miercuri, 18 ianuarie 2012

Pentru ca un parinte...

Pentru ca un parinte...


Pana si Sfinxul moare cu incetinitorul
Fapte inconstiente, intre adevar si mit
Nevoia jalnica de a te afunda in ale carnii
Si a te numi "tata" fara impulsul tau.
Mai mult decat in vremurile primare
Curge rautatea ca dintr-un sac de rafie rupt.
E imprastiata la voia intamplarii...
Vantul insufleteste pleoape reci a unui copil care se vindeca greu .
Putem fi de stele mai aproape si cu toate astea
Alegem mocirla in care vor veni sa ne ingroape strainii.

Cu a lor suflete facute sloi, se polueaza apa cu monstrii.
Se sinucid balene in larg, cainii latra in libertate
Se vand idealuri la televizor, se vand in lumea lor
Iar eu din ce in ce mai mult imi vars sangele ca donator.
A intrat desertul in suflet, patrunde in casa, patrunde in noi

Dincolo de templul sacru a unui parinte
Se deschide o usa cu-un strigoi.
Cu sageata unui orb si a unui mut
Un carbune arzator arunca langa mine
Un jandarm care elaboreaza teorii,
Un dictator pregatit sa rosteasca cuvinte grele
Un maine vine oricum , ce ne mai asteapta oare?
Pentru ca un parinte nu stie sa fie parinte...

autor: Busola...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII: