El se aseaza intr-un colt cu palaria pe ochi si trage dintr-o tigara langa mai multe bagaje. Respiratia lui era intretaiata, doar eram la doi pasi ca sa simt asta, era ca si cum ar fi alergat de teama sa nu intarzie, cu fiecare minut care trecea ramanea tot mai putin din mine, ma privea! Am ramas acolo sa ascult anuntarea plecarii cu acel vapor. Eram intr-o stare de confort, aveam un motiv de a trai altfel acolo la capatul pamantului... Acolo s-a intamplat un miracol, am ajuns sa calatoresc cu vaporul intr-o lume speciala si sa impartasesc dealtfel momentul cu el.
Am ajuns in spatele vaporului pe prora si acolo am simtit cum batea vantul direct din fata si cum a fost complice la tot ce s-a intmplat acolo si am propus impreuna cu el, sa inchidem amandoi ochii cocotati pe niste metale care eram asezate paralel, eu am stat in fata cu mainile tineam palaria mea imensa ca sa n-o zboare vantul...
I-am spus ca ma simt unica si ca e frumos ce se intampla aici, era in atmosfera ceva cu adevarat deosebit atunci,aerul curat de Dunare si parfumul lui care se simtea lejer si pe valuri, era Soare deasupra noastra. Am vrut sa inghet momentul acela, ca si timpul sa se opreasca in loc acolo pentru noi doi si...am facut o poza!
Am pierdut notiunea timpului pana cand vaporul aproape a ajuns la destinatie si mi-a venit un gand. Sa-l intreb la ce ora plecam de acolo...si totusi am renuntat! Era prea tarziu, toata lumea ne grabea, ne inghesuia si aveam atatea si atatea bagaje dupa noi totusi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: