De ziua mea.

Am primit cu cateva ore in urma la locul de joaca pentru copii unde lucrez, un desen.
 O fetita care a prins drag de mine dar care nu cunoaste decat limba italiana mi-a daruit un desen facut de manuta ei, ceva nesemnificativ pentru tine poate, dar pentru mine a insemnat ceva.
Pe o foaie de matematica ce era impaturita in doua descopar ce isi doreste fetita asta pentru mine.Cat e foaia de mare a facut o inima de culoare mov, langa ea trei baloane, Partea cea mai interesanta si mai frumoasa e ca in mijlocul acestei inimi erau alte 22 de inimioare toate pline in culoarea rosie si puse in cerc. In mijlocul acestui cerc de inimi a desenat niste buze zambitoare. In total sunt 23 de inimi pe foaie, fara ca aceasta fetita Michelle sa stie ceva. Cifra 23, e defapt superba varsta pe care am implinit-o azi, pe 31 decembrie.

Mesajul ei cat si al meu este sa incercam sa zambim mai mult, sa daruim iubire in jurul nostru, sa ne gasim frumusetea interioara si sa molipsim lumea inconjuratoare cu ea. Energia pozitiva, faptul ca ridici moralul cuiva, ca-i zambesti, ca te bucuri la bucuria lui, ca reactionezi, ca-ti pasa... Asta e ceea ce ma defineste ca om. Eu nu sunt un om trist, voi ma intristati. Credeti-ma! E atat de incantator momentul in care iti dai seama ca ai reusit sa binedispui, sa faci pentru o clipa pe cineva fericit. Apoi totul intra in normal si nimic nu mai conteaza...
Azi de ziua mea, inchid ochii si imi imaginez ca sunt intr-o gradina cu flori. :)

Vreau...

 Vreau sa-ti deschizi inima
 Sa pot asterne licurici pe zapada

Sa pot picta deasupra ta un cer plin de stele 

Vreau sa-ti luminez sufletul...

Vreau sa nu am nevoie de cuvinte,

Sa-ti pot lumina acele zile in care te simti fragil si vulnerabil

Lasa-ma sa fiu muzica, sa fiu insorita ta duminica.

Vreau sa-ti luminez sufletul...

Vreau sa-ti eliberez sufletul...

Sa-l simti ca pe o ploaie usoara si revigoranta

In taina apoi voi inlatura toti norii, sa ai albastrul absolut

Vreau sa-ti luminez sufletul...

Vreau sa avem sangele albastru,

Ce e mai bun in noi sa infloreasca.

Iti aduc Soarele, sa traiasca pentru tine

Vreau sa-ti luminez sufletul...

O lume a inocentei

Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.

Craciunul

Vor trece multi oameni pe acolo  prin fata ei zi dupa zi si de fiecare data ea ii va vedea.

 Ea va zambi  chiar si la caini...

Va continua sa zambeasca chiar daca putini vor fi cei care se vor opri in fata unei vitrine de sticla sa se vada, chiar daca putini vor sti la ce anume sa priveasca...

Exista in viata doar un moment pentru fiecare.

Acel moment in care un ratacit se va opri din drum...

Se opreste.

Vede acolo unde ceilalti nu reusesc sa vada.

Vede o nebuna ce sta intr-un frigider alaturi de un om de zapada.

 S-a prins ce se intampla.

Si-a dat seama ca ea asteapta Craciunul pentru a-l salva pe omul de zapada.

Ea va zambi de fiecarea data bucuroasa ca va duce planul la bun sfarsit.

 El va atinge aceea vitrina de sticla cu mana ce ii va cadea si.. se va intrista, insa ea  va continua sa zambeasca luand manusa omului de zapada cu care il va saluta pe ratacit,  ea si-a dat seama ca si ratacitul asteapta acel Craciun...

Acel Craciun in care sufletele ratacite se vor regasi si isi vor oferi liniste si caldura.

Ceea ce suntem azi pentru ziua de maine!

Intotdeauna am considerat ca partea nevazuta a lucrurilor, sau a unei persoane este mult mai importanta din punct de vedere cantitativ si calitativ decat cea vizibila, lucrurile mai putin vizibile sunt importante in luarea oricarei decizii pe mai departe in viata.

Viata mea a capatat un sens unic de ceva vreme. Ea nu mai este o barcuta care pluteste in deriva, fara ca cineva sa o carmuiasca, devine un vapor frumos, impunator, fiind carmuit de catre un capitan de vas profesionist care sunt eu. Multa vreme nu am stiut incotro sa vaslesc ca sa ajung in siguranta la mal si am plutit in barcuta aia timp indelungat , singura directie era data de catre bataia vantului. 

Am realizat ca suntem raspunzatori de viata pe care o traim. Mi-am dorit atat de mult si m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute sa atrag in viata mea persoana care imi era destinata, cu care sa-mi intemeiez o familie si sa ma asez la casa mea,deveneam nerabdatoare, trista, neincrezatoare ca acel lucru mai are sanse de a se mai materializa candva si se lasa indelung asteptat...

Am realizat ca atunci cand iti doresti cu ardoare un lucru, el intarzie sa apara... Nu puteam si nu mai vroiam a intelege sub nici o forma de ce trebuia sa fiu singura sau sa dau doar peste personaje nepotrivite mie, atata timp cat eu ma simteam foarte pregatita pentru a-l primi in viata mea pe cel destinat mie. Am realizat ca ceea ce trebuie sa se intample se va intampla cu siguranta, insa nu in conditiile impuse de noi, ci atunci cand este momentul potrivit, fie ca ne place sau nu. Trebuie sa ne scoatem din buzunare firmiturile de rabdare si sa le consumam pana in momentul in care vom primi felia mare de paine, care sa ne sature nu doar sa ne tina de foame. Nu trebuie sa ne indoim de planul lui Dumnezeu fortand lucrurile ci trebuie doar sa credem in EL si sa avem rabdare.

Iubirea adevarata se construieste treptat si nu se gaseste decat acolo unde sunt doi foarte buni prieteni.

 Indragosteste-ma de tine si mereu mai mult, indragosteste-ma de sufletul fragil de copil si de barbatul matur ce esti. Un cer senin ne zambeste, ce e al nostru nu se va stinge prea usor...  

Simt ca e altceva de data asta si se va intelege la un moment dat ce ni se intampla azi...

Exista momente cand lumea zgomotoasa se retrage, permitand inimii si sufletului sa fie coplesite de liniste, iar noi sa ne putem gasi pacea interioara. Acest repaus este atat de scurt. Hai sa pretuim momentul , sa ne bucuram de ceea ce suntem azi  pentru ziua de maine!

Dependenta electronica !

Electronicele au ajuns sa conduca lumea si tot mai multe familii au de suferit pentru asta! Nu mai stam unii cu altii in interiorul familiei, cu toate ca toti membrii familiei sunt acolo, fiecare este retras in spatiul lui, lasandu-se furat de calculator, televizor sau telefon. Fiecare traieste separat, in lumea lui, bucurandu-se de dependenta aparatelor.

Trag un semnal de alarma  tuturor celor care ies tot mai rar in natura, nu mai fac miscare, duc punga de gunoi cu masina, nu citesc o carte, nu merg la un spectacol, film sau teatru pentru ca, e mai comoda canapeaua de acasa si avem atatea butoane intr-o telecomanda... Nu ne mai vizitam prietenii sau rudele decat  daca avem nevoie de ceva sau atunci cand e vreo sarbatoare.

Dependenta electronica nu duce la armonizarea relatiilor ci la racirea lor. 

Renuntarea treptata la ele va reusi sa ne  apropie unul de celalalt. Face-ti o mica demontratie.

Obiceiurile proaste pot distruge lucrurile frumoase.

Imaginati-va un om care a stat toata viata lui la inchisoare, in momentul in care iasa de acolo nu stie cum sa traiasca in afara ei si se gandeste cu melancolie la zilele pe care le-a petrecut inchis, ajungand sa comita din nou o infractiune pentru a-si asigura un loc, in lumea in care se simte confortabil si anume  locul din care tocmai a fost eliberat.

De ce se intampla asta? 

Functionam asemenea unui calculator si marele avantaj e ca putem sa alegem ce programe vrem sa ne instaleze  " softul " propriei persoane. Programele proaste sunt obiceiurile noastre mai putin sanatoase care actioneaza ca niste  " virusi ", dar incet si sigur ne ajuta sa ne defectam si sa nu mai functionam normal. Tot noi avem si  " antivirusul " prin programe bune.

Puterea deciziei este la noi.
 Alegem ce ne face rau sau ce ne face bine ?

Cu ce oare putem inlocui elecronicele? Hai sa incepem prin a nu mai neglija familia, sa mancam mai des impreuna, sa ne povestim ce ni s-a intamplat in ziua ce s-a scurs.

Hai sa traim viata , nu sa o mimam...

Ati facut multe eforturi si ati descoperit ca nu se mai poate face nimic pentru a imbunatatii lucrurile? Nu va intristati, nu puteti sa ganditi si in locul celuilalt, aveti rabdare, o vei cladi pe a voastra in curand si cu siguranta lucrurile vor fi altfel.

Putem ramane niste roboti care fac la infinit aceleasi lucruri !

Decizia ne apartine!

Călătoria spre sufletul meu

Zâmbesc încrezătoare pentru că în acest moment orice mi se poate lua mai puțin ce am trăit și am văzut. Chiar dacă drumul a fost dificil cu momente epuizante, nu m-am lăsat bătută și a doua zi am luat-o de la capăt. 

Am învățat să găsesc frumusețea acolo unde mă aflu,să las în urmă momentele în care am stat pe loc, pentru că viața mea e la început de drum. Viața mea capată culoare după un gest, o privire sau o vorbă și am început să gasesc aceste lucruri la mine mai mult decât la alții. Sunt pregătită oricând să deschid ușa optimismului, să mă privesc mai des in oglindă. Am devenit mai pretențioasă cu mine însumi, mă privesc mai mult pe mine decat pe ceilalți. Comportamentul , atitudinea, gândirea mea față de lume trebuie să emane frumusețe, energie și curaj. Nimeni nu are dreptul să mă priveze de la frumusețe, să-mi schimbe modul de a gandi optimist. 

Nu am de gând să renunț la vorbe blânde și chiar generoase făcute la adresa voastră. Mă priveam în oglindă și mă găseam grasă și nu faceam altceva decât să arat mai slabă ca niciodata. Am crezut dintotdeuna că viata mea e chinuită, mă întrebam de fiecare dată de ce eu mai mult decat alții? 

De ce în loc sa fiu cum trebuia, o persoană rea, am devenit defapt mai sensibilă și mai atentă la necesitațiile celor din jurul meu și vin din nou cu veșnica mea întrebare " eu cu cine semăn dintre parinții mei?" Raspunsul e ca mereu ceva îmi dă pe minus la întrebarea asta și acolo intervine uimirea. Am crescut, am evoluat , sunt ceea ce vreau sa fiu, nu ceea ce m-au născut. Am înteles ca nu sunt fiica de vreoun geniu, am înteles ca nu pot sa fiu nici Shakespeare dar nici ultima persoană nu sunt de pe acest pamant. Am nevoi, vise mai mult decât colosale, o ambiție de a o lua de la capăt, nervi de oțel și o răbdare incredibilă cu acele cateva persoane pe care trebuie să le suport dar mai ales prin datoria mea morală să le accept pentru puținul cel pot...

Aș vrea să muncesc mai mult decât pot pentru că doar prin puterea muncii pot învinge dependența de anumite persoane, îmi doresc să plang mai mult decât ii drept pentru că numai așa pot prețui cu adevarat momentele puține de liniște sau de fericire, să transpir și să construiesc baza piramidei, să găsesc curajul nebun de a tinde spre vârful ei. Da, urăsc oamenii care renunță prea ușor !

Am o pasiune, îmi iubesc viața mai mult decât orice pe lumea asta, spre dezamăgirea unora... Nu e doar în episoade roz, are atat coborâșuri cât și suișuri, asta o face atât de palpitantă. 

De ce avem pretenții exagerate si imploram atenție sau iubire de la trecători ? 
De ce nu știm să ne oferim singuri atenție si iubire ? 

Eu am invatat că meritul mi-l dau eu nu alții !

E frumoasă calatoria spre sufletul meu....ceea ce simt nu-mi poate lua nimeni !

Cineva a fost intrebat : " Care e cel mai mare dușman al tau ?" Iar raspunsul era intotdeuna și e si acum - " Frica ".

 Numai o viată avem, hai să strălucim, să-i facem să zâmbească pe cei triști, descurajați, pesimisti. Nici nu-ți poți imagina câtă putere ai in tine să reușești asta! De ce sa nu stralucesti? Sa devii o personalitate puternică pentru a te diferenția de colectivitate, să fii tu cel autentic.

Hai să nu mai asteptăm sa ni se facă, hai să daruim din munca noastră !

Prietenii ma asteapta!

O  intamplare recenta m-a motivat sa scriu, sa las aici in acest spatiu un detaliu. Cu toate ca sunt de parere ca memoria este cel mai sigur vaccin al meu m-am gandit sa nu fiu egoista. 

Era intr-o zi de duminica la un concert in plina Piata mare, undeva de la distanta prin multime il zaresc pe el, avea tot atata lume in jurul lui cata aveam si eu numai ca el spre deosebire de mine intretinea o conversatie cum face de fiecare data, eu doar faceam pe observatorul. Il cunosc atat de bine si mai stiu cata nevoie are el de lume. Lumea este sursa lui de inspiratie, acel zambet de uimire,  lumea reprezinta pentru el un adevarat invatator si nu tine ranchiuna pe nimeni pentru ca nimeni nu poate sa-l atinga, sa-l spulbere, sa-i descopere latura sensibila si are el grija sa-si ia masuri solide de precautie. Concertul s-a terminat! Multimea se revarsa, se imprastie, toata lumea inoata spre o gura de iesire, tot atatea coate primesc cate primeste si el, la un moment dat se lasa pierdut de grupul lui de prieteni, ramane in spatele lor...si ramane... avea o privire pierduta, era momentul in care nu mai auzea galagie in jurul lui insa modul in care privea spre acel nimic m-a impresionat...aceea privire grava nu pot s-o uit!

 Numai el stie la ce anume se gandea, cert e ca privirea lui avea o poveste trista. Ma decid eu sa-l iau prin surprindere si sa-l scot macar pentru cateva secunde din starea aia, ehh fac un "bau" tampit pe la spatele lui crezand ca am reusit sa fac ceva interesant si zambeste, zambeste a uimire si imi spune ca prietenii lui il asteapta, ca se grabeste...am simtit ca nu spune adevarul, stiam: "Asa e, te asteapta prietenii!" ...indepartandu-ma usor de el...

Nu trece ceva timp si  imi dau cu seama ca ma gaseam si eu intr-o situatie similara:

"prietenii ma asteapta!"

Vreau sa am incredere!

 M-am mintit de fiecare data ca a trecut, ca e gata! Care e adevarul defapt ? Ceva se intampla cu mine. Eu persoana aia puternica ma opresc si iau o gura de aer si sunt pregatita in orice moment s-o iau din nou de la capat cand oricine altcineva in locul meu ar renunta. DA imi doresc sa pot lua acea gura de aer , sa ma opresc pentru o clipa, sa pot vindeca toate ranile. M-am lasat atinsa prea usor de oricine si e vina mea ca primesc asemenea lovituri, una dupa alta fara oprire, trebuia sa ma astept la ele, nu am avut puterea si experienta necesara sa le opresc!

 Fereastra sufletului meu a fost mereu transparenta. E o boala ce o port oriunde pasesc , se numeste neincredere! Se transmite prin frica, cineva sau ceva a avut grija sa-mi fie frica, ceea ce sunt eu e reactia a ceea ce mi-ati transmis voi. Atunci cand imi propuneam sa cuceresc un om, stiam sa ma fac placuta si prin ceea ce emanam reuseam fara prea multe eforturi sa ma fac placuta si asta intr-un timp foarte scurt. Acum cuvintele imi ies greu, ma pierd in discutii banale si sunt momente cand nu am chef deloc sa vorbesc. Nu stiu cum naibii' am ajuns in starea asta, dar vreau sa cred ca pot iesi! Sentimentele s-au transformat si sunt inca la mine, nu vor sa plece. De-as putea sa le ucid pe toate intr-o zi. Le-as baga in masina de spalat toate firele rebele ce au cazut pe camasa mea apoi as intinde camasa  in doua carlige pe o sfoara si as lasa vantul sa ia toate firele in caldura Soarelui. Asta ar fii partea mea preferata! 

Cineva mi-a spus ca valoarea tu singur ti-o dai, nu altii! Nici macar parintii sau cei apropiati tie...cam asta e ideea ca am atatea lucruri frumoase de oferit si o frica de a o face...

  VREAU SA AM INCREDERE IN TINE, SUNT ATATEA LUCRURI MARUNTE PRIN CARE ITI POTI CASTIGA INCREDEREA !

http://www.youtube.com/watch?v=xXtVBJDPs6k

Povestea unui intreg

Cineva a uitat azi sa zambeasca iar o alta privire ofteaza ca n-a fost acolo sa vada asta. Doua suflete boeme, un chip aparent usor de atins din exterior, niste ochi caprui pierduti printre zeci de rafturi cu preturi, cineva sta ascuns in spatele un cliseu, un banal salut te opreste in drum si te obliga vrei nu vrei sa schimbi doua vorbe despre ce ai mai facut in ultimul timp, apoi pleci si ajungi de unde ai plecat insa sub o alta forma. Femei si barbati ce traiesc in lumi paralele uneori. Fiecare femeie are format un univers al ei in schimb barbatii traiesc in acelasi univers cu totii. Din motivul asta femeile se simt atat de singure, ce reiese de aici e faptul ca ele reusesc sa fie unice.Stiu ca viata ta uneori o gasesti intr-un vid dar poate n-o sa fim totusi niste straini si o sa ne intelegem.. Sti... te caut in fiecare si fac experimentul acela cu imbratisarea. Vreau doar sa vad daca ramai un intreg sau te vei dizolva. Facand harta imaginara a noastra, as descrie povestea pe doua planuri. Suntem linia care uneste doua puncte si anume: traiectoria unei stele ce se izbeste de pamant.

Am ajuns sa ma obisnuiesc cu atatea situatii, atatea tipuri de oameni, am invatat multi barbati ce este iubirea in adevaratul sens al cuvantului iar acum ei o practica atat de bine sau chiar se insoara si mi-e ciuda pentru ca imi simt implicarea acolo undeva, intr-un fel i-am ajutat. In sfarsit... sa fie sanatosi. Intregul iar s-a imprastiat in mii de bucati. Multa vreme am crezut ca nu am dreptul sa schimb sau sa modific acest intreg. E greu sa pui capat unei chestiuni pe care nu vrei sa se mai termine. E greu dar se poate pune capat, altfel isi pierde farmecul sau intelesul.

" Un strain isi asculta pasii grabiti, priveste in stanga si in dreapta si merge mai departe insa niciodata nu se intoarce din drumul sau..."

Cutia prafuita

Vreau sa las aici in aceasta cutie un detaliu, pentru ca aici e locul in care ma exprim cel mai usor. Scriu si merg mai departe. Imi fredonez melodia aici si evit sa ma inchid  intr-un spatiu nociv de club unde muzica groaznica a disperarii data la volum maxim sa-mi amestece trairile. Aici scriu despre imagini, despre pictura, vals si tot ce tine de pasiune. Da, am trait palpitant si la limite, am fost, am iubit, am avut curajul, am avut momente cu urcusuri si coborasuri si vreau sa scriu despre asta. 

Scriu pentru ca sufletul meu explodeaza in mii de bucati si totusi poate ramane un intreg. Scriu nu pentru a primi un raspuns ci pentru a ridica semne de intrebare asupra existentei. Scriu pentru mine. 

Scriu pentru a-mi aminti. Blogul asta si-a inceput povestea cand nimeni nu a fost acolo sa asculte. Cu fiecare zi care trece sunt alta, ma descopar si vreau sa scriu despre asta, pentru a nu uita ca am fost candva asa. Scriu pentru atunci cand voi sufla praful de pe cutia de acum, pentru zambetul acela. Scriu pentru amintirea mea!

Scriu din convingerea ca nu ma voi mai intalni cu ceea ce am fost sau sunt azi. Voi lasa aici o poveste personala pentru momentele in care memoria mea nu va mai putea sa le cuprinda si isi va pune prea multe intrebari. 

Nu scriu pentru tine si nici nu pretind chirie cititorule ca ai trecut pe aici, lumea mea e mai complicata decat ai crede si nu esti obligat sa mi-o accepti. Cuvintele sunt ceva minunat si de aceea prefer sa-mi inec sufletul prin ele. 

Aș vrea să fiu ...

Aș vrea să fiu conturul negru a unei flori dintr-o carte de colorat unde un copil aduce o pată de culoare prin mazgălitura lui.

Aș vrea să fiu ploaia, acei stropi ce îi ia prin surprindere pe îndrăgostiții ce aleargă ținându-se de mână spre primul adăpost găsit în cale.

Aș vrea să fiu curcubeul de pe cer la care un copil îndreapta un deget și e fericit că l-a descoperit.

Aș vrea să fiu un pictor ce formează destine pe o bucată de pânză, să pictez linia vieții persoanelor la care țin.

Aș vrea să fiu persoana care găsește tot felul de răspunsuri, spre exemplu să aflu vârsta fiecărui om după frumusețea și bucuria din suflet.

Aș vrea să fiu visul tău cel mare ca atunci cand vei întinde brațele ele sa nu-ți cadă în gol, să ne prindă îmbrațișați.

Aș vrea să fiu...

Sub pleoapa cerului.

Când ploaia se anunță lovind cu putere în fereastra ta, doar primește-o. Las-o să se reverse în lumea ta, să intre prin porii tăi... Va fi o atingere rece ce se va lovi de sangele tau cald. Evadează in ploaie și respiră odată cu ea! E portița ce te va trece pe partea cealaltă doar învârtindu-te ca într-un cerc.
 Ia-ți o doză suficientă de aer apoi ascultă cum fiecare picatură se pierde, amestecându-se cu praful în viteza ei. Iși croiește drum printre degetele tale, curge într-un flux continuu și totuși pasager vrând să spele un pacat mai vechi.
Ai atâtea vise de îndeplinit ... 
Fiecare umbra de nor te va ajuta să duci la îndeplinire câte unul.. Vei rămâne în ploaie și te vei lăsa lovit în stradă de coatele fiecarui trecător, trecatori cu privirile îndreptate în jos ce vor strivi sub bocancii lor atatea vise, vor ocoli atâtea bălți, vor privi prin tine, dar ce mai conteaza... Într-o lume grăbită tu vei ramane neclintit. Câtă ploaie a atins pielea ta ? Câte straturi de piele ai schimbat odată cu ea? Ploaia se va opri iar tacerea ei iți va aduce o liniște înșelătoare, asta pentru că va începe din nou să picure.
 Viata ta e respirația cerului unde ploaia face dragoste cu visele. Viața ta e un evantai din carton umezit de ploaie si indoit de vânt cand soarele e obosit sa mai încălzească...
Tu doar te afli sub pleoapa cerului si respiri....

Hipnoza poneiului

De parca timpul statea in loc

....si totusi cand vom ajunge acolo unde ne grabim sa fim vom realiza ca defapt tot ce a fost mai frumos s-a petrecut pe drum...

Nimic nu se pierde. Totul se transforma...

Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti  inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. Ca un artist in devenire isi croieste drum prin universul sau, acolo unde muzele niciodata nu-l vor parasi . Inima ta pompeaza licoarea pentru a reda viata la orice varsta. Creaza frumusetea! Ce se evapora si ce anume se solidifica? Acum in piept ai inima tanara, mustul se revarsa mai usor. Esti dispus usor sa oferi inima ta jertfa, vrei sa te faci gustat, arzi de nerabdare sa te faci simtit, sa se stie de transformarile tale launtrice. Esti neinteles! Pentru ca nimeni niciodata nu va putea sa fie in locul tau,  sa traiasca in modul tau.

 Pastreaza fiecare picatura pentru tine si invata sa traiesti pentru tine! Vei inchina pocalul si-l vei lasa sa curga liber printr-un sarut diferit. Unul ce seamana a iubire si... ca in toate cazurile vei ajunge si la prag de trecut, calatorule! Nu te intrista, in curand vei purta aceasta iubire sub o alta forma. Vei gusta o viata din aceste reactii chimice! Pocalul va ramane acelasi doar ca  stropit cu  vin rosu de neuitat. Mustul devine vin si va curge in privirea ta... in privirea ta printr-o serie de alte transformari...

Nimic nu se pierde. Totul se transforma...

Printre nori

Acolo sus printre nori totul pare mai mic. Doar o clipa de libertate vreau apoi ma intorc la voi! Respir din caldura Soarelui, e momentul meu! O mare parte din mine e acolo... in cel mai neatins si mai curat loc.

Concert Eros Ramazzotti

In cateva zile voi fi acolo...

Nurnberg - Arena , BY Saturday, March 13, 2010 8:00PM

Trebuie sa descoperi tu lumea nu ea pe tine!

Fiecare avem un univers al nostru.Un univers infinit de frumos si ticsit de motivatii ascunse, de trairi valoroase, de spatii neelucidate. Fiecare dintre noi avem un mod unic de a ne intelege sau cunoaste si de aruncat asupra lumii o infinitate de priviri. Cu totii cautam sa traim in armonie cu propria fiinta, cu totii vrem sa credem ca lumea defapt ne apartine. Totul in jurul nostru se afla intr-o continua miscare, ai nevoie sa fi la curent cu tot ceea ce se intampla. Lumea nu te iarta, daca ai ales sa intri in jocul ei trebuie sa sti sa joci foarte bine, nu ai voie sa te pierzi in lucruri marunte si trecatoare. Constientizand ca e doar un joc, il putem manipula cu mintiile noastre stralucite fara sa ne afecteze, insa nu toti vom reusi asta. Altii vor pierde si vor ajunge prin a renunta sa mai creada in minuni si vor ramane pe loc sau la mana destinului! Insa nu ne putem juca oriunde, nu acolo unde ne lasam sufletul. Niciodata nu vom ascunde adevarul celor ce ne sunt dragi. Numai asa putem trai impliniti, prin adevarul rostit celor la care tinem. Nu ii putem folosi. Ei sunt o parte din noi. Sunt singuri ca si noi, nu ne putem bate joc de ei. Ei sunt evolutia noastra.

Viata ne cere sa nu ezitam prea mult atunci cand am descoperit un sens...Sa nu ne gandim prea mult ce trebuie sa facem cu acel sens ci doar sa credem in el, sa-l pretuim...

Sensul meu este acela de a patrunde in tainele iubirii autentice. De a trai doar o clipa in aceea stare care sa faca cat o viata cu oricare altcineva...

Merita sa credem in ceva ce poate nu vom gasi niciodata. Tot e mai bine, decat sa fim doar niste simpli pamanteni! E cel mai bun lucru pe care il putem face: sa fim sinceri cu acele cateva persoane la care tinem. Majoritatea ne confruntam cu tot felul de probleme. Cine vrea sa fie dezbracat sau compatimit? Cati dintre noi am gandit ca daca ne expunem problemele vom face defapt pe altcineva fericit? De ce atata concurenta? Trebuie sa descoperi tu lumea nu ea pe tine...

Salinele din Turda.

Biserica fortificată din Biertan.

Destin vs Alegeri

Fie ca ai participat activ sau pasiv, sunt momente pe care le-ai trait, oricat ai incerca sa-l faci pe cel de langa tine sa inteleaga cum a fost, e practic in zadar pentru ca nimeni altcineva n-a trait in modul tau ce e considerat unic. Am incercat sa dau o definitie vietii fara sa ma inspir din citate celebre. Sunt de parere ca in viata e ca si atunci cand te-ai apucat de crosetat. Fiecare isi alege un fir si culoarea cu care vrea sa lucreze. Iar firul asta de mai stiu eu ce culoare va lega un ieri de un maine, ceea ce ai facut se va lega cu ceea ce vei face, se va lega pentru ca, cu fiecare zi care trece esti altfel. O parte din sufletul tau se regaseste in toate acele noduri sau incalciri care te ingreuneaza la un moment dat. Cate noduri ai legat? Unele le-ai facut gresit si nu se mai pot desface. Niciodata firul meu nu va fi la fel de intins ca al tau. Timpul e acelasi, tu alegi modul in care treci prin el. Crosetezi, crosetezi... la un moment dat te opresti si maine o iei de la capat. Ziua de azi va deveni ieri. Cea de maine va deveni un azi iar mai apoi iar un ieri. Poimaine ? te vei gandi oare la un ieri sau la un maine? Accidente, trairi, sentimente, rabdare, cate vibratii?...si toate trec dar totusi raman. ESTI SINGUR! Si vezi ce bine iti prinde singuratatea de " a croseta "? nu cumva te simti singurul? Nu-i asa ca incepi sa te simti putin mai batran? Ai invatat, autoeducat ca lucrul facut cu mana ta fie el mic sau mare, reusit sau nereusit nu seamana cu cel cumparat de la " obiecte de serie fabricate de masinarii " . Tu nu esti o masinarie. Esti viata, pui viata in lucrurile din jurul tau. Nu incerca sa fi inteles. Nu te stradui sa explici prea mult prin ce ai trecut, nimeni nu te va asculta cu adevarat. Nimeni nu va intelege prin ce ai trecut. Esti singur, nu intra in panica! ai nevoie sa fi singur...numai asa poti descoperi geniul din tine. Cine se simte singur nu se poate potrivi decat cu unul la fel de singur.

Invingatorul este intotdeuna singur!

dolceneea : de cate feluri sunt oamenii?
persoana x : poi depinde din ce punct de vedere...
dolceneea : dai raspunsul care iti vine prima data in minte
persoana x : pt mine sunt de doua feluri
persoana x : noi si ei
dolceneea : ..................
dolceneea : ma faci sa plang
persoana x : nu asta e intentzia....
persoana x : dar daca lacrima ajuta....atunci sa plangem!!!!
dolceneea : de ce lumea e atat de rea?
persoana x : nope....lumea nu e rea....
persoana x : lumea e cum o lasam noi sa fie....
persoana x : sti cum zice puya in piesa aia...
persoana x : "we can change the world"
dolceneea : de ce unii oameni vor sa-ti faca rau fara motiv?
dolceneea : iar scopul lor sa fie razbunarea
dolceneea : bucuria razbunarii
dolceneea: ce inseamna bucuria razbunarii?
persoana x : razbunarea e arma prostului....si nu exista bucurie....
persoana x : exista un fel de satisfactzie sadica..dar nu are bucurie ca finalitate
persoana x : in final..persoanele de gen ajung la regrete...
persoana x : bietzii de ei
persoana x : :)
dolceneea : cred ca unii oameni sunt coplexati de ei si ca sa iasa cu basma curata inventeaza lucruri, cauta sa se joace cu slabiciunile tale ca sa isi compenseze din complexe
persoana x : of Doamne...
persoana x : se prea poate...
dolceneea : ti s-a intamplat ca cineva sa se joace cu slabiciunile tale?
persoana x : doar sti....
persoana x : traim intr-o lume limitata
persoana x : nope....pt ca nu mi-am expus niciodata slabiciunile
persoana x : niciodata..
persoana x : asa ceva e imposibil...
dolceneea : inseamna ca te poti numi un om ferit de ticalosi
persoana x : traim intr-o lume condusa de oameni de gen...
persoana x : in concluzie, tzinanand cont de faptul ca ei sunt defapt exemplul....

(.............)

persoana x : poi cam asta e cheia in lumea asta....
persoana x : " e mai bine sa fi un fals cineva decat un veritabil nimeni " !!!!

Stella Incantevole - Alessandra Amoroso

Se puoi ora parlami
Coi tuoi occhi lucidi
Io chiedo te
Vai via in un attimo
La mia vita è in bilico
Ma io chiedo te
Stella incantevole
Brilla perla tra le lacrime
Torna.

E sei male liquido
che fa un dolce livido
Ma io chiedo te
Stella incantevole
Brilla rugiada tra le orbite
Torna che mi manchi e mi sembra impossibile
Stella.

Stella incantevole
Brilla perla tra le lacrime
Torna che mi manchi e mi sembra impossibile
Stella torna qui da me
Vivi che io muoio insieme a te
Stella.

Se puoi ora ascoltami
Coi miei occhi lucidi.
Io prego Te.

O poezie

O lacrima ce nu curge si se cuibareste in ochi
O stea neclara ce lumineaza prin fereastra mea
O harpa ce plange purificandu-se intr-un izvor
O lumanare care se ineaca stingandu-se usor
O oglinda ce se vrea sparta si schimbata
O valiza de amintiri ce nimic nu le poate sterge
O violenta ciocnire a unui inger in zborul sau
O epava ce scoate voci din adancul oceanului
O eliberare a sufletului dincolo de moarte
O traire spusa si inca una nespusa
O adiere a vantului rece pe obrazul meu
O poveste trista cum va mai exista sau poate nu
O panza de paianjen intr-un colt
O tesatura formata din matasa alba
O cenusa ce ai mei pasi o imprastie
O inima ce doar timpul va reusi s-o vindece
O iertare rostita prin tacerea ta de-acum...

" By dolceneea "

Barbatul irezistibil

Barbatul de langa mine trebuie sa aiba un caracter foarte puternic. Prefer o persoana alaturi de care sa am probleme in minus si nu probleme in plus. O persoana cu un spirit dezvoltat al umorului, O PERSOANA CARE MA FACE SA MA SIMT BINE, NU VREAU UNA CARE MA FACE SA PLANG. Unul langa care sa-mi bata inima tot mai tare nu unul langa care sa ma plafonez. Sa imi citeasca respiratia atunci cand ii vorbesc, sa treaca dincolo de cuvinte. Am o vointa puternica de a ma indragosti iar pentru asta caut o persoana care sa nu ma faca sa imi fie frica sa-mi pierd ratiunea in anumite momente. E important sa ne intelegem din priviri, sa-mi fie un adevarat complice in societate iar pentru asta e necesar sa fie foarte inteligent. Trebuie sa fie capabil sa imi ramana in minte, sa iubeasca cu pasiune si sa reuseasca alaturi de mine sa intretina aceasta pasiune. Sa aiba incredere in el si in trucurile lui, sa se cunosca foarte bine si sa se aprecieze pentru ceea ce este ca om. Sa fie precis in ceea ce isi doreste! Sa se dezbrace de orice orgoliu atunci cand iubeste. Sub aspect fizic nu trebuie sa fie frumos, ci doar sa se faca placut prin personalitatea si aura lui. Primul lucru ce cred eu ca e important intre doi oameni e pasiunea. Sa existe intre noi acele transformari chimice ce-ti inunda tot corpul. Sa ma cucereasca prin ceea ce emana, prin frumusetea lui interioara, prin sensibilitate, prin modul pervers in care zambeste :)))( aici rad ).
Trebuie sa isi pastreze intotdeauna o urma de mister, sa fie spontan si imprevizibil, sa traiasca dupa propriile reguli nu dupa regulile impuse de societate, adica sa fie un barbat curajos in nici un caz cuminte. Sa nu se lase descoperit intru totul chiar daca eu voi incerca sa-l ingreunez la asta. Vreau sa fie nu doar iubit ci si un bun complice, prieten sau partener. Sa nu reactioneze niciodata din impulsivitate, adica, in conditii de stres sa stie cum sa-si tempereze comportamentul, sa inteleaga ca respectul e o piesa importanta in societate, daca vrei sa traiesti frumos. Am nevoie de cineva care indiferent de problemele ce le are sa gaseasca intotdeauna calea spre mine. Sa fie capabil sa confrunte o discutie sau o situatia, nu sa fuga de ea. IREZISTIBIL !!!Cam asa il pot descrie pe barbatul caruia nu-i pot rezista.


"by busola"

O strada cu sens unic.

Observa-ma cand te privesc,
Asculta-ma cand iti vorbesc,
Intelege-ma cand te privesc in ochi.
Prea multe intrebari...
O mie de ganduri si atatea dubii.
Modul tau de a te comporta incepe sa ma oboseasca!
Imi pare rau...
Vreau sa-ti dau tot ceea ce pot
Dar cu cat merg inainte cu atata realizez ca defapt,
Merg pe o strada cu sens unic unde
Deocamdata in asteptare nu e nimeni.
De ce cauti persoana potrivita insa n-o opresti pentru tine?
Nu pretind prea multe dar daca tii la mine dovedeste-mi asta.

" Bybusola"

Eu si vantul

Nu ma intereseaza ca ai sa-mi zici ca n-am ce vedea acolo si ca nu e nimica interesant pentru tine de vazut. Tu nu sti ce vad eu cand privesc in departari. Lasa-ma si du-te unde consideri tu de cuviinta. Nu sti sa-mi asculti respiratia in timp ce iti spun toate astea. Vorbele tale ma lasa rece. Vreau doar sa privesc, asta e tot ce vreau. Intr-un loc frumos, undeva departe de cacaturi. Fara vecini, fara caini zgomotosi. Vreau sa fiu doar eu si cu vantul, intr-o liniste de mormant. Vreau sa simt doar vantul, sa inchid lent pleoapele grele la fiecare bataie de-a lui, sa simt atingerea lui pe al meu obraz. Vreau sa trec dintr-o stare intr-alta, de la palpitant la o stare de singuratate, de la o stare de frica la una de necunoscut. Sa am dorinta sa ma intind pe spate si sa privesc cerul iar printre ale mele degete sa treaca doar vantul.

Sa inspir vantul in linistea unei seri de vara :)

" By busola"

Balea & Sighisoara pe iarna