Anumite evenimente care s-au petrecut, mi-au dat un punct de referinta, m-au pregatit pentru ceea ce va urma...
Numai persoanele care stiu ce inseamna cu adevarat o perioada nefasta, vor putea sa inteleaga puterea atitudinii pozitive. De aceea cand o persoana imi spune ca e descurajata, eu stiu exact ce simte...Am trecut si eu prin asta!
Uneori iti dai seama ca trebuie sa dai un restart cand ai ratacit prea mult singur, sa privesti spre perspective, sa fii recunoscator celor care te-au inteles si te-au ajutat cand a fost cazul.
Intotdeauna m-am intrebat de ce eu? Am terminat un liceu industrial, in care colegii mei nu aveau pasiuni, nu aveau trairile mele parca erau " o gloata de superficialitate ", oameni care nu-mi transmiteau nimic interesant decat o mare banalitate, mereu ma intrebam de ce sufletul meu nu e inteles de lumea asta? Dar am gasit raspunsul, nu eram unde trebuie, intre ei, nu puteam decat sa ma pierd si eu!
Am cunoscut oameni nepotriviti si m-am straduit sa-i inteleg, sa-i schimb. De un lucru n-am tinut cont si anume ca oamenii care nu au dus cat de cat o viata similara cu a mea si au avut totul de-a gata, acestia nu pot sa inteleaga, dar sa se mai si transpuna in locul meu...
Ma consider norocoasa intr-un fel, pentru ca am inchis sau trantit multe usi si nu-mi pare rau! Pentru asta, am ales sa deschid calea spre alte oportunitati, spre o alegere nu doar buna ci extraordinara. Am realizat ca nu trebuie sa fiu intr-o relatie care nu ma face fericita si mai mult decat atat sa ma simt singura cand fizic omul ala era acolo! Nu am nevoie de prieteni falsi, nu am nevoie de cifra lor, am invatat ca dusmanul meu cel mai mare e frica, sa nu-mi fie frica sa refuz sau sa cer ceva. Cea mai mare greseala e sa faci un pas in spate sau sa-i lasi pe altii sa traiasca prin tine, sa profite de bunatatea si de sufletul tau cald!
Mai apoi am inteles ca trebuie treptat sa elimin persoanele banale din viata mea, negativismul lor si stilul lor de viata m-au determinat sa fac schimbari si sa actionez! Nu-mi doresc sa am o familie banala, doi copii pe care sa-i chinui, un job amarat si sa merg vara la mare...Vreau o familie dar altfel!
Sunt persoane care au fost sprijinite de catre parinti, eu sunt de parere ca parintele e trimis pe lumea asta ca sa sprijine si sa indeplineasca visul copilului sau...Dar cum se numeste un copil care n-a fost nici sprijinit, dar nici incurajat?
Am invatat ca usi noi se vor deschide pentru mine, am invatat ca e nevoie de mult curaj, ca e important sa ai un plan bine stabilit, sa te duca clar acolo unde iti doresti sa ajungi, pentru ca doar asa poti depasi orice obstacol.
Traim intr-o tara de negativisti, de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume, dar exista exceptii iar eu vreau sa ma simt competenta si increzatoare, indiferent de problema in care ma voi afla. Pentru ca doar asa, prin sentimente pozitive fata de mine si fata de cei din jurul meu,ma voi simti cu adevarat un om valoros. Stiti de ce? Atitudinea este totul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: