Artiști

Pe pragul casei ţi-am lăsat

Cuvântul scris în lacrimi, azi uscat,

Şi gând de drum, sunt pregătită
Să nu mai cad de tot robită.

Zâmbeau părerile din zare,
Artiştii toţi numai culoare,
Pe crucea desenată de penel
Te-am răstignit cu mare zel.
Scene acide, romantice şi seci
Pictau în dimineţi mult reci,
Şi le-nchideau în veşnicie
Pereţii ramei să le ştie.
Natură moartă, ca sentimentele probate,
Din flori de ceai tăiate aspru şi uscate,
Hârtii, condeie, călimări din care
Ieşeau doar lumi albastre, o splendoare!
Clepsidra arăta-n sictir secunda,
Turnul din mare priveghea peluza,
Urmau cărarea bătucită de-ntâmplare
Şi spinii arătau cum se mai moare.
Cine eşti tu când chipul ţi-e răsfrânt
Pe zeci de feţe ce definesc un alt cuvânt!?
Un diamant întruna şlefuit,
Vândut cortinei care s-a înţepenit...
Mai joacă de mai poţi, n-ai păpuşar!
Cerneala s-a uscat, deci nici stihar,
Penelul ţi s-a rupt şi-atunci cu mâna
Alergi nedefinit în zare, să-ţi prinzi urma...
Costumul de-arlechin e-acum faţă de masă,
Din cupa înşelării degustând şi-aşează casă,
Ce ţi-e un chip de chipul nu te mustră
Şi-alegi tot calea largă fugind de cea îngustă!?