Galben

GALBEN:

 Cristale - Citrinul, Quartzul galben, Fluoritul.

    Galbenul este culoarea soarelui, asociata cu fericirea, relaxarea si copilaria (intrati intr-un magazin pentru copii si veti vedea galben pretutindeni sau ganditi-va la drumul pavat cu galben din “Vrajitorul din Oz”). Ea este si culoarea “aurei” lui Dumnezeu sau culoarea lui Buddha. Acest lucru ne conduce rapid la deductii legate de puterea de lider a indivizilor care “adora” aceasta culoare dand usoare descrieri “pozitive” legate de forta, metodismul, gandirea si decisivitatea lor.




Bineinteles ca are o legatura subtila si cu optimismul, cu viata traita pentru viitor fara a lua in considerare trecutul. Se poate spune ca aceste persoane privesc viata la modul cel mai simplu, asa cum este, problemele fiind inexistente pentru acestia. Ei sunt mai greu de ingrijorat si, din acest motiv, au tendina de a duce o viata lipsita de griji, fara a se interpreta din asta ceva legat de lene sau neimplicare, poate doar o capacitate de munca puternica dar pe intervale scurte de timp.
Se poate spune ca avem de a face cu niste minti afaceriste, dornice de a fi educate pentru victoriile viitoare.    Poate ca acesta este motivul pentru care aceasta culoare semnifica si ambitia si dorinta de multumire intr-un fel de compensare a dorintei de a participa la jocurile vietii. Nu trebuie sa intelegeti din asta ca le place sa fie inconjurati de prea multe persoane deoarece au nevoie de timp pentru a munci (oricat de greu ar fi, datorita faptului ca sunt persoane destul de ambitioase si mai ales ca ei sunt constienti de faptul ca sunt destul de inconstanti) pentru rezolvarea problemelor lor. Mai repede au tendinta de a restrange cercul prietenilor avand o preferinta ridicata spre intimitate si spre utilitatea relatiilor lor.
   Deci, cu cat culoarea galbena este mai preferata cu atat avem de a face cu o persoana optimista, care se uita intotdeauna catre viitor si aproape niciodata “inapoi”, considerand cat se poate de simplu si eficient tot ceea ce este legat de viata de zi cu zi (cu problemele ei avand aceleasi consideratii).
Cu cat culoarea galbena este mai putin preferata se poate spune ca exista o degradare a sperantei, o inchidere a visurilor, sentimente de izolare si dezamagire, pozitii defensive sau de retragere. Acelasi este si cazul preferintei spre tentele inchise ale acestei culori care vor descrie pe cei inclinati spre lasitate, etc., galbenul fiind culoarea inteligentei si a ratiunii, aspectele negative ale acesteia avand in primul rand o reprezentare la acest nivel (lasitate, invidie, etc.). Un determinism “ciudat” al placerii fata de negru este cel legat de asocierea la culoarea galbena care, daca precede negrul in “gusturile” individuale este asociat cu schimbarea.


 Culoarea galbena are si unele manifestari negative, galbenul intens avand "puterea" de a face oamenii sa se simta foarte iritati deoarece suprastimuleaza chakra plexului solar.


Ampla si orbitoare asemenea unui suvoi de metal topit, intensa, violenta, chiar tipatoare, este cea mai calda, expansiva, insufletitoare culoare, fiind cel mai greu de inchis in anumite limite deoarece are tendinta permanenta de revarsare. Este culoarea luminii si a vietii prin insasi faptul ca nu poate tinde niciodata spre intunecare, fiind asemenea razelor soarelui. "Nazuinta spre lumina" a culorii galben este atat de puternica incat nu poate exista culoarea galben foarte inchis, intre alb si galben nascandu-se o afinitate profunda.


Pentru indienii americiilor, culoarea galben este asociata punctelor cardinale. Astfel, pentru indienii pueblos, "Tewa" este culoarea apusului, pentru azteci si zunisi este cea a nordului sau a sudului, in functie de asocierea uneia sau alteia din aceste directii cu luminile inferioare. In tantrismul budist galbenul corespunde centrului radacina (Muladharachakra) si elementului pamant, precum si, deopotriva, lui Ratnasambhavap, a carui lumina este de natura solara. Pentru chinezi, directia nordului sau a vagaunilor subterane (unde se afla izvoarele galbene ce duc spre imparatia mortilor) este, de asemenea, neagra sau galbena. Sufletele coborate la izvoarele galbene, sau yang-ul ce se adaposteste acolo in timpul iernii aspira la revenirea ciclica, a carei origine este solstitiul de iarna. Nordul si izvoarele galbene sunt de esenta yin dar se afla si la originea reintremarii lui yang.


Alteori, galbenul este asociat negrului ca fiind opusul opusul si complementarul sau.
Galbenul se desparte de negru odata cu scindarea haosului, polarizarea nediferentierii primordiale se face in negru si galben, precum in yin si yang, in rotund si patrat, in activ si pasiv. Galbenul (auriul) ajunge sa fie culoarea dragonului demiurg in ideea primei polarizari, a primei coagulari. Nu in ultima instanta, galbenul se naste din negru, tot asa cum pamantul se iveste din apele primordiale. Pentru chinezi, galbenul va ajunge sa fie culoarea imparatului, pentru ca acesta se afla in centrul universului, tot asa cum soarele se afla in centrul cerului.


Asocierea cea mai evidenta a acestei culori la soare o intalnim la vechii azteci 17 pentru care aceasta este culoarea soarelui si parte inseparabila din culorile zeilor care apartin de soare (Huitzilopochtli, razboinicul victorios al Soarelui de Amiaza, etc.), si intr-o permanenta insotire cu albastrul ceresc. Acest echilibru galben - albastru este des intalnit si la alte popoare, fiind o reprezentare directa a cerului pe care se afla soarele, a galbenului care devine culoare masculina, culoare care nu poate sa tinda spre intunecare. De exemplu, in cosmologia mexicana, culoarea galben auriu este culoarea care o are pielea pamantului inainte de inverzire, la inceputul anotimpului ploios, aceasta culoare fiind asociata misterului reinvierii.




Tendinta permanenta de a multumi zeitatile existente au facut ca omul sa foloseasca cat mai des posibil aurul, asemenea unei cai de comunicare cu sens dublu, un mijlocitor intre oameni si zei si, odata cu el asocierile de culoare dintre auriu si galben. Aurul si auriul deriva direct din simbolistica soarelui, devenind (asemenea culorii galbene) simbol al tineretii, al fortei, al nemuririi divine. "Zoroastru" insemna "astru de aur", "Om", verbul divin al tibetanilor, are drept calificativ pe "zere" care inseamna "aurit", Vishnu este invesmantat in haine galbene iar oul cosmic al lui Brahma straluceste ca aurul (se ajunge pana la utilizarea cutitelor de aur la sacrificiile rituale avand la baza ratiunea ca aurul este lumina iar cel sacrificat nu poate atinge "Taramul zeilor" decat cu sprijinul acestei lumini). Este evident ca esenta divina a aurului (si a culorii aurii si/ sau galbene) a ajuns pe pamant un simbol al puterii principilor, regilor si imparatilor, un atribut care proclama puterea lor divina. Si, astfel, laurii verzi ai sperantei umane ajung sa fie acoperiti de galbenul auriu al puterii divine, atat pentru a simboliza imputernicirea cu puterea absoluta cat si cerinta comunului de a se subordona puterii marcate de aceste simboluri.




Atunci cand galbenul "coboara" pe pamant, la mijloc de drum intre ceea ce este foarte sus sau foarte jos, el nu mai provoaca decat pervertirea virtutilor: credinta, intelepciune, viata vesnica. Iubirea divina este uitata si va fi inlocuita cu pucioasa luciferica, imagine a orgoliului si infumurarii, a inteligentei care isi este hrana siesi. Dorinta umana de a elimina raul sau, cel putin, de a controla "dezmatul" acestuia au dus la asocieri ale culorii galbene cu adulterul sau infrangerea (adulterul este egal cu infrangerea sfintelor legaturi ale casatoriei, ale iubirii). Din acest motiv, timpul, a ajuns sa induca asocieri ale culorii galbene cu "cel inselat", in timp ce, la obarsii, ea apartinea inselatorului, fapt atesta de multe obiceiuri vechi (de exemplu, pentru a atrage atentia trecatorilor, usa tradatorilor era vopsita in galben, in ideea delimtarii crestinilor de evrei, in 1215, sinodul de la Laterano a ordonat ca evreii sa poarte pe vesminte o rondela galbena, apoi s-a ajuns usor la asociatii simbolistice care impun folosirea culorii galbene pentru vopsirea usii falitilor, apoi sindicalistii il vor numi "galben" pe cel care se desolidarizeaza de clasa lui sociala, pentru a nu uita de nazistii care aplicau evreilor steaua galbena pentru a realiza delimitarea lor de paria - inversand valorizarea acestui simbol evreii vad in steaua galbena lumina preaslavita a lui Iahve - si exemplele ar putea continua).


Valorizarea negativa a culorii galbene poate fi intalnita si in traditiile teatrale din Beijing unde actorii se machiaza in galben pentru a indica cruzimea (personajului interpretat), fatarnicia si cinismul (de exemplu, culoarea rosie valorizeaza cinstea si fidelitatea). Nu trebuie sa se perceapa aici ca se realiza o delimitarea de galben = culoarea imparatului. Pentru aceste traditii teatrale, fata simbolizeaza caracterul iar hainele simbolizeaza individul sau consitia sociala a acestuia (hainele galbene realizand precizarea statutului social al personajului nobil). Poate ca, de aici se poate deduce de ce chinezii considera galbenul a fi cea mai divina dintre culori si, in acelasi timp, cea mai pamanteana. Aceea ambivalenta este intalnita si in mitologia greaca unde merele de aur din gradina Hesperidelor sunt un simbol al iubirii si intelegerii, apoi marul discordiei (mar de aur) este simbolul trufiei si al invidiei, etc. Este bine sa amintim aici de Islam, care a realizat clivajul de simbolistica al culorii galbene in functie de tonurile acesteia. Astfel, galbenul auriu insemna intelepciune si sfat bun pe cand galbenul palid insemna tradare si dezamagire. Pe aceeasi pozitie se afla si limbajul heraldic care valorizeaza aurul metal in detrimentul galbenului culoare.




Cu toate aceste valorizari negative galbenul ajunge usor sa devina si o culoare a nemuririi si a vesniciei, aurul laurilor fiind inlocuit la Iisus Hristos printr-o aura de lumina cand alba, cand aurita, cand galbena, aurul crucii de pe patrafirul preotului fiind sinonim puterii reale, aurul amfodantei, etc., galbenul vietii vesnice devenind sinonim cu galbenul credintei, imbinandu-se perfect cu puritatea alba originara (dovada stand steagul Vaticanului care imbina albul cu auriul).


In directa relatie, aurul va deveni (odata cu auriul si/ sau galbenul) principala "moneda" solicitata drept sigiliu al "contactului cu zeitatile". Galbenul (auriul) devine culoarea care conduce defunctii spre viata vesnica (fiind utilizata fie ca plata pentru Charon, fie sa acopere ochii pentru a vedea vesnicia, fie vopsind urechile impreuna cu albul pentru a imbuna cainii infernali ai lui Mithra - cum este Zend Avesta, fie, pur si simplu, devenind o garantie a supravietuirii sufletului undeva sau dupa reincarnare).
Prezenta galbenului (auriului) sub pretextul vesniciei anunta si aspectul simbolic legat de pamant, de scoarta terestra, galben fiind culoarea pamantului roditor, a spicului parguit (al graului, orzului, etc.) care daruieste bunastarea dar si culoarea toamnei, cand pamantul se dezgoleste pierzand mantia de verdeata in asteptarea iernii (din acest motiv ea ajunge usor sa fie considerata a fi culoarea "scapatarii", a batranetii, culoarea care vesteste iminentul/ apropiatul sfarsit dar si posibila implinire).


                                                       Va doresc tuturor sa aveti parte de o zi superba in...
                                                                           GALBEN !!! :)