Cand vine seara am o singura destinatie, sa ajung la malul marii.
Sunt doar o fata desculta cu o busola in mana care a fost aruncata haotic intre cer si pamant, intre aripi si radacini care cauta un echilibru intre cele doua.
E seara. Ma regasesc la limita intre zi si noapte, intre Soare si Luna, intre strigat si soapta, intre uscat si apa...
Ating cu talpile picioarelor malul marii iar privirea mi-o indrept spre cerul deschis unde e petrecere mare. Soarele se joaca cu Luna de la distanta mare. Isi ascunde razele calde si se indeparteaza usor. La ora asta tainica Luna isi revendica tronul in regatul cerului. Soarele s-a indragostit de Luna si stie ca n-o poate intalni si atunci o aprinde in intuneric sa se poate oglindi in mare, sa se vada cat e de minunata.
Luna a imbratisat marea bucuroasa. Fiecare strop de apa din mare reflecta fata Soarelui intr-o intalnire de glorie dintre cei doi.
Luna a imbratisat marea bucuroasa. Fiecare strop de apa din mare reflecta fata Soarelui intr-o intalnire de glorie dintre cei doi.
Soarele nu se rezuma la atat si trimite ingeri care sa aprinda faclii luminoase pe cer sub forma de stele pentru ca minunata Luna sa nu fie singura si uite asa au luat nastere cele doua coordonate: lumina si viata in intuneric.
Acum timpul parca sta pe loc, stau pe malul marii si zaresc un spectacol unic. Doua lebede albe in mare plutesc pe valuri de cald si de bine. Pana si luna a inmarmurit in departare de frumusetea si armonia celor doua lebede care in fiecare noapte raman impreuna leganadu-se usor una langa cealalta formand un tot unitar, dand nastere unei forme care se completeaza.
De cate ori mi-e dor de o soapta deschid capacul busolei mele care imi spune ca sufletul meu n-o sa mai rataceasca mult in temnita noptii. Da, sunt inchisa in temnita noptii.
Am imaginea acestor lebede luminate de luna.
Luna stie ca sunt acolo si a desenat farmecul lebedelor pana la mine sa-mi alunge singuratatea.
Vantul adie usor, se face frig iar chipul meu cauta chipul tau in noapte, sa se oglindeasca in mare. Inca nu l-a gasit.
Maine, cand Soarele va rasari o sa ma gaseasca cu capacul busolei inchis. Sunt condamnata sa nu-ti pot vedea chipul oglindit in mare pentru ca nu pot sa unesc ziua cu noaptea, Soarele cu Luna...
Acum va intreb pe voi, ce ar fi Luna fara Soare?
Nici macar stelele n-au putere sa straluceasca.
scris: busola...
Nici macar stelele n-au putere sa straluceasca.
scris: busola...
"Ce ar fi Luna fara Soare?" Pe un coltar, dizolvand in limonada ei, un pliculet cu miere, a intrebat "de ce Luna si Soarele?" s-a facut ca nu aude, era o intrebare mult prea personala... dar raspunde acum. In fiecare dintre noi se afla ceva minunat, asa cum si el vazuse in "gandurile" ei asezate in mici povestiri, acel ceva, la el e Luna, dorinte ascunse, emotii puternice, ceva magic ce ne face sa visam. Soarele se afla si el prezent in viata noastra, el e mai autoritar... sa spunem ca nu i-am alege pe acesti astrii, as alege ratiunea si nebunia, mereu extreme, una nu poate exista fara alta.
RăspundețiȘtergereAstazi e Luna, pentru ca in sufletul lui se intampla ceva magic ce ar darui sa iti impartaseasca. Soarele ii aminteste mereu ce s-a intamplat cu el, de ce a construit si s-a destramat, sa nu uite...
Ca o felina a urmarit cand era urmarit, a intampinat graba, acum cateva zile a putut sa vada peste masca ei, peste zidul pe care involuntar il crease, ii vazuse sufletul... poate nu a stiut el unde sa priveasca... A puso in sertarul "Stii..." pentru ca asta i-a ramas lui in minte "Stii... eu as vrea sa te cunosc" si vorbeste "Despre ea" a creat si o formula si ea i-a raspuns cu 17 puncte (si o tacere imensa), acum se roaga pentru ea, sa gaseasca acea fericire, si poate cere zeilor sa vada in el aceea fericire... You Are My Bird (YAMB)acum se pune la somn...