Mai e puțin, atât de puțin !

Un singur drum, o singură destinație. Mai e puțin, atât de puțin și vom țopăi de bucurie.

Noi doi, în mașină, un oftat lung, apoi o stradă lungă care are intotdeauna la capătul ei, marea.

Cât vis poate îmbrățișa o simplă dimineață, când toate drumurile ei duc la mare ?

În curând marea o vom întalni, în lumină de Oscar, vom avea și covorul roșu iar acela ne va fi malul plin de scoici.

Hainele noastre de gală vor fi împrospătate de aerul ei însă nu mai contează, căldura ne va dezbrăca foarte repede de ele.

Vom rămane goi, ne vom îmbrăca doar cu reflexia pescarușiilor în zbor, acolo pe nisip.

După ce ne vom săruta în apa sărată, vom alerga la terasă după o bere rece cu gust similar.

Fericirea noastră o vom imortaliza în sute de fotografii, ce devin apoi mărturie a unor clipe de neuitat.

De dimineață până seara, sub soarele dogoritor, vom urca si coborî pe valuri si ne vom căuta pe sub apă.

Îmi va fi foame, îmi va fi sete și o să ma ardă si soarele, însă mai știu că vei avea grijă tu de mine.

Ne vom plimba de mână și vom povesti tot felul de lucruri, până când mă vei face să tac, aratându-mi apusul de un roșu trandafiriu.

Mai e puțin, atât de puțin !