Nu cred ca exista persoana care sa nu fi iubit macar o data fara masura pe cineva, sau sa aspire la asta. Ti se poate intampla sa te indragostesti incet sau rapid, spontan sau fulgerator doar la vederea unei persoane, fara s-o cunosti, fara sa fi intrat in vorba cu ea, doar stand in preajma ei, studiindu-i gesturile, doar vazandu-i reactiile, doar vazand cat de autentic zambeste.
Reuseste sa-ti transmita involuntar o energie pozitiva.
La un moment dat ai plecat de langa ea si ai realizat un lucru: gandurile tale au ramas la ea... Ajungi acasa si iti aduci aminte ca nu ai o certitudine, realizezi ca nu ai nimic la mana ca sa-ti confirme faptul ca o vei mai reintalni.
Te-ai indragostit!
Iti trece o intrebare si anume: Oare ea a observat cat de prins sunt, ce a simtit cand m-a vazut ?
Aici vroiam sa ajung, la un raspuns. Te gasesti singur, tu si cu gandurile tale.
Tocmai ai trait un moment de fericire, ea nu stie asta. Dar nici nu trebuie, nu e nimeni responsabil pentru transformarea noastra launtrica. Poate n-ai s-o mai reintalnesti, poate nici nu vrei, ti-a ajuns ce ai simtit si nu vrei sa strici totul. Poate ea nici nu a trait acel moment cum l-ai trait tu. Si ce daca nu ma va cauta? Ai ales deja ! Ai ales sa iubesti ! Ai ales sa ramana un mister daca vei mai intalni persoana asta. Alegi sa nu te mai framanti cu raspunsuri si sa suferi. A fost frumos, incantator atata cat a tinut, cu asta trebuie sa ramai. Cu linistea si increderea ca vei mai trai momente unice, neasteptat cineva iti va raspunde la iubire. Gandul asta e fascinant: Sa nu pretinzi cuiva sa te iubeasca pentru ca iubirea nu cere nimica in schimb. Ea doar se ofera pe ea insasi! Iubirea e in tine nu in celalalt.
Esti o stare de spirit defapt...
scris: busola...
http://www.youtube.com/watch?v=0jolr6_NrHY
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: