Ploaia...

De cate ori se intampla sa ploua dezlantuit,

Imi aduc aminte de cum am impartit noi doi ploaia. 

Iti mai amintesti ploaia care curgea zbuciumata,

Pe umerii nostrii? :). 

Cu talpile goale stateam in apa rece,

Picaturi inghetate se topeau si se prelingeau din parul nostru.

Cadea ploaia in rafale peste trupurile noastre,

Insa noi ne uneam fortele, sa stam cat mai lipiti unul de celalalt.

Tunete taiau cerul in doua si te cautam, tremuram aproape sa-ti fiu,

Ploua salbatic de rau dar noi aveam foc mare in suflet.

Iti ascultam glasul printre stropii de ploaie,

Eram noi si inca o lume intreaga, alungati de ploaie.

As vrea sa ma acoperi mereu cand tremur de frig si sa ma adapostesti,

In ploi torentiale. 

Atunci cand ploaia va lovi mai tare,

 Voi privi in ea, cu un dor salbatic si fanatic de tine.

De cate ori va fi vreme urata, 

tu vei fi acea bucata a cerului meu senin.

Vino sa vezi acum, cum plange cerul de dorul tau,

 Picuri de ploaie se topesc pe caldura iubirii mele ce asteapta la tine.

Inima mea e o cutie insetata de ploaie, pe care ai incuiat-o cu lacat,

Ai luat cheia la tine.

Ploaia imi aduce aminte de tine,

si ma face sa-mi fie iar dor.

Indiferent daca va mai da buzna inca o ploaie pe aici

Sau va fi cald si Soare, vremea optima e doar alaturi de tine !