joi, 9 ianuarie 2014

Am deja totul...





Stau la coadă să cobor, cu visele în bocanci.
Tocmai ce am escaladat cel mai înalt munte.
Ce importanță mai are că acum mă întorc ?
Se poate da pâine, apă, chiar și o pătură.
Eu nu-mi mai doresc nimic acum !
Am deja totul conservat adânc în sângele meu.

gândit, simțit, compus: busola...




la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

COMENTARII:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)
  • Sufletul
    M-aș putea privi în oglindă ca orișicare. Ochelari pe nas și lacăt la gură îmi pun și sunt în lumea lor. Chipul meu comun și blând po...
  • Toamna
    Toamna se primeste dupa cum isi imagineaza si se regaseste fiecare dintre noi. Pentru mine toamna este un spectacol de culoare, al pl...
  • Banii
    Ferește cu mare curaj perdeaua, deschide larg toate ferestrele , pune-ți un fermoar la gură şi folosește șiretul pentru mâinile tale cu...