Semeni cu un lăstun de casă,
Îți admir tăcerea
Ca pe o călătorie către același habitat.
La ceasuri târzii, tu știi
Să-mi oferi un cuib, o oglindă, fereastră,
umeri și punți.
Cu respirația ta ascunsă mă trezești la viață,
Cu un puls nebănuit îmi dezlegi tristeți.
Cu privirea aia hipnotică, îmi alungi nopțile lungi...
Semeni cu un lăstun de casă,
Dinspre începuturi fantastice,
În aripi neobosite arde un foc sfânt
Înfrângerea timidă a nerecunoșterii
Te odihnești însă, sub fruntea mea pentru că n-ai colivie,
Unii îți zic că îți cunosc cântecul
După nume, s-au înșelat întotdeauna.
Mereu m-ai învățat un grai nou...
Semeni cu un lăstun de casă
Îti plătesc cu ochii călătoriile
Prin ei îți înalți flămând cerul senin.
Scormoni în călimara timpului după acel bob de jar...
În palmele mele pari un copil adoptat
Orele petrecute cu tine mi le-am căptușit adânc în suflet.
Îți place libertatea, nemărginimea și zborul reinventat,
Iarna și vara nu sunt pentru tine,
Nu îți plac tiparele vicioase dar mai ales extremele...
Semeni cu un lăstun de casă
Când adorm extenuată
Îmi aperi pieptul ca și cum aș fi propria ta mamă
Am fost dată cu imprumut, am speriat cu foamea mea nestăvilită de tine...
Te întorci la mine cu noapte de comori, inele de crenguțe...
Ochii mă trădează în cele din urmă, ah ce vis frumos am avut în noapte!
..Și nu-mi mai pasă dacă plumbul topit a fost sau nu un înger...
🖤
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: