Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. Ca un artist in devenire isi croieste drum prin universul sau, acolo unde muzele niciodata nu-l vor parasi . Inima ta pompeaza licoarea pentru a reda viata la orice varsta. Creaza frumusetea! Ce se evapora si ce anume se solidifica? Acum in piept ai inima tanara, mustul se revarsa mai usor. Esti dispus usor sa oferi inima ta jertfa, vrei sa te faci gustat, arzi de nerabdare sa te faci simtit, sa se stie de transformarile tale launtrice. Esti neinteles! Pentru ca nimeni niciodata nu va putea sa fie in locul tau, sa traiasca in modul tau.
Pastreaza fiecare picatura pentru tine si invata sa traiesti pentru tine! Vei inchina pocalul si-l vei lasa sa curga liber printr-un sarut diferit. Unul ce seamana a iubire si... ca in toate cazurile vei ajunge si la prag de trecut, calatorule! Nu te intrista, in curand vei purta aceasta iubire sub o alta forma. Vei gusta o viata din aceste reactii chimice! Pocalul va ramane acelasi doar ca stropit cu vin rosu de neuitat. Mustul devine vin si va curge in privirea ta... in privirea ta printr-o serie de alte transformari...
Nimic nu se pierde. Totul se transforma...
Asa este, nimic nu se pierde, totul se transforma...
RăspundețiȘtergereIubirea trece prin stadiu cel mai greu de transformare, se dezvolta repede cu o mare intensitate, avand reactii foarte puternice, ajugand la un punct in care cuvintele nu pot descrie acest lucru, si totusi se poate transforma in opusul ei... unde siguranta, cuvantul "doi", combustibilul ce alimenteaza sentimentele se transforma la fel de repede in amintiri, regrete, obsesii, o lacrima....
Uneori inchizand ochii ma vad pe o barca ratacita pe mare in departari. E intuneric si nu e decat apa in jurul meu, nu stiu sa inot, oricum nu stiu daca asta m-ar ajuta la ceva, valuri agitate imi misca barca, un nor scutura o ploaie rece, am puterea sa tzip pentru ca nu ma aude nimeni si o fac...Gandind la rece singura solutie ar fi sa adorm asa si sa astept dimineata. Va iesi maretzul Soare si imi va lumina barca. Daca nu voi gasi eu calea spre voi, stiu ca undeva, cineva se straduieste sa ajunga la mine. :)
RăspundețiȘtergereSoarele sunt eu si Luna :)
RăspundețiȘtergereSomnul ne alina suferinta, somnul inseamna conservare, si eu cateodata as vrea sa dorm si sa ma trezesc un alt om, un om cu niste sentimente apuse...
Si totusi daca Soarele nu o sa apara da-i foc la barca si pentru putin timp o sa fi invaluita in caldura chiar daca pretul e mare(sa nu se inteleaga gresit ca as vrea sa te sinucizi, Doamne fereste! dar un delfinas te va salva)
O zi superba!
Niciodata nu am comparat acest "crez" cu iubirea. "Nimic nu se pierde.Totul se transforma" pentru mine are stransa legatura cu economia, cu mersul lucrurilor in viata si dezvoltarea sau regresul societatii, depinde dupa caz. Dar acest punct de vedere,mi-a ridicat cateva semne de intrebare, pentru ca are mare dreptate. Iti recomand cartea lui Paulo Coelho( ptr ca vad ca iti place) "La raul Piedra am sezut si am plans". Numai bine!
RăspundețiȘtergereNunta in cer- M. Eliade
RăspundețiȘtergere@ Tatiana
"Totul se transforma" pentru mine are stransa legatura cu economia, cu mersul lucrurilor in viata si dezvoltarea sau regresul societatii, depinde dupa caz"
Asta suna a materialista? iubirea se transforma in nevoi socio-economice? daca e asa asta inseamna ca nu mai e iubire ci doar interes.
@ Tlaloc, nu ma refeream la materialism si nici nu cred ca voi ajunge vreodata materialista, ideea era ca nu atasam expresia asta cu ideea de iubire, ci o atasam cu partea practica a lucrurilor. De exemplu in cazul unei crize, banii care se cred pierduti, ei de fapt s-au transformat in altceva(simplist vorbind). Iubirea e o forta suprema, care pune stapanire pe noi, cel mai mare pret al ei nu e bogatia materiala, ci e fericirea.
RăspundețiȘtergereAcum am inteles, multumesc ca m-ai lamurit!
RăspundețiȘtergere,,Echilibru,,
RăspundețiȘtergere