Darul meu...

Câteodată simt că iți pot atinge sufletul iar cand te îmbrațisez îmi imaginez meduze care plutesc în mare.
Prin transparența lor se vede soarele care mă atinge prin razele lui și sunt atât de calde...

Dimineața când mă trezesc, știu că un mare haos pe pământ mă asteaptă, ca și cum aș face parte dintr-o altă lume și am ajuns în locul nepotrivit.
 Însă în momentul în care deschizi și tu ochii lângă mine, în acel moment, haosul văzut de mine devine ceva nesemnificativ in jurul nostru...

Îți multumesc pentru zilele frumoase în care ai crezut în mine, pentru tot ceea ce mi-ai dat, esti un dar neașteptat și neprețuit pe care încă îl mai cercetez cu mirare.

Noaptea ești cel mai aproape de mine, îmi pătrunzi în vise ca și cum cerul plin cu stele s-ar oglindi în mare, tu esti cerul iar eu sunt marea, cu valurile mele eterne îți voi proteja strălucirea stelelor...

Lasă-mă să te iubesc și din darurile tale să-ți dau la rândul meu în dar inima mea, ești tainica mea mândrie ! 

Cuvintele devin neputincioase, chiar și în flori daca m-ai afunda, eu voi aprecia mereu la tine cum înflorește frumosul din înlauntrul tău.

Te iubesc.

PS : Pe langă gândurile mele am să las și această poezie superbă:

 " dă-mă la remaiat
du-mă la întors, ţese-mă din nou,
zugrăveşte-mă, pune-mi alt guler,
altă manşetă, alt zbenghi
dă-mi alt număr la pantofi,
toacă-mă mărunt
şi umple-mă cu condimentele moralei tale
împunge-mă cu o mie de sfaturi,
împrăştie-mă în patru vânturi
şi vei observa că acolo unde cad
se umple locul de mine."

( Lucian Avramescu )