Am fost un trandafir care si-a scuturat petalele, acel spectacol... Acum sunt un stejar vechi în fața furtunii.
joi, 10 noiembrie 2011
În căutarea unei noi primăverii.
Rândunico, tu de ce exiști?
Cine intreabă? zise rândunica cu un ciripit.
Alina e numele meu.
Pentru a încanta oamenii cu cântecul meu, Alina dragă...
Și de ce pleci iarna atât de departe, de ce nu mai rămâi puțin?
Mă grăbesc să ajung acolo unde oamenii necăjiți mă așteaptă cu căldură. Pe lângă puful de păpădie am să trec ca vântul, am să mișc cu zborul meu floriile de mac să se scuture, iar cu ciocul să le culeg pentru cuibușorul meu. Mă duc acolo unde adie ușor vântul iar aripile mele ating cald frunzele pomilor înfloriți, printre sclipiri de raze mă voi strecura. Mă duc să aduc cântec la ferestre deschise dis de dimineață, acolo unde oamenii sunt mari gospodari. Acum chiar trebuie să plec Alina, mă asteaptă locul meu în săgeata ce s-a format pe cer. Nu uita în acea direcție să privești mereu dragă Alina. În direcția cerului senin tu să zâmbești și să speri la mine.
Mă întorc la primavară.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
M-aș putea privi în oglindă ca orișicare. Ochelari pe nas și lacăt la gură îmi pun și sunt în lumea lor. Chipul meu comun și blând po...
-
Toamna se primeste dupa cum isi imagineaza si se regaseste fiecare dintre noi. Pentru mine toamna este un spectacol de culoare, al pl...
-
Ferește cu mare curaj perdeaua, deschide larg toate ferestrele , pune-ți un fermoar la gură şi folosește șiretul pentru mâinile tale cu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: