As vrea ca de ziua mea sa nu mai fie artificii. Cu toate ca e cam imposibil, fiind ultima zi din an. As vrea sa nu ma mai transpun acolo, in acel spectacol. Nu mai vreau sa fiu un artificiu, sa fiu ultima de fiecare data...
Nu mai vreau sa ard la sfarsit, nu mai vreau incandescenta unui final tragic, nu mai vreau sa tac, sunt o persoana care observa multe si spune putine, dar va rog nu ma provocati sa ma transform in ceva oribil, nu am sa va ofer satisfactie, dimpotriva am sa va imbratisez cu caldura pentru ca nu va port pica. Vreau sa spun acum ce gandesc, vreau sa ma descarc, vreau sa spun ca sunt o prietena care o da in bara, ca sunt o fiica ce nu a reusit sa fie niciodata destul de buna....
Cati dintre voi au curajul sa ma confrunte? Cine ma cunoste cu adevarat? Cine isi da coate si ma judeca? Ma mai uit si la cine o face, totusi....si ma lupt cu cine? Cu viata asta sau cu mine? Sunt coplesita, dar sa renunt, nu am nici cea mai mica intentie.
Nu stiu ce Soare a rasarit de cateva zile incoace dar e infim fata de zambetele ce radiaza pe fata mea pe lungimi de unde infinite, am descoperit ca acel cineva exista, undeva traieste, candva o sa ne gasim.
Las artificiile sa se stinga, las diminetiile sa ma gaseasca in fiecare zi cu sufletul ars si parul ravasit de singuratate in dimineti cu cerul tot la fel de anonim ca de fiecare data....
Vreau sa te cunosc, cu puterea inimii sa te formez intr-un decor ca si cum as lua o bucata de plastilina si as creea ceva unic...
As vrea sa-ti trasmit o stare care sa ma faca sa-ti pot numara bataile inimii de la distanta...
As vrea sa fiu un metal ruginit iar tu magnetul perfect care sa ma supuna ca pe o atractie apocaliptica.
De la atata Soare si atatea artficii, fac din degete creion si scriu aici aceasta scrisoare. Apoi vreau sa o citesti. Oare n-o sa ia foc de la atatea artificii?
As vrea sa ajunga la tine, ma indrept in papuci de casa si deschid usa, vreau sa ies de aici, livrarile se fac in casa....eu caut un loc unde sa nu existe termenul livrare, am s-o asez la un copac solitar aceasta scrisoare pentru ca nu-ti cunosc adresa. Ce rost ar avea daca ar fii totul atat de simplu? Aceasta scrisoare iti lasa o amprenta prin buzunare, o amprenta peste celelalte amprente, iti scrie destinul, si iti arata visul neimplinit niciodata, iar copacul te va ajuta sa gasesti directia Nordului. Ca sa stii unde sa vii, sa ma gasesti daca vei vrea, am sa-ti fiu un prieten, nu acela care trece putin isi lasa amprenta in buzunarele tale si mai apoi pleaca facandu-si bagajul spre un alt suflet. Exista mai bun ca tine? Am plecat, sper sa gasesti acest copac solitar. Am sa te astept sa ma distrugi si atunci o sa prind putere si am sa ma ridic. Daca vrei sa fii ingerul, acele aripi celebre ce-l acopereau pe Michael Jackson in final de concert, atunci n-am sa te dezamagesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
COMENTARII: