marți, 15 septembrie 2015

Timpul



Timpul a fost creat între patru pereți și se scurge prin clepsidre.
Prin colțuri niște păianjeni, frați de cruce se joacă cu un fluture.
Pasii lor trufași dau vieții același sens și ne transformă-n hidre.
Durerea e întotdeauna brutală și egală între învingător și cel învins.

Anii ne duc înainte și-napoi, unul cade singur, altul este împins.
Supuși la legea gravitației, aș vrea să pot scapa, ai vrea să poți scăpa.
Spre cer de aruncăm nisipul, îl cerne vântul înapoi cu același cuprins
Tu du-te amor cât mai departe, mă pierd și eu în fumul de țigară.

Fruntea sus, există bunătate! O icoană lăcrimează în vecinătate.
Am să rămân pentru tine acolo în semn de speranță, curcubeu pe o stradă.
Dorul neîmplinit are scânduri și cuie bătute și se odihneaște-n veșnicie.
Tu, ploaie măruntă, te vei retrage în rădăcinile copacului vieții de pe strada mută.

Viața este o nesfârșită absență ce caută alinare pe drumuri grele.
În fiecare zi trece pe drumul spre servici, pe geamul spitalului.
Aproape și de neatins sunt pașii ce calcă melci întreaga săptămână.
 Nimic nu ne aparține, timp nu mai avem iar viața ni se scurge între patru pereți...







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII: