Copilaria mea a fost impartita in doua bucati dar desfasurata simultan. Am avut o copilarie grozava cu tot ce mi-am dorit din punctul de vedere a unui copil, cat puteam sa-mi doresc eu la varsta aceea, eram un copil care se multumea cu ce primea si era bucuros, insa care a fost privat si atunci ca si acum dealfel de afectiunea unui tata alaturi, prin dragoste, sustinere, apreciere si respect. Eu nu am primit acest lucru. Eu eram copilul procreat, nu apreciat. Dar in schimb am avut-o pe mama care si-a insusit foarte bine rolul de mama adevarata pentru mine si fratele meu. Aceasta mama erou a suportat atat de multe in viata asta, incat m-a inspaimantat cat poate sa fie de puternica! Ii multumesc pentru ca atat cat a putut a facut pentru mine si a fost acolo cand mi-a fost mai greu sau cand nu am inteles prea bine lucrurile cu viata asta.
Am auzit in jurul meu ca trebuie sa te nasti bogat pentru a reusi in viata asta. Cine spune ca bogatia inseamna averi, case, bani, bijuterii? Saraci bogati si bogati saraci sunt atatia printre noi. Adevaratele valori sunt amintirile, invataturile, familia ta ( indiferent de cum este ea, trebuie recunoscuta si respectata) și sufletul tau pereche.
As vrea sa ma tina Dumnezeul sanatoasa ca de acum incolo sa-mi depasesc conditia, sa stiu perfect de unde am plecat dar sa continui muncind.
Am de muncit cu mine in fiecare zi. Am de muncit cu slabiciunile mele, cu mentalitatea si defectele mele, cu momentele mele de descurajare, cu starile mele de nota impulsiva sau cu atitudinea mea mai putin corecta fata de persoanele din jurul meu.
Vreau sa imi antrenez corpul si mintea si inima sa formeze un echilibru. Am momente frumoase zi dupa zi , dar acele lucruri trebuie sa ma determine sa nu renunt la lupta mea de a obtine in continuare lucruri frumoase.
Cele mai frumoase sunt realizarile mele, dar asta inseamna sa nu renunt la munca mea, muncesc pentru ca imi doresc atatea....
Lenea, negativismul, pesimismul trebuie sa dispara, renuntarea nu este o solutie in nicio situatie, asta am invatat din proprie experienta. In schimb implicarea e foarte inportanta. Munca este importanta! Atunci cand iti doresti ceva mic, muncesti tot pe atat si ai acel lucru insa pe scurta durata sau de proasta calitate. Daca muncesti pentru lucruri marete atunci efortul tau sustinut dar si rasplata e pe masura. Munca trebuie sa faca parte din viata mea zi de zi, dar, munca nu inseamna sa ai un loc de munca , munca inseamna cizelare, autoeducare, evolutie, locul de munca iti poate spune cine esti, dar nu e suficient acel statut vazut din exterior, conteaza cum te vezi si tu.
Muncind, imi pot oferi independenta mult ravnita. Munca pentru mine si persoanele dragi, ma va elibera de apatie, neajunsuri, de greu, de defecte, de tot ceea ce inseamna ca n-am voie sa fiu sau sa am.
Munca inseamna evolutie. Stiu ca nu este usor sa muncesti sa-ti poti permite sa-ti platesti facultatea, sa ai minimul de care orice tanar in viata si-l doreste. Nu este usor cand intalnesti pe parcursul vietii persoane nepotrivite tie care nu fac altceva decat sa te atraga ca un magnet in groapa lor de muribunzi.
Nu e placut sa realizezi ca oamenii carora le-ai acordat atat de mult credit, nu mai sunt si mai mult decat atat te barfesc pe la spate si iti vor raul intentionat ca si cum cel mai mare dusman pentru ei sunt eu, asta dintr-un orgoliu de oameni frustrati gen " daca nu-mi dai bombonica te spun la mama" . Ei sunt cei mai mari dusmani, ei cu ei, cu firea si atitudinea lor. Ei nu au muncit suficient pentru persoana lor, nu au realizat eliberarea cu ei de rautati, frustrari si orgolii.
Merita sa fii diferit de ceilalti, diferit nu inseamna fals. Eu nu am fost falsa niciodata, dar am fost prea deschisa cu oamenii din jurul meu, spun lucrurilor pe nume si in fata. E greu sa gasesti persoane pe care " sa le tii pe langa casa omului" cum spune o vorba, pentru ca oamenii te cauta numai atunci cand au un interes pentru ei. E foarte greu sa ajungi in sufletul oamenilor pentru ca ei se deschid tare greu, pana si aici se munceste!
Este momentul sa fiu sincera cu mine și să-mi pun aceasta intrebare: mi-am dorit vreodata, din tot sufletul, sa eman caldura si interes oamenilor din jurul meu? Greseala mea a fost ca am oferit acolo unde nu trebuia asta, iar acolo unde eram datoare, am uitat sa mai ofer ceva.
Dreptatea nu ne-o facem " cui pe cui se scoate". Am invatat un lucru foarte important de la o persoana draga mie ca munca inseamna sa te duci zilnic la munca, sa nu te plangi ca o faci, sa nu dai replici gen: " nu sunt platit(a) pentru efortul depus", daca vrei sa devii mai cult, mai drept, mai iubitor si mai perseverent nu trebuie sa fii platit de catre cineva iar cest lucru are o importanta majora in viata noastra, trebuie s-o faci in primul rand din placere ori gandindu-te la scopul tau. Acel mod in care gandim si luam atitudine ne poate face ziua urata ori mai frumoasa.
Prin organizare, structuri, disciplina, imaginatie, decizie si rabdare putem reusi acolo unde altii ingenuncheaza.
Ai tot timpul proiecte, de la locul de munca pana la proiectul cu noi insine, proiect de familie sau de timp liber cu amicii, scoala, etc...
Depinde numai de tine daca doresti sa primesti educatie, sa inveti sau sa faci ceva nou, sa ai timp de toate aceste proiecte, nu doar de cel legat de locul de munca.
Deliciul vietii tale e ca avand mereu proiecte , esti mereu in priza, e revigorant acest lucru, nu ?
Comunica cu tine, ramai pe ganduri, mediteaza asupra ta si a ceea ce vrei sa faci in ziua urmatoare, peste un an sau peste cinci ani, acorda-ti acel ragaz zilnic si nu il uita, e foarte important sa nu renunti !
Intotdeauna cand aveam un loc de munca, nu gandeam ca un simplu angajat! Mereu urmaream " lucrurile interzise mie ".
Oare trebuia sa-mi placa ceea ce fac ca sa raman acolo sau sa fiu nevoita financiar sa am acel loc de munca? Raspunsul era mereu ca munca e un proiect pentru viitor si trebuie tratat cu seriozitate.
Misiunea mea este sa ma adun, cu forta fizica si intelectuala sa-mi dau seama ca pot obtine intr-o zi acel job potrivit mie.
Vreau sa muncesc ! Sa am puterea sa detronez nepasarea, lenea si nemultumirea.
Vreau sa ma eliberez de trecut, pentru ca trecutul e rau!
Vreau sa-mi depasesc barierele mentale!
Vreau sa sterg limitele imaginare!
Vreau sa alung frica de esec!
Vreau libertate!
Vreau dependenta de cultura, educatie, cizelare, aptitudini !
Vreau sa renunt la barfe, lamentari, lacrimi sau scuze!
Vreau sa fiu pentru mine propriul meu ghid de drum din interior !
Vreau sa am speranta, toleranta, raspundere si decenta in tot ceea ce fac !
Intotdeauna cineva este mai iubit decat tine, castiga mai mult decat tine, este mai respectat decat tine sau mai popular si asta pentru ca nu munceste numai la servici. Munceste cu el, pentru el ! El este la fel ca si tine, dar face ceva diferit de tine. El nu isi barfeste colega, vecinul, nu citeste ziare ieftine de scandal , nu urmareste mondenitati la televizor, sa cunosti lucruri nu inseamna asta, inseamna sa cunosti limita ta si sa profiti de fiecare oportunitate de genul acesta pentru ca, " a fi diferit" inseamna a progresa...
Esti pe cont propriu! Atat trebuie sa tii minte.
Nimeni nu iti poate trai viata, sa stie cate ai adunat rele si cate bune...
Depinde numai de tine cum doresti sa traiesti in continuare avand in vedere ca avem doar o singura viata, pune mana si pretuieste-o!
Daca crezi ca esti bun la orice, eu cred ca defapt nu esti bun la mai nimic!
Chiar daca e greu, inconjoara-te de aceasta lume a oamenilor care " muncesc", ei au mintea sanatoasa.
Nu te folosi de ei, in modul acela egoist! Formeaza o echipa, e cel mai bine asa, atat la servici cat si acasa.
Munceste pentru a deveni o persoana mai buna , un vecin mai tolerant, un ghid pentru tine. Nu este usor insa se poate.
Doamne ajuta!
:)
autor: busola
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: