miercuri, 28 decembrie 2016
Iertarea
Din fulgii întristării
Am scos esența de rugă
Am scos esența de rugă
Și drumul alinării
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.
I l-am dăruit pe fugă.
În genunchi aplecând
Îl văd ca-și caută aripa
Cu ruga tainică din gând
Necunoscând risipa.
Așa o forța de înalțime
De mână strâns el m-a luat,
Pe mine, roabă din fire,
Spre ceruri el m-a ridicat.
În păr a suflat stele coroniță,
Din nori, cearceaf de omăt
La gât a pus simplă cruciuliță
Al lucrarii tale vechi portal.
Si-așa simțit-am starea
Către ceva cu adevarat bun.
În toate aduc iertarea,
Cu mine continuă un alt drum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
-
Inima ta e un pocal de must rosu ce curge la infinit si-ti inunda tot corpul.. Prin vene curge ca un cantec bland scos dintr-o vioara. ... -
Aș vrea să fiu conturul negru a unei flori dintr-o carte de colorat unde un copil aduce o pată de culoare prin mazgălitura lui. Aș v... -
Atunci cand eram mica ma intrebam : De ce asta e asa? Eram o persoana tare curioasa. Trebuia sa le gasesc la toate un raspuns. De cele mai ...