Ploaia

/   \

/          \
/                 \
/                       \
/                             \
/                                   \
|                                       |
\                                         /
\                                         /
\                                       /
\                                    /
\                                 /
\                            /
\                       /

 \                  /

 \             / 

\        /

De stai puțin și te gândești, anotimpurile astea sunt la fel

Dintre toate creaturile pământului numai omul e altfel.

El plouă din senin sau tună, când e soare când e lună.

Descoperi ce minune! că-n el șade ori o beznă ori o lumină.

 Din plâns divin necuvântat a fost creat și tot așa a renăscut,

Prin bocet a găsit iubirea, gândul, geniul și tot așa și ce e sfânt.
El e apa ce pătrunde pe sub zidurile celei mai mărețe cetăți
E un copil al nimănui ce se joacă în ploaie lângă un biet bătrân,
  E cutremur, izvor de inocență dar și furtuna din irișii, adâncul cearcăn.
 Că-i dulceață ori amar tot ce duce omul cu el îl cheamă tot înapoi.

Că-i fugă ori v-ați-ascunselea, moartea e singura ce el n-o poate opri.

:)

scris: busola