresc parcă într-o ceață groasă. 
În compartimentele trenului sclipesc neoanele. Trenul e gol, locomotiva avea viată datorită acestui om; împinși de ușă cu putere, câinii se dau la o parte și își face apariția această formă umană care iese afară, un suflet de om cu un palton ținând o valiză în mână. Se vede aburul respirației lui în lumina unui felinar.
Trenul șuieră mai tare acum, câinii încep să latre zgomotos, se aude un zgomot de fier lovit,  roți încep să se pună în mișcare. Omul pleacă din gara mică, iar ultimul vagon e tot mai departe de el.
Trenul pornește din gara mică și nu se va opri prea curând, el schimbă frecvent căile și destinația. Gol, nici urmă de pasageri să aibă, va avea din ce în ce mai multe vagoane goale.
Într-o zi trenul se va opri, într-o oarecare gară se va ascunde, iar timpul îi va oferi rugină, iar în calea acestei rugini va crește o iarba înaltă care il va face nevăzut.

Un tren staționează într-o gară și din el coboară un om cu palton si-o valiză și apoi pleacă. Se oprește doar o singură dată definitiv. 
Așa e și viața ta: doar un tren călător fără pasageri, fără destinație precisă și care se oprește o singură dată definitiv și nu știi când se va întâmpla asta.
...și câinii latră...

miercuri, 30 ianuarie 2008

fara politica strutului..


Indragostirea este o experienta,este milisecunda corpului care vibreaza in acelasi ritm cu cea a sufletului... care are tendinta constienta de ''a-ti da aripi''!
Cu toti am ajuns in pragul acesta si stim ca odata cu indragostirea totul devine mai intens traind momente de euforie si gratie.. lumea devine mai frumoasa si oamenii sunt mai simpatici. Ne simtim atat de bine cu celalalt incat ''credem'' ca am ajuns la portiile Raiului..

Totul in regula pana aici...


..Inceputul iubirii:

Inconstient,persoana iubita devine un simbol al mamei pentru sugar.Iar faptul ca ne-am indragostit e o repetitie, prima dragoste nu este la varsta adulta, pentru ca dragostea bebelusului pentru mama lui reprezinta prima iubire de la care ''asteapta totul'', asa cum mai tarziu in stari de dragoste extrema, vom astepta si noi ''totul'' de la celalalt, in absenta caruia viata nu mai merita traita..Dar ce se intampla la disparitia ''iluziilor'' ?
Descoperim ca persoana atat de dorita si in care am investit atat de mult pe plan afectiv dar si pe plan material, nu corespunde imaginii pe care ne-am construit-o despre ea si o privim in alt mod, acest lucru marcheaza prima ''criza'' a celor doi implicati.

Tinand cont de faptul ca adevaratul ''organ'' al iubirii nu este nici inima, nici sexul, ci imaginatia: ea ne ofera dorinta, ne inspira entuziasm si pasiune! Putem fi indragostiti de o persoana pe care credem ca o cunostem bine, dar pe care nu o intelegem foarte bine. Apoi cu timpul constatam, ca celalalt nu este chiar asa cum ne-am imaginat noi ca este si mai ales ca el nu pare a se ridica la nivelul asteptarilor noastre... si asa ajungem sa credem ca a devenit un obstacol in calea dezvoltarii si impunerii noastre. In momentul in care nu te simti in largul tau nu gasesti alta solutie pentru a te proteja decat sa renunti la tot.

Socul iubirii: cu totii avem tendinta de a purta ''ochelari de cal'' si sa nu vedem decat calitatiile persoanei alese, gandind asa spre ideal` suntem de parere ca au disparut problemele noastre, insa ne pregatim incet si sigur de dezamagire...

Primele intalniri..ohhh!! Super senzuale.Traiesc intr-o lume formata care ii determina sa accepte tot ce vine de la celalalt.. daca totul e roz si frumos la inceput apoi intervine socul realului,deziluzia! Apoi spunem: Te-ai schimbat!

Nu, partenerul nu s-a schimbat numai ca noi nu am stiut sa-l vedem cu trebuie!

Relatia de dragoste incepe sa existe numai in clipa in care cei doi se hotarasc sa-si asume diferentele si sa mearga mai departe construind o realitate prin respectarea libertatii celuilalt iar pentru a avea o relatie sanatoasa cu succes trebuie sa stim sa daruim si sa primim la momentul potrivit, sa cerem si sa refuzam cu masura si sa invatam sa pierdem o dragoste imposibila!

Banii


Ferește cu mare curaj perdeaua, deschide larg toate ferestrele , pune-ți un fermoar la gură şi folosește șiretul pentru mâinile tale cu gândul, apoi privește lumea! 
Ti-am mai spus că nu le poți întelege copilă pe toate? Pe tine te minți? 
De ce vrei să insiști a întelege lumea? 
Încerci să aduci la viață anumite sentimente pe care lumea de astazi le-a uitat ori nu mai crede în ele, pentru că materialismul fură ochii până și celui mai drept om. Tu crezi că mai există o speranță în oameni, că mai există o sclipire în ei, însă ști că tot așa vor rămâne, nu se vor schimba, se alege praful de ea viată, fiindca totul se petrece în viteza luminii mai nou și oamenii nu mai știu să se oprească la adevăratele valori care nu sunt banii! 
M-am săturat să văd niste stresați care se schimbă în animale în prezența banului. 
E o viată de rahat, în care eu nu o să ajung să-mi murdăresc bocancii,  indiferent că mă colindă toți dracii ca să-mi intre în gratiile lor ieftine, eu îi voi refuza pe toți.  
Nu traiesc ca să mă schimb într-un monstru al societății, în bestia de care e nevoie în masă, NU, mai bine mă sting, la fel de simplu cum m-am aprins, ah! ...și încă ceva, să nu care cumva să plângeți cu lacrimi prefacute la mormântul meu cand oi muri`, de nu simțiți nu plangeți, oricum la înmormantare nu se ține cont de numarul de participanți sau de contul lor în bancă ci de vremea de afară. Așa că lăsați materialismul oameni buni și puneți preț pe sentimente sincere cât încă sunteți în viață.

duminică, 27 ianuarie 2008

vreau să trăim într-un cerc...



Vin dintr-un loc unde sunt înconjurată de o mulţime de oameni care nu mai reusesc sa-mi emane viata.O mulţime care imi exprima vidul...
Stii?
Te asteptam, stiam ca ai sa vii, astazi sau mai tarziu dar e mai bine ca ai venit astazi decat alta data.Uite, hai sa evadam! Numai tu sti sa pictezi drumul catre mine si stropesti cu putere, privesc la picaturile tale de sange de pe calcaie care isi croiesc drum spre mine..un rosu puternic s-a aprins, se loveste de Soarele meu galben de pe chip, privind in sus, la un cer de-un albastru imaculat si imediat fac legatura, la ora de desen am invatat ca: rosul, galben si albastrul sunt niste culori complementare insa si primare: nu pot fi descompuse!!! Formam paleta culorilor? Albul ma orbeste insa tu vei avea grija de acest mic detaliu cu pensula. Doar tu ai simtit in ce consta secretul si ai croit drumul printre firul de iarba...
Muntii au prins viata in jurul nostru, putem asista la superbul spectacol al culorilor, numai muntii ne primesc aceste gânduri nebune,ceva ne spune ca e atat de usor de a transforma totul in jurul nostru in zâmbet şi armonie, un fluture e mereu pe-aproape de a fi prins, se aseaza langa noi apoi isi ia delicat zborul, insa merita sa alergam dupa el, suntem defapt in marea cautare a fericirii! Dansam in acelasi ritm cu tot ceea ce ne inconjoara... inca un strop de culoare aruncat de pensula ta in drum si putem sa iubim tot ceea ce ne dorim, e atat de usor... simti palmele? Ni se deschid cele mai rare si minunate flori din cate exista, numai un copil rasfatat care se pedepseste singur poate renunta la aceasta singura si frumoasa cale spre fericire!

marți, 22 ianuarie 2008

Cunoaște-te pe tine insuți..


O viata poate arata cam asa:

http://www.youtube.com/watchv=j_9qHsTmbZk&eurl=

Dintr-o data, credem ca ne este foarte greu sa gasim persoana potrivita si ca avem sanse minime s-o intalnim si faptul de a ne considera niste invinsi devine un bun pretext pentru izolare. In acest fel iti nenorocesti personalitatea! Trebuie sa nu mai intram in contact cu un anumit tip de persoane ca sa nu repetam problema cu care ne confruntam mai precis cu cele gen ''lipitori'' care iti consuma toata energia care tind a te duce la epuizare. Eliminand persoanele ''toxice'' neinteresandu-ne daca astfel vom cunoaste mai putina lume. Cu cat vom fi mai pozitivi si mai increzatori, cu atat eforturile noastre de a gasi o dragoste adevarata si implinita vor avea sanse mai mari de a fi recompensate. Am inteles ca nu poti gandi limpede cand esti trist, ca trebuie sa-ti faci timp si pentru relaxare fiindca, la fel ca si suferinta, bucuria face si ea parte din viata, de aceea trebuie cultivata. Trebuie sa invatam sa ne relaxam, sa radem, sa ne creeam noi cercuri si sa ne iubim mai mult renuntand la obiceiurile proaste! Gandurile ne guverneaza actele, la fel cum calitatea actelor noastre atrag dupa sine reusita, iar succesul este rezultatul firesc al unor actiuni corecte care au la baza niste convingeri sanatoase! Sa nu mai punem pret pe judecatiile celor care nu urmaresc decat sa ne demoralizeze. Numai prietenii adevarati vor fi niste oglinzi fidele. Ei nu ne vor exagera calitatiile, asa cum face persoana indragostita, fiindca ea nu asteapta prea multe de la noi si nici nu vor suferi prea mult din cauza defectelor noastre..

Cu totii am fost indragostiti, am iubit sau doar am avut o afectiviate profunda fata de cineva. Asadar unii dintre noi am inteles faptul ca intr-un cuplu exista de fapt doua vieti si ca fiecare dintre cei doi parteneri trebuie sa si-o traiasca si pe a sa si ca mentinerea cu orice pret a unei relatii in care cei doi se distrug reciproc, atata timp cat te straduiesti aia nu mai se numeste relatie si se poate dovedi mai periculoasa decat despartirea! De cele mai multe ori te indragostesti subit si crezi ca ti-ai gasit sufletul pereche. Dar realizezi in secunda imediat urmatoare ca te-ai inselat si te impiedicai de miciile defecte ale persoanei, sfarsind prin a fi deceptionat, pentru ca acea persoana s-a prefacut la inceput! O relatie de dragoste are mai multe sanse de reusita daca fiecare dintre cei doi parteneri nu se bazeaza pe celalat pentru a dobandi sentimentul de siguranta interioara care poate ne lipseste. Dimpotriva o mai buna realizare personala inaintea momentului unei intalniri, va conduce la o relatie contructiva. Oamenii fericiti sunt numai acei oameni care ar putea fi fericiti si singuri. Trebuie sa luam decizia de a frecventa persoane ''nutritive'' care stiu sa ne aprecieze cu adevarat si nu persoanele ''toxice'' care ne ''polueaza'' mintea cu criticile lor, fara sa ne transmita ceva pozitiv! Numai atunci cand ne vom iubi suficient de mult, vom reusi sa nu-i mai lasam pe ceilalti sa ne faca rau si vom sti sa cernem!



duminică, 20 ianuarie 2008

Fara masca !

Femeia ca medalie?

Frumusetea unui persoane se citeste din priviri. Acolo se pot citi lucrurile cu adevarat valoroase si puternice intr-un om si anume, inteligenta si dreptatea lui. Bunatatea sufletului unui om se demonstreaza prin a spijini, a oferi, a intinde o mana...Dar daca nu stim sa vedem decat lucrurile pe care vrea persoana in cauza sa le vedem si ne inselam crezand ca am ghicit ce se ascunde in spatele mastii? Asta se intampla la oamenii incapabili cu o judecata pragmatica. Daca iti merge mintea numai la ceva, nu poti sa-ti dai seama ce se afla dincolo de masti, daca nu percepi decat ce ai pofta, atunci e normal sa ai o problema!

Titlul pentru domnisoare: '' E doar vrajeala ta frumoasa? ''

Pentru barbatii care nu au criterii vii ci exterioare lor si care presupun ca o femeie nu intuieste un esec se insala...O femeie poate citi esecul unui barbat. Sunt barbati care vad femeia ca o medalie. Care sunt mandri ca nu fac dragoste cu acea femeie superba, ci ca sunt vazuti cu ea. Un asemenea barbat cu criterii exterioare da multe chicsuri. Altii nu accepta ca au pierdut medalia si aparent se multumesc cu firimiturile oferite de femeie numai ca s-o aiba alaturi, joaca totul pe o carte neacceptand un esec si sperand in continuare la transformarea femeii intr-o medalie cu orice pret! În momentul in care te transforma intr-o medalie se plictiseste. In momentul în care te obtine, se obişnuieşte cu tine, uită ca trebuie sa ramana un barbat şi devine pe zi ce trece mai porc si bineinteles nici unei femei nu-i plac barbatii tip animale!

vineri, 18 ianuarie 2008

fa-te mic si taci...


'' Cred ca nu prea e de scris mult, omenia fiind putina ''. Primesc zilnic cate un sfat si acolo regasesc cuvantul '' homo sapiens '' (a fi om). Cât de uşor vorbim la modul general si totusi cu cata greutate putem sa fim oameni!
---------------------------------
sa te nasti pentru a trai....
sa uiti tot ce-a fost curat si inocent din viata ta....
sa mori de atatea ori incat moartea iti devine cel mai bun prieten....
sa renasti doar pentru a muri din nou....
sa te amagesti cu amagirile celorlalti....
sa crezi ca totul are o finalitate....
sa speri si sa visezi....
sa realizezi ca cea mai pretuita speranta, cel mai scump vis este imposibil....
sa urmezi o cale care duce nicaieri....
sa poti muri cu adevarat....
dar sa iubesti.
---------------------------------
Cica nu mai e la moda '' aruncatu cu piatra '', acum se poarta ceea ce numeste inventatorul civilizatiei '' aratatul cu degetul ''. Avem cu totii degete. Hai sa le folosim in scopuri nobile! Nu mai simtim degetul arătător la cat l-am ridicat şi îndreptat spre nimeni şi nimic defapt? Ar trebui sa incepem aratatul cu degetul... insa spre noi. Unul isi târăste picioarele pline de rani de la prea mult mers in cautarea corectului, frumosului dar nu este obosit, rezista de parca nimic nu l-ar durea, ba chiar zâmbeste şi glumeste,cu toate ca toti cei din jur il privesc intr-un mod ciudat de parca nu ar avea in fata lor tot un om, soptesc pe la colturi si isi dau coate si ceea ce este mai grav il judeca!

Atata vreau sa va spun voua IDIOTILOR să aveţi grijă la ferestre mai ales dak avetzi borcane si binoclul prin preajma..(cuvântul sinucigaş?!) să vă arunce de acolo drept în moalele sufletului…

Iar pentru OAMENI: Suntem frigurosi şi avem picioarele reci şi vara... avem o frică de un bine trecător, o teamă ce ne-a ajuns până la os, un reumatism prea vechi şi netratat, transmis de la IDIOTI, acest reumatism o sa-l gustăm cu o plăcere sadică şi nebună pt ca nu ne imbatraneste şi nu ne ofera riduri... tot ce ne doboara ne intareste!

10 la suta din azi e deja trait..

ETERNAL GAZE; PART. I :

http://www.youtube.com/watch?v=gQcwLahgIVQ&feature=related

------------------------------------------------------------------------------
PAVEL STRATAN - VISUL :
http://www.youtube.com/watch?v=qM44eouOhbI


Eu nu simt mizeria acestui oraş pentru că eu nu trăiesc în el, eu nu transpir pentru că nu pot avea reacţii la lucruri atât de trecătoare, precum '' vremea ''. O zi fără emoţie este pentru mine o zi fără istorie. O zi care nu înseamnă nimic în jurnalul meu personal, o zi pe care impreuna o s-o uitam, o zi în care ceasul ca notiune a timpului o va lua razna si cel putin mie imi va deveni dusman. Tu cel de acolo, te vei opri doar putin din timpul tau aglomerat al zilei? Sa realizezi ca esti in viata dar nu mai traiesti de multa vreme, ca atarni ca o frunza moarta si nu ai curajul sa te regasesti, dar nu vrei sa continui asa, asta nu esti tu si trebuie sa scapi. Aspiratiile tale tin de ideal iar valoarea ta morala e sus, o sti! Timpul de la ultima emotie e foarte lung. Tu chiar m-ai sti sa simti? Ai o restanta...Trezeste-te! Vrei sa-ti continui viata ca o laba tristă şi dureroasă? Imaginează-ţi ca intr-o zi vei disparea de pe fata pamantului, paşii tăi nu vor mai avea urma, nu se vor mai lipi de asfalt şi apa pe care azi o bei nu va mai luneca pe gat. Nu se va mai lipi sunetul de urechile tale. Ce parere ai despre astea? Te vei duce in nefiinta si toti te vor uita, ai fost doar un punct mic si negru! Asta vrei? Ce pacat ca tineretea e data pe mana copiilor, SINCER as fi preferat cursul invers al firii, sa m-a fii nascut batrana si sa fi ajuns la sfarsit sa primesc rasplata pentru toate cat am indurat, am trudit, am muncit, am chinuit. Sa primesc cea mai pura rasplata '' tineretea '' si sa-mi fie cunună inchinată ! Din pacate nu e posibil asta ,toti ne curatam mai devreme sau mai tarziu de aceea, hai sa invatam sa ne pretuim in primul rand pe noi si pe cei din jurul noastru ca nu stim cand ajungem sa pierdem intr-o zi totul...

joi, 17 ianuarie 2008

Umbra amintirilor..


Amintirea mă poarta pe cărări umbrite

Si doar timpul mă va putea opri din drum.

Eşti atat de departe de mine

Si totuşi, te simt atat de aproape.

Oare te gandesti la mine?

Oare te opresti putin din timpul aglomerat

Al zilei si te intrebi, ce fac?

Mă uit inca o data peste poza noastră

Timpul merge înapoi

Face pasi inceti dar siguri

Si-mi arata uitarea...

Ma-ndeamna sa mă întorc în prezent

Dar eu nu vreau...

Inca mai descopar lucruri noi,

Dar nu mai am timp

Mă preseaza, imi da coate

Uff!!!

...Am întîrziat...


scris: busola...

microb miscator..


Microb miscator cu un milion de radacini, te-ai aruncat atat de repede strigandu-mi numele, atat de iute te-ai raspandit si cat as fi vrut sa te alung din brate dar te hraneai cu viata mea, ai respirat prin mine cu vulgaritate si ai incercat sa ma transformi in tine, ce puteam vorbi decat despre oameni si inca despre obiecte si griji, caci zgarcit cu puterea ta nu ai fost capabil de a-ti cheltui energia pentru a hrani ceea ce nu era, as fi vrut sa ma aprinzi asa cum mi-era aprins odata corpul copilariei mele. Deschid o usa si apare alta, apoi inca una si inca una...
Destinul meu pare a fi ciocnirea, rand pe rand, atat cu adevarurile agresive ale celorlalti, luate in parte, cat si cu adevarul depresiv al tuturor, luati laolalta. Asadar nu ma mai surprind multe lucruri cu microb insa cu toate acestea daca mai exista ceva frumos si adevarat pe lumea asta este faptul ca tu o sa-mi spui candva asta, insa iarta-ma de pe acum, dar pana si atunci ma voi gandi daca sa te cred sau nu..