Ador perfectiunea lunii!
In noaptea asta imi doresc sa fie o luna mare si neobisnuita, o luna rotunda care sa faca multa lumina, mai mult ca niciodata, pentru ca in noaptea asta se va intampla ceva.
O sa-mi imaginez ca am murit.
Am sa inchid ochii si am sa las vantul rece sa-mi atinga usor buzele, am sa scot cativa aburi calzi pe gura intr-un sunet mut iar mai apoi o sa-mi dau ultima suflare ca un copil, intr-un fluier cu hartie ce va scoate un ultim zgomot, un altfel de zgomot, va fii acel cantec de dragoste, care la sfarsit se va rula in forma unui cerc si va cadea liber la pamant...
Voi deveni un suflet liber care va reusi sa se plimbe prin toate locurile prin care n-a fost niciodata si si-a dorit atat de mult s-o poata face, acum el bantuie. Se regaseste in forma norilor, pe care ii alunga din fata lunii. Coboara mai apoi si se regaseste intr-o frunza galbena ,care se desprinde in bataia vantului facand cerculete pana va cadea la pamant...
As vrea mai apoi sa ma ridic si sa fac un om sa iubeasca cu patima din nou, un om care inca mai asteapta asta indiferent de anotimp ori de felul meu de a fi.
Un om inca imi cauta sufletul in intunericul noptii, as vrea sa-i fac acolo lumina, sa fac cercuri multe in jurul lui si sa-i soptesc ca-l iubesc si l-am iubit dintotdeauna, insa sufletul meu nu poate sa vorbeasca si scoate doar un sunet mut, pentru ca si-a lasat glasul in acel fluier de hartie doar pentru a ajunge acolo sa te simta si tu s-o poti simti. In sfarsit, acolo se va roti la nesfarsit intr-un cerc.....
scris: busola...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: