marți, 21 octombrie 2008

Renastere din mormantul de stanca...


        Au fost momente in viata mea care m-au marcat, multe lucruri au fost imposibil de realizat. Nu mi-a fost deloc usor iar atunci cand cautam o raza de speranta, cineva aparea in peisaj si imi complica si mai mult situatia. Incet, incet apoi ma indreptam spre adevarata fata a egoismului uman. Atunci am devenit o marioneta prinsa in niste sfori, mereu absenta, traiam cand defapt murisem, ascultam si aprobam pentru ca nu mai aveam puterea de a ma contrazice cu nimeni. Ma straduiam sa inving timpul cu o rabdare infinita, incurajandu-ma ca va veni si vremea cand voi actiona, cand voi ajunge pe cont propriu si voi putea lua decizii. Insemna foarte mult pentru mine sa pot lua decizii fara sa fiu influentata.

   Iata acum ce se poate intampla, e incredibil ! Ma trezesc dimineata plina de energie si reusesc sa ma gandesc la lucrurile ce conteaza cu adevarat in viata. Sunt pe punctul de a realiza ce imi doresc fara ajutorul nimanui, nici nu-ti poti imagina ce bine e sa nu depinzi de cineva. Cand sti ca ai renascut din propria ta cenusa, ca ai revenit la viata, la adevarata viata in care ai linistea sufleteasca si incarcatura psihica necesara pentru a te confrunta cu toate obstacolele ce vor urma sa intre in viata ta...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII: