Poezie

Mai porţi flori la pălărie,
Mere crude ascunse-n ie
Cu parfum de domnişoară
Ce păzeşte-a ta comoară?! 

Mai zâmbeşti dulce, şăgalnic,
Între noi mai pui zăbranic,
Tot mai fugi rău speriată
Ca o căprioară, fată?! 

Plină ochi de curăţie
Mai strângi flori de păpădie,
Te mai joci cu frunzele
Şi-ţi mai mesteci buzele?! 

Mai alergi, dragă codană,
După zmeie prin poiană,
Şi izvorul îl mai ţii
Degete ca să-ţi mângâi?! 

În oglinda lacului
Mai priveşti, săracului
Îi mai dai pară zemoasă
Şi-un pahar cu vin la masă?! 

Roşul cel din obrăjori
Mai stârneşte dulci fiori,
Glasul care cântă lin
Umple inimi de suspin?! 

Cui vei da neprihănirea
Ce-ţi va împlini menirea,
Cui vei fi acum soţie
Să-i pui flori la pălărie?! 

Merele cin' le-o culege
Cu măsură şi cu lege,
Cine ţi-o îmblânzi paşii
Ca să-i creştineşti urmaşii?! 

La altar cine te-o duce
Fără drumuri de răscruce,
Casa cui vei veseli
Pănă-n ultima lui zi?!

Pentru cine vei fi drum
Cu podoabele de-acum,
Cine-n braţe te va prinde
Nimănui făr-a te vinde?!