Colivia.

Prima dată pictează o colivie.
Mai apoi ca un cadou ce-l primești,
Deschide larg, însă cu răbdare ușița de lacăt.
Varsă apoi o găleată mare de culori,
Iar cu pensula, gâdilă acolo un peisaj frumos.
Ceva cald dar neapărat să fie simplu.

Te gândești la un copac, o gradină...
Ori la un crâng dintr-o pădure mistică ?
Pe urmă intri în acest decor și te ascunzi.
Fara să scoți măcar o șoaptă, aștepți...
O să treacă un timp până ea ajunge.
Ori se poate ca pasărea pe care o astepți

Să vină iute, dar poate să treacă și ani...
Depinde când se hotărește să apară.

Așteapt-o și nu te lăsa descurajat.
Chiar daca ani buni vor trece peste tine, rămâi !
Faptul că vine iute sau încet e irelevant.
Nu contează dacă tabloul e unul reușit sau nu,
Pentru că atunci când sosește această pasăre,
E mare dorința, fă liniște să nu te audă...

Asteaptă să se așeze și speră ca ea să cânte.
Daca nu va cânta, nu-i de bine..
Dacă va intra în colivie, fă bine
Cu pensula și lasă ușița deschisă larg.
Dar mare grijă ! Să nu-i atingi vreo pană !

Mai apoi faci portretul unei frumoase flori
Cu ale ei crenguțe de un verde crud.
Trebuie să bată vântul acolo, să simți răcoare.
Să se audă gâzele prin iarbă și să fie vară.
Tu vei aștepta să apară în fundal pulbere de soare.

Daca pasărea a început să cânte fară oprire pentru tine,
Atunci acela e momentul cel mai potrivit!
În acea dimineată, lasă ceașca pe al tău pervaz și privește.
În zbor, o pană a căzut în mâna ta și e semn bun.
Lasă cu ea o semnătură în colțul drept al pânzei.