Cartea mea.

 

Ascult valurile mării care ating ușor filele galbene a unei carți vechi cu înscrisuri și meditez.
E cartea mea, am s-o ofer mării pentru a o deschide la mal, rând pe rând toate literele să le piardă, pagină cu pagină, plutind, ușor, pe valuri până când, se vor contopi. Această carte a fost ridicată din marea de oameni ce treceau pe langă ea murdărind-o cu mult praf. De acolo unde a fost cândva călcată în picioare, din acel loc în care s-a amestecat cu celelalte cărti, acolo unde s-a tăvălit în noroi, mai tarziu decat niciodată acum ea e liberă in mare !