Descindere

Peste verdele încins
Albul dulce a pretins
Pragul dintre frig şi soare,
Dintre viaţă şi culoare!

Ca să pună stăpânire
Peste văi, peste zidire,
Doar o zi i-a trebuit
Şi...nebun a şi-nflorit!

Ştie că cel alb, de sus,
Fără-i de cuvânt, l-apus,
Că degeaba străjuieşte,
Cerul rece îl priveşte!

De-azi doar florile fac legea,
Mugurii „fărădelegea”
Primăverii ce desfată
Doar cu verde lumea toată!